DECIZIA nr. 234 din 16 aprilie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Fondul Român de Contragarantare – S.A. din București în Dosarul nr. 42.277/3/2016 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.902D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă Fondul Român de Contragarantare – S.A. din București, reprezentat de domnul avocat Mihail Petcu, având împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care precizează că aspectele de neconstituționalitate invocate privesc sintagma „pe toată durata existenței contractului colectiv de muncă“ din cuprinsul art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003. Susține că această limitare pe care o impune textul de lege criticat încalcă principiul legalității, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și art. 21 alin. (2) și art. 44 din Legea fundamentală. Astfel, în ceea ce privește art. 44 din Constituție, arată că acesta este încălcat în situația în care autorul excepției nu poate obține restituirea sumelor plătite salariaților ca urmare a aplicării art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003. În esență, critica de neconstituționalitate a fost determinată de imposibilitatea autorului excepției de a introduce o acțiune în constatarea nulității absolute a clauzelor contractului colectiv de muncă. Din punctul de vedere al autorului excepției, contractul colectiv de muncă nu încetează pur și simplu la momentul la care expiră termenul pentru care acesta a fost încheiat, ci își produce efectele ulterior. Nulitatea absolută, fiind imprescriptibilă, nu privește doar efectele viitoare ale clauzelor contractului colectiv de muncă, ci și efectele anterioare. Practic, efectele se produc de la momentul la care părțile au dorit să includă clauza respectivă în contract. Întrucât art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 se referă la durata de existență a contractului, clauzele contractului nu mai pot fi atacate ulterior încetării sale, astfel că se încalcă dreptul de acces la justiție. Chiar dacă instanța de contencios constituțional ar constata că sintagma criticată este constituțională, norma legală rămâne neclară, întrucât ar trebui să indice în ce măsură liberul acces la justiție poate fi exercitat ulterior încetării contractului colectiv de muncă, efectele sale neîncetând la această dată. Prin urmare, pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 11 ianuarie 2007, în care s-a reținut că se poate cere constatarea nulității unui act atât timp cât acesta este în ființă. Atunci când contractul colectiv de muncă nu mai este în ființă, nici nulitatea clauzelor acestuia nu mai poate forma obiectul unei acțiuni separate. Nici invocarea paragrafului 53 din Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este în măsură să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, având în vedere că paragraful 2 din dispozitiv este tocmai expresia dispozițiilor legale criticate. Prin urmare, soluția la care s-a oprit instanța supremă a fost tot aceea a unei interpretări restrictive a textului de lege. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 3 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 42.277/3/2016, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția fost ridicată de Fondul Român de Contragarantare – S.A. din București cu prilejul soluționării unei acțiuni în care a solicitat ca salariații să răspundă patrimonial pentru unele drepturi acordate în temeiul unei clauze din contractul colectiv de muncă, constatată ca fiind nelegală în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât permit valorificarea unui act juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, în situația în care validitatea acestuia este contestată în urma încetării sale. Astfel, arată că, deși un contract de muncă își încetează existența în momentul în care ajunge la termen, efectele acestuia se produc și după expirarea termenului convenit de părți pentru punerea în executare a contractului. În acest sens invocă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, paragraful 53, în sensul că „existența unei clauze ce instituie o situație juridică de care beneficiarul se poate prevala nu se limitează la termenul pentru care a fost încheiat contractul, ci reprezintă perioada în care părțile pot invoca efectele juridice generate de executarea sau neexecutarea clauzei. O interpretare restrictivă a acestor dispoziții ar permite valorificarea unei clauze contractuale, fără posibilitatea de cenzurare a legalității sale.“ În același context critică și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 44 din 11 ianuarie 2007. … 7.Totodată, arată că nu poate fi reținută justețea dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nici prin faptul că în dreptul muncii nulitatea ar produce efecte doar pentru viitor, deoarece efectul ex nunc al nulității în dreptul muncii are în vedere doar contractele individuale de muncă și nu se aplică și contractelor colective de muncă, și arată că în aceleași sens sa pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin paragraful 56 al deciziei mai sus amintite. … 8.Autorul excepției mai arată că legiuitorul a limitat în timp posibilitatea invocării nulității pe cale de acțiune numai în cazurile în care interesul este unul privat, iar nulitatea este una relativă. În schimb, dispoziția criticată se aplică atât nulității relative, cât și nulității absolute. Or, raportat la principiul imprescriptibilității acțiunii în nulitate absolută a unui contract, principiu de ordine publică, este necesară existența unui caz temeinic justificat pentru ca legiuitorul să poată limita în timp posibilitatea invocării unei astfel de nulități, derogând de la principiul legalității. Acest lucru se explică prin faptul că prin invocarea nulității absolute a unei clauze contractuale este ocrotit un interes general al societății, și nu unul privat, fiind de neconceput ca un acord de voință încheiat prin nerespectarea dispoziției legale respective să continue să își producă efectele și aceste efecte să nu poată fi înlăturate ulterior executării contractului respectiv, astfel cum prevede dispoziția legală contestată. … 9.