DECIZIA nr. 233 din 19 aprilie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 16 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 490
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 497
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 493
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 490
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 490
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 497
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 303 03/03/2009
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 737 24/06/2008
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 50
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 51
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 490
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 778 28/11/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 51
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 126 01/02/2011
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 51
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 148 16/04/2003
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 778 28/11/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 148 16/04/2003
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 632 27/10/2016
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 788 20/09/2007
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 514 29/05/2007
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 391 17/04/2007
ART. 19REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 299
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 778 28/11/2017
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 51
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 778 28/11/2017
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 488,art. 490 alin. (1),art. 493 și art. 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Lăcătușu în Dosarul nr. 1.358/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.709D/2016 al Curții Constituționale.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent învederează Curții că partea Inspecția Judiciară a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, care își menține valabilitatea și în cauza de față.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 11 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.358/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488,art. 490 alin. (1),art. 493 și art. 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Lăcătușu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei hotărâri pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 488 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în cazul recursului declarat de magistrat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 50 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Arată că scopul acestei excepții de neconstituționalitate este reglementarea unei proceduri speciale cu privire la toate aspectele, inclusiv motivele de casare, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție să examineze, în condițiile unei reglementări speciale, conformitatea hotărârii atacate cu regulile speciale de drept material aplicabile. În ceea ce privește dispozițiile art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, consideră că sunt neconstituționale pentru aceleași argumente care au stat la baza deciziilor Curții Constituționale nr. 737 din 24 iunie 2008 și nr. 303 din 3 martie 2009, prin care s-a constatat că sintagma „sub sancțiunea nulității“ este neconstituțională. Referitor la dispozițiile art. 493 din Codul de procedură civilă, susține că sunt neconstituționale, întrucât afectează principiul oralității, al contradictorialității și dreptul la apărare, iar dispozițiile art. 497 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale deoarece soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție nu pot fi aplicate în cazul recursului declarat de magistrat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 50 din Legea nr. 317/2004. Susține că, prin urmare, se impune necesitatea reglementării procedurii de judecată a recursului întemeiat pe dispozițiile art. 51 din Legea nr. 317/2004 prin reguli speciale, precum și a soluțiilor pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le poate pronunța potrivit cu specificul și natura hotărârii atacate.7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.10.Avocatul Poporului opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât susținerile autoarei excepției vizează aplicarea la speță a prevederilor de lege criticate, ceea ce este de competența exclusivă a instanței de judecată.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 488 – Motivele de casare, art. 490 alin. (1) – Depunerea recursului, art. 493 – Procedura de filtrare a recursurilor și art. 497 – Soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 126 privind instanțele judecătorești și art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai analizat prevederile de lege ce formează obiectul acesteia, prin prisma unor critici de neconstituționalitate identice și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, Astfel, prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 17 aprilie 2018, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare, într-o cauză similară, observând că, prin criticile formulate, aceasta urmărește stabilirea unor reguli speciale după care să se desfășoare procedura de judecată a recursului declarat de un magistrat, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, precum și modificarea motivelor de casare a unei hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii.16.Cu privire la noțiunea de recurs cuprinsă în art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, că împotriva hotărârii de sancționare pronunțată de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii există o cale de atac, și anume recursul în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători. Curtea a statuat că „acest «recurs» nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, ci ca o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar (Consiliul Superior al Magistraturii, prin secțiile sale, având doar rolul unei instanțe de judecată), cale de atac soluționată de către o instanță judecătorească, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare“. Curtea a subliniat că acesta este și sensul art. 134 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție“.17.Sub acest aspect, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituționalitatea propunerii de revizuire a Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia acesta îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică, Curtea a statuat că această dispoziție constituțională nu poate interzice accesul liber la justiție al persoanei judecate de această „instanță extrajudiciară“. Prin urmare, îndeplinind exigențele dreptului la un proces echitabil, prin exercitarea unei căi efective de atac la o instanță judecătorească, consacrată prin art. 21 alin. (3) din Constituție și prin art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „recursul“ din materia disciplinară a magistraților este o veritabilă și efectivă cale de atac prin care instanța de judecată, ținând seama de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluționa cauza sub toate aspectele, atât sub aspectul legalității procedurii disciplinare, cât și al temeiniciei hotărârii“.18.Prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017, Curtea a concluzionat că recursul în materie disciplinară de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție este o cale devolutivă de atac, pentru că acesta este sensul prevederilor art. 134 alin. (3) din Constituție și a Deciziei nr. 148 din 16 aprilie 2003.19.Totodată, Curtea a reținut, prin aceeași decizie, că numai hotărârile judecătorești sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, cale extraordinară de atac, având în vedere că legiuitorul, în reglementarea obiectului recursului prin art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a îndepărtat de la formularea art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 și nu a mai preluat teza referitoare la hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională care sunt susceptibile de recurs, ca și cale extraordinară de atac. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind că acesta este o instanță extrajudiciară, și nu o instanță judecătorească în fața căreia să se poată ridica asemenea excepții (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 514 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, Decizia nr. 788 din 20 septembrie 2007, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 2 noiembrie 2007, și Decizia nr. 632 din 27 octombrie 2016, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 5 ianuarie 2017).20.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate invocată în cauza soluționată prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017 a fost respinsă ca inadmisibilă având în vedere că, pe de o parte, jurisprudența Curții a calificat recursul prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 ca o veritabilă și efectivă cale de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii și nu o cale extraordinară de atac, astfel încât dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar, pe de altă parte, prin criticile formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate se urmărește modificarea soluției legislative, în sensul stabilirii unor reguli speciale după care să se desfășoare procedura de judecată a unui asemenea recurs, ceea ce excedează controlului de constituționalitate, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.21.Întrucât excepția ce formează obiectul cauzei de față a fost ridicată într-o cauză similară, respectiv un recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în materie disciplinară de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar criticile sunt identice cu cele analizate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017, pentru consecvență și identitate de rațiune, Curtea va menține soluția pronunțată prin cea decizie, respingând, ca inadmisibilă, prezenta excepție de neconstituționalitate.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488, art. 490 alin. (1), art. 493 și art. 497 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Lăcătușu în Dosarul nr. 1.358/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x