DECIZIA nr. 234 din 2 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 3 iulie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAHOTARARE 1 03/02/2020
ActulREFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 2REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 3REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 4REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 1490 17/11/2010
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 85 13/02/2019
ART. 6REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994
ART. 6REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994
ART. 7REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 72
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 112
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 103
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 113
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 81 27/02/2013
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1490 17/11/2010
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 12REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 15REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 15REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 15
ART. 15REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 15REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 15REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 42
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 45
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 83
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 83
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 42
ART. 19REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 25
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 25
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 8 24/02/1994
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 628 04/11/2014
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 251 30/04/2014
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 783 26/09/2012
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 307 28/03/2012
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 54 25/01/2011
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 53 25/01/2011
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 26REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 26REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 26REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 27REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 27REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 27REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 27REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 27REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 28REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 28REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 21
ART. 28REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 24
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 393 06/06/2018
ART. 30REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 31REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 25 22/01/2020
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 8
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 62
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 25 22/01/2020
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 25 22/01/2020
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 393 06/06/2018
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 39REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 40REFERIRE LAHOTARARE 1 03/02/2020
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 55 31/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 640 21/11/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 59 16/02/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 18 14/01/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.2.Cu Adresa nr. 2/1.201 din 11 februarie 2020, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea formulată cu privire la neconstituționalitatea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, sesizare care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 988 din 11 februarie 2020 și constituie obiectul Dosarului nr. 231L/2/2020.3.În motivarea sesizării de neconstituționalitate se susține că hotărârea criticată contravine dispozițiilor art. 64 alin. (2) teza a doua, ale art. 64 alin. (3) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, cât și celor ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților. Referitor la admisibilitatea sesizării de neconstituționalitate, se precizează, în primul rând, că Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1/2020 vizează aspecte ce țin de organizarea și funcționarea unor autorități de rang constituțional și afectează valorile, regulile și principiile constituționale stabilite de art. 1 alin. (5) și art. 61 alin. (1) din Constituție. În baza art. 146 lit. l) din Constituție raportat la art. 27 din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional poate controla constituționalitatea hotărârilor Camerei Deputaților fără ca prin aceasta