În continuare, autorul excepției arată că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 înfrâng prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens arată că prin aplicarea concretă a acestor dispoziții de lege se ajunge la situația în care persoana interesată nu mai poate invoca în justiție cauza de nulitate absolută a contractului de muncă, dacă descoperirea acestei cauze a intervenit ulterior încetării acestui contract. Astfel, accesul liber la justiție nu este încadrat într-un termen prevăzut de lege, ci este eliminat, deoarece partea interesată nu a avut niciodată posibilitatea efectivă de a anula actul respectiv, necunoscând cauza de nulitate, iar ulterior cunoașterii acesteia, exercitarea acțiunii este interzisă de lege. În logica art. 21 din Constituție ar fi necesar ca persoana interesată, ulterior cunoașterii cauzei de nulitate sau momentului la care trebuie să o cunoască, să aibă posibilitatea exercitării unei acțiuni în nulitatea contractului respectiv, adică a accesului la justiție, într-un termen stabilit de lege, inclusiv în ipoteza în care acel termen se împlinește ulterior executării/încetării contractului respectiv. … 10.În sfârșit, autorul excepției susține și faptul că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt contrare art. 44 din Constituție, întrucât una dintre părțile raportului de muncă poate ajunge în situația în care să fie lipsită de posibilitatea de valorificare a creanței sale, adică a dreptului de a solicita restituirea prestațiilor efectuate în temeiul unor clauze contrare dispozițiilor legale, fără a primi în schimb vreo compensație, ceea ce echivalează cu o reală expropriere fără dreaptă și prealabilă despăgubire. … 11.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 21, instanța are în vedere jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia principiul accesului liber la justiție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii pot exercita drepturile lor procesuale. Accesul liber la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție. Iar instituirea unui termen de prescripție nu afectează dreptul fundamental în substanța sa, vizând un scop legitim – asigurarea securității și stabilității raportului juridic, fiind păstrat un just echilibru între cerințele de interes general protejate de legiuitor și interesul individual al justițiabilului de a avea acces efectiv la instanță. … 12.În ceea ce privește critica art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii prin raportare la art. 44 din Constituție, instanța apreciază, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, că reglementările Codului muncii prin care se instituie un termen de prescripție au ca justificare asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice și necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă, în interesul fiecăreia dintre părțile litigante. Prescripția nu stinge dreptul subiectiv în substanța lui, care continuă să subziste, și nici obligația corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. Textul instituie o sancțiune a pasivității în apărarea dreptului subiectiv, nefiind încălcat astfel dreptul de proprietate privată protejat de art. 44 din Constituție. … 13.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 14.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Din susținerea orală a reprezentantului autorului excepției, precum și din motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că excepția privește în mod special sintagma „pe toată durata existenței contractului“ din art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, al cărui conținut este:(1)Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:[…]d)pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. …  … 18.Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (1) și (2) privind dreptul de acces liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. … 19.Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică, în esență, modul de interpretare a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, respectiv cel potrivit căruia sintagma „pe toată durata existenței contractului“ este înțeleasă ca reprezentând doar perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă. … 20.Curtea observă că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 au mai fost analizate în raport cu prevederile constituționale referitoare la dreptul de acces liber la justiție, Curtea Constituțională constatând, prin Decizia nr. 44 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, că acestea sunt constituționale. În acest sens a reținut că „reglementările legale criticate se întemeiază pe principiul potrivit căruia se poate cere constatarea nulității ori anularea unor acte care există. În situația în care un contract individual sau colectiv de muncă nu mai este în ființă, nu există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulității lor nu mai are obiect. Este posibil, însă, ca efectele juridice ale unor clauze contractuale să continue ori să se producă după încetarea existenței contractelor. În asemenea situații pot fi contestate în justiție efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale persoanei.“ … 21.Curtea observă însă că, de la data pronunțării Deciziei nr. 44 din 11 ianuarie 2007, au intervenit o serie de evenimente legislative care au modificat conținutul art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003. Astfel, Curtea reține că, în redactarea inițială, dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 se refereau, deopotrivă, atât la contractele individuale de muncă, cât și la contractele colective de muncă, Curtea, prin decizia mai sus amintită analizând acest conținut al articolului menționat. Odată cu intrarea în vigoare a Legii dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, dispozițiile referitoare la termenul în care se poate cere constatarea nulității contractului individual de muncă au fost reglementate în art. 211 lit. b) din această din urmă lege, consecința fiind aceea că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 au rămas aplicabile doar în privința contractelor colective de muncă. … 22.Curtea reține, de asemenea, că instituția nulității contractului individual de muncă prezintă o serie de particularități față de nulitatea de drept comun, reglementată de art. 1246-1265 din Codul civil, acestea fiind determinate de specificul raporturilor de muncă. Una dintre caracteristicile instituției nulității contractului individual de muncă este aceea prevăzută de dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora „constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.