DECIZIA nr. 23 din 21 ianuarie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 28 aprilie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ActulREFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 392 14/06/2016
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 244 19/04/2016
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 4REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 4REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LAORDIN 2632 30/07/2014
ART. 6REFERIRE LAREGULAMENT 30/07/2014 ART. 14
ART. 6REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 41
ART. 6REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004
ART. 6REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 6REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 58
ART. 6REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 494 10/05/2012
ART. 7REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 9REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 364 15/09/2004 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 131
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 14REFERIRE LAOUG 78 16/11/2016
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 303
ART. 16REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 364 15/09/2004 ART. 6
ART. 17REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 27
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ridicată de Marin Viorel Ciocănescu în Dosarul nr. 17.170/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.931 D/2017.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 decembrie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea Constituțională, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 21 ianuarie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Decizia civilă nr. 3.002 din 29 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.170/3/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ridicată de Marin Viorel Ciocănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de acesta împotriva dispoziției de retragere a avizului conform, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 sunt confuze, imprecise și generează decizii arbitrare, pur subiective ale reprezentanților Ministerului Public care sunt implicați în procedura de retragere a avizului conform. Se arată că norma legală criticată reglementează retragerea avizului conform fără a detalia în vreun fel cauzele care duc la această măsură sau procedura care trebuie urmată, în condițiile în care această normă este cu atât mai vătămătoare pentru polițiștii care cad sub incidența ei, cu cât retragerea avizului conform are ca efect imediat încetarea activității ofițerului sau a agentului de poliție judiciară în cadrul structurilor aflate în coordonarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Se arată că existența avizului conform este o cerință esențială și, totodată, o componentă a raportului de serviciu pe care polițistul îl are cu Ministerul Afacerilor Interne. Se susține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, polițistul este un funcționar public cu statut special, fiind subiect al unui raport de serviciu care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale ce trebuie stabilite în mod expres prin lege organică. Pentru acest motiv, se susține că aspectele esențiale care guvernează acest raport de serviciu, în toate cele trei dimensiuni ale sale, nu pot fi reglementate prin acte cu forță juridică inferioară, întrucât prin această manieră de reglementare s-ar încălca prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, precum și normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăzute în cuprinsul Legii nr. 24/2000. Se face trimitere la deciziile nr. 637 din 13 octombrie 2015, nr. 172 din 24 martie 2016, nr. 244 din 19 aprilie 2016 și nr. 392 din 14 iunie 2016, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea mai multor dispoziții legale din cuprinsul Legii nr. 360/2002 care „delegau“ ministrului de interne (sau, după caz, ministrului administrației și internelor) competența de reglementare în materii precum: stabilirea procedurii disciplinare, derularea activității consiliilor de disciplină și aplicarea sancțiunilor – Decizia nr. 392 din 14 iunie 2016, stabilirea metodologiei de evaluare a polițistului – Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, situațiile și condițiile de ocupare a postului de conducere – Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, modalitatea de selecționare, pregătire, obținere a gradelor profesionale și evoluție profesională a polițiștilor – Decizia nr. 244/2016, procedura și cazurile de modificare/suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor – Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016. Se invocă, totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și cea a Curții Constituționale referitoare la calitatea legii.5.Se mai susține că retragerea avizului conform, ca act de voință exclusivă și discreționară a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, încalcă principiul separației puterilor în stat, întrucât procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Public, aparținând autorității judecătorești, iar polițiștii își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care aparține autorității executive.6.Se arată faptul că retragerea avizului conform reprezintă o sancțiune ce se aplică în cazul constatării unei abateri disciplinare, astfel cum reiese din art. 14 lit. r) și q) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2.632/C/2014. Așa fiind, se susține că este obligatorie reglementarea unei proceduri administrative disciplinare, care să stabilească dacă faptele imputate există și forma de vinovăție cu care au fost săvârșite, cu asigurarea dreptului la apărare. Se arată că astfel de garanții în favoarea polițistului au fost reglementate prin art. 58^2 din Legea nr. 360/2002, însă, pentru ipoteza abaterilor disciplinare reclamate de procurori în sarcina polițiștilor care îi sprijină în activitatea de urmărire penală nu este reglementat niciun instrument de protecție și de apărare, pe care Legea nr. 508/2004 să îl instituie. Se susține că lipsa unei proceduri administrative anterioare retragerii avizului conform și lipsa din cuprinsul Legii nr. 508/2004 a unei trimiteri la procedura corespunzătoare prevăzută prin Legea nr. 360/2002 încalcă dreptul la informație, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Se arată că, mai mult, conform dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004, pretinsele nereguli constatate nu trebuie să fie aduse la cunoștința polițistului, întrucât modul evaziv de reglementare a textului criticat permite o astfel de omisiune, aspect ce contravine atât dreptului la apărare, cât și obligației autorităților publice de a aduce la cunoștința cetățenilor măsurile referitoare la problemele de interes personal ale acestora. Se arată că, în prezenta cauză, autorul excepției a luat cunoștință despre dosarul administrativ întocmit pentru retragerea avizului conform doar atunci când acest dosar a fost depus de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul București, fără ca acesta să fi putut promova o acțiune în contencios administrativ împotriva dispoziției de retragere a avizului conform. Se susține, totodată, încălcarea prevederilor art. 41 din carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la bună administrare și, în consecință, încălcarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție.7.Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 494 din 10 mai 2012 și se arată că modalitatea de reglementare a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004, care nu prevede cum poate fi exercitat dreptul de apreciere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la retragerea avizului conform și nu oferă polițistului mijloacele adecvate de protecție împotriva unei asemenea măsuri, care, în lipsa acestora, poate fi luată în mod arbitrar, cu consecințe negative asupra reputației sale profesionale, imaginii și demnității sale, este neconstituțională.8.În fine, se susține că textul criticat contravine exigențelor statului de drept care impun adoptarea unui cadru legislativ integrat, care să permită aplicarea efectivă și eficientă a dispozițiilor legale, astfel încât drepturile și măsurile prevăzute să nu fie iluzorii.9.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că dispozițiile legale criticate sunt conforme cu prevederile constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză. Se face trimitere la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 364/2004 și la cele ale Legii nr. 508/2004, despre care se afirmă că au caracter special în raport cu cele dintâi, și se susține că, potrivit art. 131 alin. (3) din Constituție, parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare „în condițiile legii“, normă constituțională care îi permite legiuitorului să reglementeze condițiile în care își desfășoară activitatea organele poliției judiciare.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, care au următorul conținut: „Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce la încetarea activității ofițerului sau a agentului de poliție judiciară în cadrul structurilor aflate în coordonarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.“14.Legea nr. 508/2004 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016. Având în vedere, însă, Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și faptul că dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 au stat la baza litigiului ce face obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, vor fi reținute ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în forma invocată de autorul excepției.15.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) referitor la statul de drept, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, ale art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informație, ale art. 41 alin. (1) cu privire la dreptul la muncă, ale art. 52 alin. (1) și (2) cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o aplicație și, totodată, o consecință a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, coroborate cu cele ale art. 303 alin. (3) din Codul de procedură penală. Așa fiind, temeiul juridic al retragerii avizului conform în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate este în esență reprezentat de prevederile legale mai sus menționate, și nu de dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004.17.Pentru acest motiv, Curtea reține că dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 nu au legătură cu soluționarea cauzei. Or, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 este inadmisibilă.18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ridicată de Marin Viorel Ciocănescu în Dosarul nr. 17.170/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x