să fie afectat principiul autonomiei parlamentare. În consecință, se susține că sesizarea este admisibilă.4.Cu privire la situația de fapt, autorul sesizării arată că Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1/2020 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituție.5.Se susține că motivul de neconstituționalitate de natură extrinsecă vizează adoptarea actului infraconstituțional fără existența unei înțelegeri prealabile a liderilor de grup cu privire la repartizarea funcțiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților, repartizarea funcțiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților se realizează cu îndeplinirea a două condiții cumulative: a) prin negociere între liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaților; b) aplicarea unui criteriu obiectiv, respectiv determinarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților (total număr de deputați), la momentul începerii sesiunii parlamentare. Această concluzie este dedusă și din jurisprudența Curții Constituționale, sens în care se invocă Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010.6.În consecință, atât Regulamentul Camerei Deputaților, cât și deciziile Curții Constituționale statuează existența unei înțelegeri, a unui consens, concretizat într-un înscris semnat de toți liderii grupurilor parlamentare cu privire la repartizarea funcțiilor în cadrul biroului permanent. Inexistența înțelegerii atrage nulitatea hotărârii prin care se stabilește componența nominală a biroului permanent pentru sesiunea parlamentară în curs, atunci când absența înțelegerii are ca temei un motiv obiectiv constând în greșita repartizare, fără respectarea ponderii, a funcțiilor în cadrul biroului permanent, situație definită de absența îndeplinirii cumulative a celor două condiții subliniate mai sus; existența unei negocieri între liderii de grup și determinarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților. De altfel, Curtea Constituțională a subliniat prin Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, paragraful 65, că funcțiile revin de drept fiecărui grup parlamentar, cu îndeplinirea condițiilor menționate.7.Având în vedere acestea, se susține că Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1/2020 a fost supusă votului Camerei Deputaților și adoptată de aceasta în lipsa consensului, înțelegerii verbale sau scrise, între liderii grupurilor parlamentare și cu stabilirea greșită a ponderii fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților. Inexistența înțelegerii în cazul suspus criticii de neconstituționalitate a fost determinată, de exemplu, fără a constitui elementul definitoriu al sesizării, de repartizarea unei funcții în plus Grupului parlamentar al PSD și repartizarea unei funcții în minus Grupului parlamentar al PNL, cu încălcarea principiului repartizării funcțiilor cu respectarea ponderii politice a grupurilor parlamentare la începutul fiecărei sesiuni parlamentare.8.Or, această situație atrage neconstituționalitatea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020, deoarece nu sunt respectate dispozițiile art. 64 alin. (2) teza a doua și alin. (3) din Constituție. Eventuala repartizare în viitoarea sesiune parlamentară a funcției eronat distribuite în prezenta sesiune parlamentară nu acoperă viciul de constituționalitate, deoarece nu poate fi anticipată situația în care ponderea fiecărui grup în configurația politică a Camerei Deputaților rămâne aceeași sau se modifică în sesiunea următoare. Prin însușirea fără drept a unei funcții în cadrul biroului permanent, un grup politic parlamentar își creează un avantaj în adoptarea unor decizii în exercițiul atribuțiilor constituționale ale Parlamentului, în ansamblul său, ori a Camerei Deputaților, în particular, cum ar fi, de exemplu: procedura moțiunii de cenzură, prevăzută de art. 113 din Constituție, procedura învestirii Guvernului prevăzută de art. 103 din Constituție, procedura moțiunii simple, prevăzută de art. 112 din Constituție, procedura ridicării imunității parlamentare, prevăzută de art. 72 din Constituție.9.În final, se susține că, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, repartizarea funcțiilor se realizează prin raportarea la ponderea actuală a fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților, ceea ce atrage obligația Parlamentului, ca autoritate legislativă, inclusiv a Camerei Deputaților, ca parte a acestei autorități, să respecte principiul colaborării loiale între autoritățile statului concretizat în respectarea deciziilor Curții Constituționale care au efect erga omnes de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României. Se invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 81 din 27 februarie 2013.10.În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președintelui Camerei Deputaților, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților.11.În punctul de vedere transmis Curții Constituționale de către Biroul permanent al Camerei Deputaților, prin Adresa nr. 2/1.983 din 9 martie 2020, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.662 din 9 martie 2020, se solicită respingerea sesizării.12.În acest sens, cu privire la critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituție, potrivit cărora ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni, se susține că aceste prevederi sunt invocate într-un mod opus situației concrete. Biroul permanent al Camerei Deputaților s-a constituit întocmai în conformitate cu aceste prevederi constituționale, componența acestuia fiind aprobată ca urmare a îndeplinirii unei majorități parlamentare și adoptată prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1 din 3 februarie 2020, de plenul Camerei Deputaților.13.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere, se arată că invocarea acestora de către autorul sesizării excedează obiectului sesizării de neconstituționalitate, având în vedere faptul că în actul normativ supus controlului de neconstituționalitate nu există o anume prevedere care să vizeze o eventuală îngrădire a dreptului legitim al deputaților și al senatorilor de a se organiza în grupuri parlamentare.14.În ceea ce privește încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, care prevede obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, se arată că în sesizarea formulată nu se indică concret cadrul jurisprudențial încălcat, invocarea acestei prevederi constituționale fiind realizată într-o manieră abstractă și neclară.15.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților prin faptul că Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților a fost adoptată în lipsa înțelegerii verbale sau scrise între liderii grupurilor parlamentare și cu stabilirea greșită a ponderii fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților, se arată că hotărârea ce constituie obiectul controlului de neconstituționalitate are la bază tocmai aceste prevederi ce se consideră încălcate de către autorul sesizării. Astfel, conform art. 21 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor care compun biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare și presupune consultarea fiecărui lider de grup parlamentar care, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (3) lit. f), „face propuneri și prezintă candidații grupului său parlamentar pentru funcțiile de conducere și pentru reprezentanții acestuia în diverse structuri ale Camerei Deputaților, funcții care îi revin de drept, conform ponderii grupului său parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților și negocierilor între liderii de grup“. Înaintarea unor propuneri din partea grupului parlamentar respectiv presupune atât un acord prealabil (despre care autorul sesizării afirmă că nu a existat), cât și negocieri în interiorul grupului parlamentar care nominalizează, precum și în majoritatea care aprobă. Astfel, lipsa consensului consemnat printr-un înscris semnat de către toți liderii grupurilor parlamentare cu privire la repartizarea funcțiilor în cadrul biroului permanent ar presupune nu absența unei negocieri, ci simpla existență a unui dezacord care însă poate fi depășit de către plenul suveran al Camerei Deputaților care, cu majoritatea parlamentară, a adoptat Hotărârea nr. 1/2020.16.Contrar celor afirmate de către autorul sesizării de neconstituționalitate, în sensul că Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1/2020 a fost supusă votului Camerei Deputaților și adoptată de aceasta în lipsa consensului, a înțelegerii verbale sau scrise între liderii grupurilor parlamentare, se precizează că, prin Adresa biroului permanent nr. 66 din 3 februarie 2020, condiția imperativă și regulamentară privind necesitatea existenței unei negocieri între liderii grupurilor parlamentare a fost pe deplin îndeplinită și consemnată în scris de numărul majoritar al liderilor grupurilor parlamentare, participanți la actul de negociere. Faptul că liderul grupului parlamentar al Partidului Național Liberal nu a făcut parte dintre semnatarii acordului respectiv nu viciază în niciun fel îndeplinirea procedurii parlamentare conform Constituției și Regulamentului Camerei Deputaților, republicat. Mai mult, stenograma ședinței de plen a Camerei Deputaților din 3 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 12 din 5 februarie 2020, atestă faptul că Biroul permanent al Camerei Deputaților a primit „documentul întocmit de lideri în urma negocierilor cu privire la propunerile de repartizare a locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori ai Camerei Deputaților“, repartizarea acestor locuri fiind supusă aprobării plenului Camerei Deputaților, tocmai în baza propunerilor înaintate de liderii grupurilor parlamentare în procesul de negociere, cu respectarea configurației politice a Camerei Deputaților. Presupusa încălcare a dispozițiilor art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților este infirmată tocmai de invocarea acestor prevederi, care, conform stenogramei, au stat la baza supunerii la vot și a aprobării cu votul majorității deputaților prezenți a listei candidaților propuși pentru funcțiile de conducere din Biroul permanent al Camerei Deputaților. Astfel, cu un număr 259 de voturi „pentru“ dintr-un total de 264 de voturi exprimate, a fost întrunită majoritatea voturilor necesară aprobării listei candidaților pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților. Așadar, sunt aplicabile întru totul dispozițiile art. 24 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora propunerile nominale pentru funcțiile în discuție se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit art. 21 alin. (3) din același regulament. De asemenea, lista candidaților propuși pentru biroul permanent s-a supus în întregime votului Camerei Deputaților și s-a aprobat cu votul majorității deputaților prezenți.17.Se mai arată că, potrivit rezultatelor alegerilor parlamentare din decembrie 2016, concretizate în numărul de mandate de deputat obținute de fiecare formațiune politică (PSD – 145 deputați, PNL – 69, USR – 30, UDMR – 21, ALDE – 20, minorități naționale – 17, PMP – 18), numărul de funcții în Biroul permanent al Camerei Deputaților cuvenite fiecărui grup parlamentar pe durata legislaturii 2016-2020 a fost următorul: PSD – 49, PNL – 22, USR – 9, UDMR – 7, ALDE – 6, minorități naționale – 5, PMP – 6. Cifrele de mai sus au rezultat din raportarea numărului total de mandate în Biroul permanent al Camerei Deputaților (104, pe cele 8 sesiuni parlamentare ale legislaturii 2016-2020) la numărul de deputați al fiecărui grup parlamentar. Până în prezent, prin configurațiile biroului permanent aprobate prin vot la începutul fiecărei sesiuni de plenul Camerei Deputaților în perioada decembrie 2016 – februarie 2020 au fost consumate de către fiecare grup parlamentar următoarele funcții: PSD – 46, PNL – 16, USR – 7, UDMR – 7, ALDE – 6, minorități naționale – 6, PMP – 1, Pro-EU – 2, situație care se încadrează în numărul total inițial de funcții repartizate fiecărui grup parlamentar.18.Se mai arată că, din cuprinsul prevederilor art. 83 alin. (6) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora „Liderii grupurilor parlamentare prezintă propunerile nominale ale grupurilor parlamentare pentru fiecare funcție din Biroul permanent al Camerei Deputaților și din conducerea comisiilor permanente, alocată conform configurației politice a Camerei Deputaților existente la începutul sesiunii“, coroborate cu cele cuprinse la art. 42 alin. (1) din același regulament, care prevăd că „Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaților se face cu respectarea configurației politice a acesteia“, și cu cele ale art. 24 alin. (1), potrivit cărora componența Biroului permanent al Camerei Deputaților alcătuită din vicepreședinți, secretari și chestori se realizează tot raportat la configurația politică a Camerei Deputaților, se deduce faptul că atât Biroul permanent al Camerei Deputaților, cât și comisiile de specialitate se constituie similar conform procedurii regulamentare. Astfel, art. 45 din Regulamentul Camerei Deputaților prevede că „Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenței uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare și Camera Deputaților hotărăște, cu votul majorității membrilor prezenți, asupra candidaturilor susținute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configurația politică a Camerei.“ În consecință, în sensul aplicării unitare a Regulamentului Camerei Deputaților privind existența unui posibil dezacord între membrii grupurilor, acesta este remediat și îndreptat prin votul deschis al majorității deputaților prezenți. În concluzie, Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale, sens în care se apreciază că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, hotărârea criticată, raportul întocmit de judecătorul-raportor, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă să se pronunțe, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asupra constituționalității Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020.20.Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, adoptată în ședința Camerei Deputaților din 3 februarie 2020 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 3 februarie 2020, având următorul conținut:În temeiul prevederilor art. 64 alin. (2) din Constituția României, republicată, și ale art. 24 și 25 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat,Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre. + 
Articolul 1Se aleg în funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților următorii deputați:Florin Iordache – Grupul parlamentar al PSDCarmen-Ileana Mihălcescu – Grupul parlamentar al PSDMarilen-Gabriel Pirtea – Grupul parlamentar al PNLLucian-Daniel Stanciu-Viziteu – Grupul parlamentar al USR + 
Articolul 2Se aleg în funcția de secretar al Camerei Deputaților următorii deputați:Lia-Olguța Vasilescu – Grupul parlamentar al PSDVasile-Daniel Suciu – Grupul parlamentar al PSDCristian Buican – Grupul parlamentar al PNLDragoș-Gabriel Zisopol – Grupul parlamentar al minorităților naționale + 
Articolul 3Se aleg în funcția de chestor al Camerei Deputaților următorii deputați:Marius-Constantin Budăi – Grupul parlamentar al PSDLaurențiu-Dan Leoreanu – Grupul parlamentar al PNLSeres Dénes – Grupul parlamentar UDMRNicolae Bănicioiu – Grupul parlamentar PRO Europa.
21.Autorul sesizării de neconstituționalitate invocă, în susținerea acesteia, următoarele dispoziții din Constituție: art. 64 alin. (2) teza a doua, potrivit cărora „Ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni“, art. 64 alin. (3), potrivit cărora „Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere“, precum și art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.“ De asemenea, se invocă prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 14 noiembrie 2019. Curtea reține că, ulterior sesizării sale, Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, a fost din nou republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 27 aprilie 2020, iar prevederile invocate nu au fost modificate și au următorul conținut:– Art. 21 alin. (3): „Repartizarea funcțiilor din Biroul permanent al Camerei Deputaților pe fiecare grup parlamentar se realizează în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politică a Camerei Deputaților. Repartizarea acestor funcții se aprobă de către plenul Camerei Deputaților cu votul majorității deputaților prezenți.“;– Art. 24:(1)Alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configurației politice a Camerei Deputaților și negocierii liderilor grupurilor parlamentare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21 alin. (3).(2)Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit art. 21 alin. (3). Lista candidaților propuși pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaților și se aprobă cu votul majorității deputaților prezenți. Votul este secret și se exprimă prin bile.22.Curtea reține că analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituție și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.“ Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre adoptată de plenul Camerei Deputaților în ședința din data de 3 februarie 2020, iar sesizarea este formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal (fiind semnată de liderul acestui grup parlamentar), care, potrivit dispozițiilor legale, are calitatea de titular al sesizării. Prin urmare, sesizarea de neconstituționalitate având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaților nr. 1/2020 îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.23.Referitor la obiectul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituționalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituție, coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a analizat și alte condiții de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost create pe cale jurisprudențială.24.O astfel de condiție de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituționalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanța constituțională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 și 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că „textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferențiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curții Constituționale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituționalitate – ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecință, sesizările de neconstituționalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile.“ Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituție coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin Constituție, pe de altă parte. Așadar, criticile formulate de autorii sesizării trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, ale plenului Senatului și ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, și Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15).25.Aplicând aceste repere jurisprudențiale, Curtea constată că în cauza de față hotărârea Camerei Deputaților este un act cu caracter individual, care vizează organizarea și funcționarea unei autorități de rang constituțional, iar criticile de neconstituționalitate formulate sunt raportate, în mod formal, atât la norme consacrate de Legea fundamentală, respectiv art. 64 alin. (2) teza a doua și alin. (3), cât și la norme infraconstituționale, respectiv art. 21 alin. (3) și art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților. 26.Cu privire la situația de fapt, Curtea reține că la data de 3 februarie 2020, Camera Deputaților a adoptat Hotărârea nr. 1 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 3 februarie 2020, prin care s-au ales 4 vicepreședinți, 4 secretari și 4 chestori ai Camerei Deputaților. Potrivit Stenogramei ședinței Camerei Deputaților din ziua de 3 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 12 din 5 februarie 2020, pe ordinea de zi, întocmită de biroul permanent, aprobată de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare și distribuită, s-a aflat alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor Camerei Deputaților pentru prima sesiune ordinară a Camerei Deputaților din anul 2020, până la începutul celei de-a doua sesiuni ordinare din anul 2020. Așa cum se precizează în stenogramă, președintele de ședință a precizat că „Biroul permanent a primit documentul întocmit de lideri în urma negocierilor, iar potrivit acestui document propunerile de repartizare a locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori se prezintă astfel: vicepreședinți: Grupul parlamentar al PSD – două locuri; Grupul parlamentar al PNL – un loc; Grupul parlamentar al USR – un loc; secretari: Grupul parlamentar al PSD – două locuri; Grupul parlamentar al PNL – un loc; Grupul parlamentar al minorităților naționale – un loc; chestori: Grupul parlamentar al PSD – un loc; Grupul parlamentar al PNL – un loc; Grupul parlamentar al UDMR – un loc; Grupul parlamentar PRO Europa – un loc“. Ca urmare, repartizarea locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori a fost aprobată cu 172 de voturi pentru, 76 de voturi contra și o abținere. Grupul parlamentar al PNL a votat împotrivă, „pentru că nu se respectă, conform cutumei, ceea ce înseamnă repartizarea locurilor“. În continuare, liderii grupurilor parlamentare și-au prezentat propunerile nominale pentru funcțiile de vicepreședinți, secretari și chestori ai Camerei Deputaților, în limita locurilor aprobate deja. În final, potrivit art. 24 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților, ca urmare a propunerilor nominale prezentate de liderii grupurilor parlamentare, lista candidaților pentru alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor Camerei Deputaților, pentru prima sesiune ordinară a Camerei Deputaților din anul 2020, până la începutul celei de-a doua sesiuni ordinare din anul 2020, s-a supus în întregime votului Camerei Deputaților și s-a aprobat cu votul majorității deputaților prezenți, și anume cu 259 de voturi pentru, din numărul de 276 de deputați prezenți (din totalul de 329 de deputați).27.Analizând criticile de neconstituționalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020, Curtea observă că acestea vizează două aspecte principale: 1. adoptarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020 fără existența unei înțelegeri prealabile a liderilor de grup cu privire la repartizarea funcțiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților, ceea ce, în opinia autorului sesizării, contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților și deciziilor Curții Constituționale, care statuează existența unei înțelegeri, unui consens, concretizat într-un înscris semnat de toți liderii grupurilor parlamentare, cu privire la repartizarea funcțiilor în cadrul biroului permanent; 2. adoptarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020 cu greșita repartizare a funcțiilor în cadrul biroului permanent, fără respectarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților, ceea ce, în opinia autorului sesizării, contravine art. 64 alin. (2) teza a doua și alin. (3), precum și art. 147 alin. (4) din Constituție.28.Cu privire la critica referitoare la adoptarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020 fără existența unei înțelegeri prealabile a liderilor de grup cu privire la repartizarea funcțiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților, critică raportată la dispozițiile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților și la deciziile Curții Constituționale, Curtea reține că, potrivit art. 21 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților, „Președintele Camerei Deputaților face parte din Biroul permanent al Camerei Deputaților și este președintele acestuia. Din Biroul permanent al Camerei Deputaților mai fac parte 4 vicepreședinți, 4 secretari și 4 chestori“. În conformitate cu art. 21 alin. (3) din același regulament, „Repartizarea funcțiilor din Biroul permanent al Camerei Deputaților pe fiecare grup parlamentar se realizează în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politică a Camerei Deputaților. Repartizarea acestor funcții se aprobă de către plenul Camerei Deputaților cu votul majorității deputaților prezenți“. Curtea constată că, așa cum reiese din Stenograma ședinței din 3 februarie 2020, propunerile de repartizare a locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori ai Camerei Deputaților au fost făcute ca urmare a documentului întocmit de liderii grupurilor parlamentare în urma negocierilor, iar, ulterior, repartizarea locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori a fost aprobată cu votul majorității deputaților prezenți.29.Așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 393 din 6 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018, paragraful 49, „modalitatea concretă în care fiecare grup parlamentar își exercită abilitățile de negociere cu privire la componența numerică a fiecărei comisii parlamentare comune, precum și a capacității grupului parlamentar de a-și propune propriii reprezentanți în fiecare dintre aceste structuri comune ale Camerei Deputaților și Senatului nu poate reprezenta, în continuare, o problemă de constituționalitate în sine a hotărârii Parlamentului prin care o asemenea structură este înființată. Prin urmare, componența numerică și nominală a unei comisii, inclusiv la nivelul conducerii sale, fiind chestiuni ce țin de acte de negociere între parlamentari, nu poate avea o semnificație constituțională sau o reală relevanță constituțională, astfel încât să constituie obiect al controlului de constituționalitate. Dacă, în speță, nu a fost respectată etapa acestor negocieri, indiferent de rezultatul lor, nici aceasta nu poate constitui o problemă de neconstituționalitate, ci, eventual, de nerespectare a Regulamentului activităților comune ale celor două Camere ale Parlamentului, aspect față de care Curtea Constituțională nu este competentă să se pronunțe“.30.Aplicând mutatis mutandis aceste considerente la modul de repartizare a funcțiilor în cadrul Biroului permanent, Curtea constată că susținerile autorului sesizării referitoare la adoptarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020 fără existența unei înțelegeri prealabile a tuturor liderilor de grup cu privire la repartizarea funcțiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților țin de acte de negociere între parlamentari, neputând avea o semnificație constituțională, și, prin urmare, nu pot constitui o problemă de neconstituționalitate. În consecință, Curtea constată că această critică de neconstituționalitate este inadmisibilă.31.Cu privire la critica referitoare la adoptarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020 cu greșita repartizare a funcțiilor în cadrul biroului permanent, fără respectarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților, Curtea reține că normele constituționale referitoare la alegerea celorlalți membri ai birourilor permanente sunt cele ale art. 64 alin. (2) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit cărora ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. În ceea ce privește grupurile parlamentare, art. 64 alin. (3) din Constituție prevede că „Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere“.32.Cu privire la principiile constituționale pe care se întemeiază activitatea Parlamentului și alegerea organelor sale de conducere, prin Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2020, paragrafele 52-58, Curtea a stabilit că un prim principiu ce se impune a fi analizat este cel al autonomiei parlamentare (i), consacrat în art. 64 din Constituție, potrivit căruia organizarea și funcționarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărârea Camerei, cu votul majorității membrilor săi. Alt principiu specific dreptului parlamentar este cel al deciziei majoritare (ii), care rezultă din caracterul pluralist și democratic al statului român, consacrat prin art. 1 alin. (3) și art. 8 din Constituție, și din natura electivă și reprezentativă a mandatului de parlamentar, consacrată în art. 2 și 62 din Constituție. În scopul maximizării șanselor de reușită în lupta politică din forul legislativ, parlamentarii își pot exercita dreptul de a se afilia la un grup parlamentar (iii). Curtea a reținut că grupul parlamentar reprezintă o structură organizatorică a Camerelor Parlamentului, constituită pe bază de afinitate politică, în sensul că reunește deputați și senatori având aceeași concepție politică sau concepții înrudite. Grupul parlamentar nu este o structură obligatorie a Parlamentului, rezultând din uniunea voluntară a parlamentarilor; astfel, crearea grupului parlamentar constituie un drept, iar nu o obligație. Prin votul corpului electoral se aleg nu partide, ci parlamentari, iar regula constituțională a mandatului reprezentativ oferă celor aleși libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independenți față de toate grupurile parlamentare. Singurul text constituțional care se referă la alcătuirea grupurilor parlamentare, respectiv cel al art. 64 alin. (3), nu instituie nicio interdicție sub acest aspect. Tot astfel, Legea fundamentală nu prevede nicio sancțiune pentru părăsirea unui grup parlamentar și, implicit, a unui partid politic reprezentat în Parlament de către candidații aleși pe listele acestuia, mandatul parlamentar fiind irevocabil. Afilierea senatorilor și a deputaților în grupuri parlamentare, potrivit regulamentelor fiecărei Camere, constituie premisa alegerii și organizării comisiilor parlamentare și a organelor de conducere ale Camerelor (birourile permanente și președinții lor). În ceea ce privește alegerea președinților Camerelor, a birourilor permanente și a comisiilor parlamentare, Constituția instituie principiul configurației politice (iv), prin care se înțelege compunerea politică a fiecărei Camere, rezultată din alegeri, regulamentele parlamentare fiind acelea care cuprind prevederi concrete în acest sens. Deși grupurile parlamentare au ponderi diferite, componența lor numerică fiind direct proporțională cu numărul voturilor obținute de partidul politic sau alianța politică respectiv(ă), în privința alegerii președinților Camerelor, Regulamentul celor două Camere consacră principiul egalității între grupurile parlamentare (v), potrivit căruia fiecare dintre acestea are dreptul să formuleze câte o propunere de candidat pentru această funcție. În concluzie, la paragraful 58 al Deciziei nr. 25 din 22 ianuarie 2020, precitată, Curtea a reținut că cele două Camere ale Parlamentului au dreptul de a-și stabili, în virtutea autonomiei parlamentare, un set de reguli pe baza cărora parlamentarii, în exercitarea mandatului reprezentativ, se pot organiza în grupuri parlamentare, iar în temeiul configurației politice și al principiului deciziei majoritare, își pot desemna reprezentanții în comisiile parlamentare și în birourile permanente și aleg președintele fiecărei Camere. Cu alte cuvinte, procedura parlamentară trebuie să respecte toate aceste principii constituționale, fiind rezultatul aplicării unitare și sistematice a normelor constituționale care le reglementează.33.