“ Astfel, indiferent de caracterul său relativ sau absolut, nulitatea nu retroactivează, ci produce efecte numai pentru viitor, adică de la data constatării acesteia, fie prin acordul părților, fie de către instanță, din oficiu. … 23.Din contră, în ceea ce privește nulitatea contractului colectiv de muncă, regimul derogator de la dreptul comun are un caracter mai puțin pronunțat, legiuitorul neprevăzând și în acest caz neretroactivitatea efectelor nulității. În acest caz s-a păstrat doar dispoziția – criticată pe calea excepției de neconstituționalitate – potrivit căreia cererea referitoare la nulitatea unui contract colectiv de muncă sau a unor clauze din acesta poate fi invocată pe durata existenței contractului. … 24.Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, care se referă în prezent doar la nulitatea contractului colectiv de muncă, au primit, în practică, interpretări diferite. Astfel, într-o primă interpretare, restrictivă, instanțele de judecată au considerat că „reclamantul avea posibilitatea legală să solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze doar în perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, nu și ulterior, motiv pentru care se va admite excepția tardivității invocată de pârâtă și în consecință se va respinge acest petit ca fiind tardiv formulat.“ (Tribunalul Timiș, Secția I civilă, Sentința nr. 880/PI din 21 aprilie 2016). În mod asemănător, s-a arătat că „atât timp cât nici părțile, nici prima instanță nu au invocat nulitatea clauzei din contractul colectiv de muncă pe anul 2014, câtă vreme acesta nu se mai află în vigoare, este exclus ca o asemenea chestiune să mai poată fi pusă în discuție la acest moment, după expirarea lui. Spre deosebire de reglementările din dreptul comun potrivit cărora nulitatea absolută poate fi invocată oricând, nulitatea absolută a unui contract colectiv de muncă nu poate fi invocată decât pe durata existenței contractului.“ (Curtea de apel Constanța – Secția I civilă, Decizia nr. 402 din 27 septembrie 2016). Într-o altă interpretare s-a arătat că „legalitatea contractelor colective de muncă poate fi supusă discuției atâta timp cât acestea sunt în vigoare, producându-și efectele juridice pentru care au fost încheiate. Ca urmare, prevederile care impun instanței obligația de a analiza nulitatea unei clauze din contractul colectiv de muncă, pot fi aplicate în limitele stabilite de art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, respectiv numai dacă contractul colectiv de muncă mai este aplicabil.“ (Tribunalul Dolj – Sentința civilă nr. 263 din 26 ianuarie 2017. În același sens este și Decizia nr. 148/A din 3 martie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș). … 25.Prin urmare, Curtea constată că, în practică, sintagma „pe toată durata existenței contractului“ a fost echivalată atât cu „perioada de valabilitate“, sau perioada când contractul colectiv de muncă „se mai află în vigoare“, cât și cu perioada în care contractul colectiv de muncă „este aplicabil“. … 26.Prin Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că „în interpretarea prevederilor art. 1, art. 21 și art. 26 lit. h) raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, a prevederilor art. 132, art. 138 alin. (5)art. 142, art. 148, art. 151 și art. 152 din Legea nr. 62/2011 și a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 și art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, o decizie a Curții de Conturi, emisă în exercitarea atribuțiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituții publice finanțate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituțiile publice, nu lipsește de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanțele judecătorești, în condițiile legii. În interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3)-(5) și art. 142 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părțile interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, respectiv poate fi invocată de către instanță, din oficiu, pe durata existenței contractului colectiv de muncă.“ … 27.Interpretând ceea ce se înțelege prin „durata existenței contractului colectiv de muncă“, instanța supremă, în paragraful 53 al deciziei mai sus amintite, a reținut că „existența unei clauze ce instituie o situație juridică de care beneficiarul se poate prevala nu se limitează la termenul pentru care a fost încheiat contractul, ci reprezintă perioada în care părțile pot invoca efectele juridice generate de executarea sau neexecutarea clauzei. O interpretare restrictivă a acestor dispoziții ar permite valorificarea unei clauze contractuale, fără posibilitatea de cenzurare a legalității sale.“ … 28.Prin urmare, Curtea constată că, la data la care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, problemele privind modul de interpretare a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 fuseseră deja clarificate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus amintite în sensul dorit de autorul excepției, ceea ce justifică soluția de respingere a criticilor formulate de acesta ca neîntemeiate. … 29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Fondul Român de Contragarantare – S.A. din București în Dosarul nr. 42.277/3/2016 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că sintagma „pe toată durata existenței contractului“ din art. 268 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește