DECIZIA nr. 231 din 19 aprilie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 722 din 22 august 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 362
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 362
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 362
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 362
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 362
ART. 4REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 362
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 361
ART. 8REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 238
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 362
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 238
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 359
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 359
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 363
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 736 04/11/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Autovit – S.A. din București în Dosarul nr. 72.967/301/2014 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.367D/2016.2.La apelul nominal se prezintă pentru partea Societatea Decebal Tower Imobiliare – S.A. din București domnul avocat Ionuț Dojană din Baroul București, cu delegație depusă la dosar, lipsind autoarea excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă principiile și drepturile constituționale invocate. Prevederile art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt criticate din perspectiva faptului că o încheiere pregătitoare pronunțată în procedura de asigurare dovezi nu este supusă niciunei căi de atac. Însă, legiuitorul a prevăzut faptul că încheierea este supusă cenzurii judecătorești odată cu judecarea fondului pricinii pentru care se desfășoară procedura asigurării de dovezi, astfel încât accesul la justiție și la folosirea căilor de atac împotriva respectivei încheieri sunt asigurate în mod deplin și eficient.4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că instituția administrării probelor asigurate nu vizează fondul cauzei, iar art. 363 din Codul de procedură civilă reglementează faptul că probele asigurate în condițiile art. 362 din Cod vor fi cercetate de instanță la judecarea procesului sub raportul admisibilității și concludenței lor. Așadar, instanța se pronunță cu privire la cele consemnate în încheierea prevăzută de art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Mai mult, alin. (1) teza a doua a art. 363 din Codul de procedură civilă prevede faptul că, în cazul în care găsește necesar, instanța poate, chiar din oficiu, să se pronunțe cu privire la o nouă administrare a probelor asigurate. Probele asigurate pot fi folosite și de partea care nu a cerut administrarea lor. Prin urmare, sunt respectate și cerințele art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 20 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 72.967/301/2014, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Autovit – S.A. din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva încheierii Judecătoriei Sectorului 3 București prin care s-a administrat cererea de asigurare dovezi și s-a constatat ca fiind administrată proba asigurată, expertiză în specialitatea construcții civile.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încheierea pronunțată de instanța de judecată prin care s-a soluționat cauza având ca obiect asigurarea de probe, fără a exista un dosar de fond, nu este supusă niciunei căi de atac. Partea pârâtă împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre de asigurare de probe este lipsit de o cale jurisdicțională de apărare, îi este încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, în lipsa unei căi de atac, instanțele de judecată nu își mai exercită rolul activ în ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și concludente în cauză, lăsând la aprecierea discreționară a expertului judiciar stabilirea unor situații, fapte sau împrejurări, pentru ca mai apoi să procedeze la a achiesa la părerea acestei persoane prin omologarea raportului de expertiză.7.Se mai arată că există o discriminare, în privința încuviințării, între drepturile procesuale ale reclamantului și cele ale pârâtului în sensul că pârâtul nu are nicio cale de atac, în condițiile în care și dispozițiile art. 361 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevăd că încheierea interlocutorie prin care s-a admis în principiu procedura asigurării probelor nu are o cale de atac.8.Mai precizează că în Codul de procedură civilă din 1865, prin art. 238 era prevăzută calea de atac a recursului ce putea fi formulată împotriva unor astfel de încheieri.9.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Apreciază că se încalcă dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție și principiul exercitării căilor de atac, principiu ce trebuie interpretat în sensul posibilității reale de a exercita o cale de atac, în condițiile legii, iar nu în sensul suprimării acesteia. Prin faptul că încheierea interlocutorie prin care s-a admis în principiu procedura asigurării probelor nu are nicio cale de atac se încalcă principiul egalității armelor, în condițiile în care reclamantul beneficiază de un remediu juridic în acest sens, iar partea împotriva căreia s-a pronunțat o astfel de hotărâre este lipsită de o cale de apărare. Astfel, se încalcă dreptul de acces liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, precum și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, întrucât instanța de judecată absolutizează prezumția de legalitate și temeinicie a raportului de expertiză judiciară.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.“.15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 din Constituție, și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparțial și egal al justiției și art. 129 privind folosirea căilor de atac.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că sub aspectul căilor de atac în materia asigurării probelor față de art. 238 din Codul de procedură civilă din 1865, care prevedea că încheierea instanței este executorie și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, respectiv de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, noua reglementare a procedurii administrării probelor asigurate nu mai prevede nicio cale de atac ce ar putea fi formulată împotriva încheierii de admitere a cererii și a încheierii de constatare a administrării probelor.17.În continuare, Curtea reține că procedura asigurării probelor este reglementată de art. 359-365 din Codul de procedură civilă în scopul conservării unei probe aflate în pericol de a dispărea ori de a fi greu de administrat pe viitor și reprezintă o excepție de la principiul nemijlocirii prevăzut de art. 16 din Cod, potrivit căruia „Probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor în care legea stabilește altfel“. La această procedură se poate recurge atât înainte de începerea unui proces, pe cale principală, cât și în cursul unui litigiu, pe cale incidentală, dacă există urgență în conservarea unei probe ori, prin excepție, dacă nu există urgență, însă partea adversă își dă acordul.18.Prin urmare, procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgență, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. De regulă, judecarea cererii de asigurare a probelor se face cu citarea părților și doar în situația în care există pericol în întârziere instanța va putea încuviința cererea și fără citarea acestora. Astfel, oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile, ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Condiția fundamentală a unui asemenea demers este existența unei primejdii în administrarea dovezii care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.19.De asemenea, Curtea reține că procedura de asigurare a dovezilor are un caracter contencios, instanța trebuind să adopte toate măsurile pentru a asigura garanțiile procesuale fundamentale. În cadrul acestei proceduri, când s-a solicitat consemnarea mărturiei unei persoane, efectuarea unei expertize, recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, administrarea acestor dovezi se va face potrivit regulilor privitoare la administrarea probei cu martori, a expertizei sau a mărturisirii. Prin urmare, în cazul solicitării unei expertize, ipoteza cauzei de față, oricare parte poate cere lămurirea sau completarea raportului de expertiză, poate formula obiecțiuni cu privire la acesta, poate cere motivat efectuarea unei contraexpertize sau poate recuza expertul. Astfel, luând la cunoștință de propunerile expertului desemnat instanța poate solicita lămuriri suplimentare, fie orale, citând expertul în fața instanței, fie în scris, dispunând să răspundă la obiecțiunile părților sau să efectueze un supliment de expertiză ori poate dispune o nouă expertiză, la cererea părților sau din oficiu.20.Prin încheierea care constată administrarea probelor asigurate se închide procedura de asigurare a probelor fără a avea semnificația unei evaluări a dreptului care face obiectul litigiului principal. Această încheiere nu este susceptibilă de nicio cale de atac, ca și încheierea prin care s-a admis cererea de asigurare a probelor, ambele beneficiind de același regim juridic.21.Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală. Accesul liber la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, și implică existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, așa cum este și cea a asigurării dovezilor. Lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de constatare a administrării probei asigurate se justifică și prin faptul că soluționarea cererii în procedura asigurării probelor nu reprezintă un litigiu de sine stătător în care să se analizeze raportul juridic dintre părți, ci vizează doar conservarea și pregătirea unei probe în cazul apariției unui proces ulterior, proba administrată pe calea asigurării de dovezi urmând a fi apreciată de instanța ce judecă litigiul pe fond.22.În aceste condiții, susținerile autoarei excepției potrivit cărora prevederile legale criticate aduc atingere art. 21 din Constituție nu sunt întemeiate, dovezile administrate prin procedura reglementată în art. 359-365 din Codul de procedură civilă putând fi folosite și de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiții neprivând părțile interesate de dreptul de a le combate în cursul procesului de fond.23.De altfel, Curtea observă că art. 363 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că probele asigurate vor fi cercetate de instanța care judecă procesul sub raportul admisibilității și concludenței lor, iar dacă găsește necesar și dacă este cu putință, instanța va proceda la o nouă administrare a probelor asigurate.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Autovit – S.A. din București în Dosarul nr. 72.967/301/2014 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x