În prezenta cauză, autorul sesizării susține că adoptarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020 s-a făcut cu greșita repartizare a funcțiilor în cadrul biroului permanent, fără respectarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților, indicând, ca exemplu, repartizarea unei funcții în plus Grupului parlamentar al PSD și repartizarea unei funcții în minus Grupului parlamentar al PNL.34.Cu privire la această susținere, Curtea reține, în primul rând, că Legea fundamentală instituie principiul configurației politice, prin care se înțelege compunerea politică a fiecărei Camere, rezultată din alegeri, regulamentele parlamentare fiind acelea care cuprind prevederi concrete în acest sens (a se vedea Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2020, precitată, paragraful 57). 35.În al doilea rând, Curtea reține că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 64 alin. (5) stabilesc alcătuirea birourilor permanente potrivit configurației politice a fiecărei Camere, ceea ce impune alcătuirea biroului permanent în două faze: întâi se alege președintele Camerei, iar apoi se aleg ceilalți membri ai biroului permanent. Va fi ales președinte candidatul care obține votul majorității membrilor Camerei. Abia după alegerea președintelui, cunoscând grupul parlamentar pe care îl reprezintă, locurile din biroul permanent se distribuie pe grupuri parlamentare, potrivit algoritmului politic (a se vedea Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2020, paragraful 62).36.În al treilea rând, Curtea reține că, referitor la o critică similară, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 393 din 6 iunie 2018, precitată, paragraful 49. Astfel, referitor la critica potrivit căreia componența biroului Comisiei speciale nu respectă configurația politică rezultată în urma ultimelor alegeri parlamentare (din 2016), în sensul că nu este inclus și un reprezentant al grupului parlamentar USR (autorul sesizării din acea cauză), Curtea a reținut că aceste critici au caracter inadmisibil. În aplicarea principiului configurației politice prevăzut de art. 64 alin. (5) din Constituție, Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului prevede că liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaților și din Senat negociază componența numerică și propun componența nominală a structurilor comune și a conducerilor acestora pentru a asigura respectarea configurației politice a celor două Camere și raportul dintre numărul deputaților și numărul senatorilor. Curtea a reținut că, odată stabilită această regulă parlamentară, „modalitatea concretă în care fiecare grup parlamentar își exercită abilitățile de negociere cu privire la componența numerică a fiecărei comisii parlamentare comune, precum și a capacității grupului parlamentar de a-și propune propriii reprezentanți în fiecare dintre aceste structuri comune ale Camerei Deputaților și Senatului nu poate reprezenta, în continuare, o problemă de constituționalitate în sine a hotărârii Parlamentului prin care o asemenea structură este înființată“.37.Aplicând aceste considerente la cauza de față, care vizează alegerea reprezentanților grupurilor parlamentare în biroul permanent prin hotărârea care formează obiect al controlului de constituționalitate, Curtea reține că autorul sesizării este nemulțumit, în concret, de rezultatul negocierilor și de propunerile supuse votului ca urmare a acestor negocieri. Or, modul concret în care fiecare lider de grup parlamentar tratează cu ceilalți lideri de grup parlamentar repartizarea locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori, care intră în componența biroului permanent, nu reprezintă chestiuni de constituționalitate a hotărârii atacate, ci reprezintă acte de negociere între parlamentari, neintrând în competența de soluționare a Curții Constituționale.38.Curtea reține că, așa cum rezultă din Stenograma ședinței Camerei Deputaților din 3 februarie 2020, repartizarea locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori a fost aprobată cu votul majorității deputaților prezenți, iar, după ce liderii grupurilor parlamentare și-au prezentat propunerile nominale pentru funcțiile de vicepreședinți, secretari și chestori ai Camerei Deputaților, în limita locurilor aprobate deja, lista candidaților pentru alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor Camerei Deputaților, pentru prima sesiune ordinară a Camerei Deputaților din anul 2020, până la începutul celei de-a doua sesiuni ordinare din anul 2020, s-a aprobat cu votul majorității deputaților prezenți.39.Având în vedere toate acestea, Curtea constată că susținerile autorului sesizării nu vizează probleme de neconstituționalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, ci reprezintă chestiuni care țin de negocierea locurilor de vicepreședinți, secretari și chestori de către liderii grupurilor parlamentare, evident, cu respectarea principiului configurației politice a Camerei Deputaților.40.În consecință, întrucât criticile de neconstituționalitate formulate trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, iar invocarea dispozițiilor constituționale pretins a fi încălcate trebuie să fie efectivă, iar nu formală, așa cum reiese din jurisprudența Curții Constituționale menționată la paragraful 23 al prezentei decizii, sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.41.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) și al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x