DECIZIA nr. 232 din 19 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Ioan Petrișor, Traian Iancu, Nicolae Pop, Grigore Pop, Gheorghe Pop Ștefan Cadiș, Vasile Baica, Ana Tâmbuc, Viorica Petraș, Ștefan Ignat, Ioan Marta, Gavrilă Gugura, Măria Buzgar, Floarea Pop, Gligor Marta, Gheorghe Ilie Prigoană, Traian Petrișor, Ecaterina Marta, Vasile Lazăr, Vasile Pop și Pavel Buna în Dosarul nr. 20.004/3/2015 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.488D/2016 al Curții Constituționale. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, domnul avocat Ovidiu Podaru, în calitate de apărător ales, cu delegație aflată la dosarul cauzei. Se constată lipsa părții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea absentă a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, în care, în esență, apreciază că este neîntemeiată. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 116D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Ecaterina Nemeș, Cristina Mureșan, Michael Mureșan și Nicolae Kindris în Dosarul nr. 2.495/3/2016 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă. … 4.La apelul nominal răspunde același apărător ales, cu delegație aflată la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul autorilor excepției și cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 116D/2017 la Dosarul nr. 1.488D/2016, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției. … 7.Apărătorul autorilor excepției depune un document care cuprinde date statistice referitoare la activitatea secțiilor civile ale Tribunalului București, considerate relevante pentru soluționarea cauzei. Cu privire la excepția de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. În ceea ce privește prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 consideră că este neconstituțional prin raportare la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, condiționat de ipoteza în care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunțate în cauză. Precizează că art. 41 alin. (5) face trimitere la art. 21 din aceeași lege, care, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, a fost deja constatat ca fiind neconstituțional în măsura în care se referă la aspecte deja tranșate în mod definitiv de instanțe judecătorești. Se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dacă o oarecare autoritate poate să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătorească definitivă echivalează cu a considera această autoritate o putere judecătorească, ceea ce ar încălca principiul separației puterilor în stat. Descrie o serie de situații ivite în practica judecătorească și, pornind de la această exemplificare, solicită Curții să constate neconstituționalitatea prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 în măsura în care, de la speță la speță, nu se aduce atingere oricărei chestiuni de drept tranșate definitiv și intrate în autoritatea lucrului judecat. În ce privește art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 arată că legiuitorul poate să stabilească o altă procedură decât cea a contenciosului administrativ, dar numai dacă garanțiile pe care această lege le recunoaște administraților sunt suficiente. De aceea, Curtea ar trebui să verifice prin comparație Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și legea specială, în speță Legea nr. 165/2013, pentru a vedea dacă situația particularilor este similară în cele două situații sau dacă se îngreunează în mod simțitor în cazul legii speciale. Evidențiază diferențele existente între situația justițiabililor creată prin prevederile Legii nr. 165/2013 față de cea care ar rezulta din cele ale Legii nr. 554/2004, diferențe de natură să împiedice accesul la justiție și la un proces echitabil. Precizează, făcând apel la date statistice, că Tribunalul București, prin secțiile sale civile, este în imposibilitate practică de a soluționa într-un termen optim toate dosarele cu care este sesizat, astfel că accesul la justiție devine doar iluzoriu. Consideră că se încalcă și principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, existând o discriminare în ce privește tratamentul juridic între justițiabilii care au domiciliul în București și cei care domiciliază în alte localități, aceștia din urmă fiind supuși unor condiții împovărătoare sub aspectul accesului la instanța competentă. … 8.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în acest sens, că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, prin care s-a statuat cu privire la conformitatea textelor de lege criticate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în cauza de față. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea din 16 iunie 2016 și Decizia civilă nr. 899A/2016 din 22 noiembrie 2016, pronunțate în Dosarul nr. 20.004/3/2015, respectiv în Dosarul nr. 2.495/3/2016/a1, Tribunalul București – Secția a III-a civilă și Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) și ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Ioan Petrișor, Traian Iancu, Nicolae Pop, Grigore Pop, Gheorghe Pop Ștefan Cadiș, Vasile Baica, Ana Tâmbuc, Viorica Petraș, Ștefan Ignat, Ioan Marta, Gavrilă Gugura, Măria Buzgar, Floarea Pop, Gligor Marta, Gheorghe Ilie Prigoană, Traian Petrișor, Ecaterina Marta, Vasile Lazăr, Vasile Pop și Pavel Buna, respectiv de Ecaterina Nemeș, Cristina Mureșan, Michael Mureșan și Nicolae Kindris, în cauze având ca obiect, respectiv, anularea unei decizii emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în baza Legii nr. 165/2013 și obligarea acesteia la emiterea unui titlu de despăgubire. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că textele criticate din Legea nr. 165/2013 nu ar putea stabili o procedură derogatorie de la cea reglementată prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care să restrângă persoanelor drepturile acordate prin această lege, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție. Prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care ar permite ca actele administrative să fie supuse unui control judiciar care să nu presupună garanțiile asigurate de contenciosul administrativ. Se arată că dispozițiile menționate sunt constituționale numai în măsura în care permit adoptarea unor proceduri paralele mai favorabile particularului în ceea ce privește posibilitatea și instrumentele oferite pentru a cere controlul judecătoresc al actelor emise de către administrație. Or, în ce privește prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc o procedură paralelă de atacare a actelor administrative emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor sau Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, autorii excepției consideră că sunt neconstituționale, întrucât restrâng drepturile particularilor conferite prin legea contenciosului administrativ, atât în privința termenului pus la dispoziție pentru atacarea acestui act, cât și cu privire la stabilirea instanței competente. Astfel, Legea nr. 165/2013 prevede că particularul trebuie să se adreseze în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, pe când procedura comună a contenciosului administrativ oferă acestuia un termen de 6 luni de la data refuzului nejustificat de soluționare a plângerii sau de la data răspunsului nefavorabil, neconferind nici beneficiul procedurii prealabile reglementate de Legea nr. 554/2004. Mai mult, textul criticat din Legea nr. 165/2013 nu dă autorității publice posibilitatea de a-și revoca actul. În ce privește competența secției civile a tribunalului consideră că îl dezavantajează, de asemenea, pe particular, care nu poate beneficia de un control judiciar specializat al actului vătămător. Așadar, supunerea acestor acte administrative controlului judecătoresc exercitat de o secție a instanței care nu este specializată reprezintă o încălcare nepermisă a Constituției, care stabilește în mod expres cele două categorii de acte administrative care, în mod excepțional, nu sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, astfel că o normă inferioară nu poate stabili și alte excepții fără a încălca norma fundamentală. … 11.În ceea ce privește prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 arată că tratează diferit cererile în legătură cu care instanțele de judecată au hotărât în mod definitiv și irevocabil. În condițiile în care titularul cererii nu a fost mulțumit de soluția administrativă și a supus această soluție controlului instanței, care s-a făcut în temeiul legii în vigoare, noua lege nu poate impune reverificarea acelorași aspecte în raport cu prevederile sale. Având în vedere că o instanță s-a pronunțat deja asupra calității de proprietar sau de moștenitor și asupra calității de persoană îndreptățită, arată că prin noua lege nu se pot verifica aspecte deja supuse inclusiv controlului instanței de judecată. De asemenea, în ceea ce privește obligația de a emite deciziile de despăgubire, autorii excepției susțin că, dacă sumele reprezentând despăgubire au fost hotărâte de către instanță în mod irevocabil după procedura impusă de legea în vigoare la momentul soluționării cererii, respectiv Legea nr. 10/2001, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu poate să urmeze, pentru executarea acestei obligații, procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 165/2013, atât timp cât obligația sa a fost stabilită raportat la legea anterior în vigoare, iar cuantumul despăgubirii a fost stabilit prin însăși hotărârea instanței care a dispus această obligație. Prin urmare, având în vedere că aceste prevederi generează situații în care procedura instituită prin noua lege se aplică aspectelor deja soluționate pe vechea lege, apreciază că se încearcă aplicarea retroactivă a Legii nr. 165/2013. … 12.Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește instituirea competenței secției civile a tribunalului de a cenzura refuzul de emitere a deciziilor de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor într-un termen cu mult mai scurt decât cel instituit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. De asemenea consideră că dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 contravin principiului neretroactivității legii, în măsura în care permit aplicarea unei noi proceduri de stabilire, determinare și plată a măsurilor reparatorii în situații în care deja, în urma unor proceduri judiciare, s-au stabilit natura și întinderea acelor despăgubiri, prin hotărâri judecătorești sau decizii/dispoziții emise în temeiul unor astfel de hotărâri. … 13.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă apreciază că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale. Arată, în acest sens, că reglementarea competenței exclusive a secției civile a Tribunalului București cu privire la soluționarea cauzelor în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România afectează accesul la justiție al părții, având în vedere complexitatea cauzelor și eforturile financiare pe care trebuie să le realizeze partea în vederea apărării și ocrotirii drepturilor obținute în temeiul Legii nr. 165/2013, dar și termenul rezonabil de soluționare. În ce privește celelalte texte de lege criticate, consideră că nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în ce privește prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, că acestea nu sustrag în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, acestea fiind supuse unei alte proceduri judiciare. Cu privire la critica art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prin raportare la dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 în ceea ce privește termenul și la instanța în/la care se atacă un act administrativ, precizează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor texte ale legii între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Referitor la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, menționează că are în vedere acele ipoteze în care autoritățile administrative erau obligate prin hotărâri judecătorești la executarea unor obligații de a face, respectiv la emiterea unor titluri de despăgubire, fără a fi stabilite și sumele aferente. … 16.Avocatul Poporului opinează în sensul constituționalității textelor de lege criticate, arătând că atribuirea de competențe, prin lege, unei instanțe civile în materia soluționării litigiilor demarate în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție, întrucât acestea din urmă nu exclud posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control și îi delimitează sfera de aplicare. Consideră totodată că motivația pentru care excepția a fost invocată nu reprezintă o veritabilă critică de constituționalitate, autorii acesteia apreciind, de fapt, că normele aplicabile în materia restituirii dreptului de proprietate ar fi mai puțin favorabile pentru că nu instituie o procedură prealabilă ca în cazul contenciosului administrativ. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) și ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, precum și cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013:(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. … – Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013:(5)Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21. … – Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. …  … 20.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii și celor ale art. 126 alin. (6) din Constituție care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat, analizând critici similare, prin raportare la aceleași texte din Legea fundamentală invocate și în cauza de față. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, instanța de control constituțional a constatat că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt în consonanță cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție statuează că justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. În înțelesul acestei norme constituționale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, fără alte restricții decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituției sau din actele normative internaționale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenței sale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale. … 22.Distinct de aceste considerente generale, Curtea a examinat, prin Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, critici similare celor formulate și în cauza de față. Astfel, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța competentă să soluționeze contestațiile împotriva deciziilor emise de entitățile învestite ar trebui să fie o instanță de contencios administrativ, iar nu una civilă, Curtea a observat că, prin edictarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul român și-a propus să instituie un mecanism eficient pentru accelerarea procesului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Soluția legislativă prevăzută de textul de lege criticat reprezintă una dintre modalitățile prin care statul român a dat expresie, sub acest aspect, recomandărilor Curții Europene a Drepturilor Omului cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României, în vederea înlăturării sistemului defectuos, stagnant, generator de întârzieri considerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului contrare dreptului la un proces echitabil, ca urmare a duratei excesive a procedurilor. Prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit secțiilor civile ale tribunalului competența de soluționare a contestațiilor atât împotriva deciziilor entităților deținătoare sau învestite de lege cu soluționarea notificărilor, cât și ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Argumentul decisiv pentru adoptarea unei astfel de soluții legislative l-a constituit plenitudinea de jurisdicție a unei instanțe civile. În virtutea acesteia, judecătorul se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin compensare în puncte (paragraful 21). Așadar, Curtea Constituțională a constatat (paragraful 22) că legiuitorul român a optat pentru soluționarea contestațiilor de către o instanță civilă în detrimentul uneia administrative în scopul diminuării duratei procedurii, instanța însăși urmând să se pronunțe asupra calității de persoană îndreptățită și să stabilească tipul de despăgubire cuvenită și modalitatea de realizare a acesteia, în natură sau prin echivalent. În ipoteza în care ar fi fost menținută competența de soluționare a acestor contestații de către instanțele de contencios administrativ, nu s-ar fi înregistrat nicio accelerare a procesului de restituire. … 23.Prin aceeași decizie, Curtea a analizat și critica similară celei formulate și în cauza de față, în sensul că ar fi nesocotite dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Curtea a constatat (paragraful 24) că semnificația prevederii constituționale citate este aceea de a nu permite niciunui act emis de nicio autoritate publică să fie sustras de la posibilitatea de a fi supus controlului exercitat de o instanță judecătorească independentă și imparțială a cărei activitate satisface exigențele unui proces echitabil. De asemenea, Curtea a observat că, în jurisprudența sa anterioară, reprezentată de Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014 (paragrafele 20 și 21), Curtea a reținut că rolul esențial al prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție este cel de garantare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităților publice, indiferent de instanța judecătorească – specializată în contencios administrativ sau de drept comun – competentă. Potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție, elementele definitorii ale noțiunii de „contencios administrativ“ sunt reprezentate de natura actului juridic ce stă la baza litigiului, care trebuie să emane de la o autoritate publică, precum și de calitatea de autoritate publică a uneia dintre părțile litigiului. Totodată, Curtea a reținut că „ideea centrală a textului constă tocmai în instituirea unei garanții distincte, suplimentare, în ceea ce privește posibilitatea cenzurării de către autoritatea judecătorească a actelor administrative ale autorităților publice, ca expresie a prevederilor art. 52 din Constituție, fără a avea relevanță dacă instanța judecătorească ce exercită respectivul control de legalitate are sau nu specializare exclusiv în contencios administrativ“. … 24.Curtea a reținut totodată (paragraful 25) că trebuie avută în vedere și definiția contenciosului administrativ stabilită prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, constând în activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, în cauzele ce intră sub incidența art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deși una dintre părți este, într-adevăr, o autoritate publică, nu se poate spune că se încadrează strict în semnificația noțiunii de contencios administrativ, întrucât litigiul este generat de o pretenție de natură civilă, constând în revendicarea unui drept de proprietate privată. … 25.În ce privește art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, că „textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică“. … 26.De altfel, Curtea s-a pronunțat asupra unor critici identice celor formulate în cauza de față prin Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 21 martie 2017, reiterând cele reținute în jurisprudența sa anterioară, mai sus citată. … 27.De asemenea, asupra prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, în sensul conformității acestora cu dispozițiile Legii fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, paragraful 26, Curtea a reținut că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condițiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Situația celor care au calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, este net diferită de cea potrivit căreia printr-o sentință judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condițiile Legii nr. 247/2005. Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, legea nouă aplicându-se doar în ceea ce privește modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. În acest context, Curtea subliniază însă că instanțele de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în care a fost ridicată excepția au competența de a stabili, în fiecare caz concret, ipoteza normativă corespunzătoare situației de fapt existente în speță. … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea apreciază că soluțiile și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 29.În subsidiar, Curtea observă că problema relevată de autorul excepției, referitoare la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție ca urmare a numărului mare de cauze înregistrate pe rolul secțiilor civile ale Tribunalului București, vizează mai degrabă asigurarea condițiilor necesare bunei funcționări a instanțelor judecătorești. În legătură cu acest aspect, Curtea reține că exercitarea de competențe specifice în domeniu îi revine Guvernului (stabilește numărul maxim de posturi pentru instanțele judecătorești – anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2009), Consiliului Superior al Magistraturii [stabilește atât condițiile necesare pentru suplimentarea numărului de posturi pentru instanțele judecătorești – art. 37 lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cât și modul de gestionare a promovării pe loc și valorificarea corespunzătoare a acestor procedee, atunci când nevoile justiției o cer – art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 19 alin. (1) pct. 11 și 19 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 27 septembrie 2005], ministrului justiției [aprobă statele de funcții și personal pentru instanțele judecătorești, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii – art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005], precum și președintelui de instanță [crearea de completuri specializate, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanțe – art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004]. Cu alte cuvinte, autoritățile publice trebuie să se manifeste activ în a asigura buna administrare a actului de justiție. De aceea, din punctul de vedere al aspectului de neconstituționalitate invocat, problema nu este una de reconfigurare a competenței teritoriale a instanțelor judecătorești, în privința cererilor prevăzute de art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, ci de asigurare a unei organizări corespunzătoare la nivelul instanței unice desemnate de către legiuitor. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și cu unanimitate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Petrișor, Traian Iancu, Nicolae Pop, Grigore Pop, Gheorghe Pop Ștefan Cadiș, Vasile Baica, Ana Tâmbuc, Viorica Petraș, Ștefan Ignat, Ioan Marta, Gavrilă Gugura, Măria Buzgar, Floarea Pop, Gligor Marta, Gheorghe Ilie Prigoană, Traian Petrișor, Ecaterina Marta, Vasile Lazăr, Vasile Pop și Pavel Buna în Dosarul nr. 20.004/3/2015 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și de Nemeș Ecaterina, Mureșan Cristina, Mureșan Michael și Kindris Nicolae în Dosarul nr. 2.495/3/2016 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 35 alin. (1) și ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și cele ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește