DECIZIA nr. 23 din 19 ianuarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe P. Predescu în Dosarul nr. 26.541/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 685D/2018.  … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere caracterul de beneficiu legal, și nu de drept, al posibilității persoanei condamnate de a fi liberată înainte de termenul de executare a pedepsei. Se arată că, în acest sens, revine organelor de aplicare a dispozițiilor legale privind liberarea condiționată să stabilească incidența acestora. Se susține că instanța constituțională s-a mai pronunțat, din aceeași perspectivă, prin Decizia nr. 67 din 29 ianuarie 2019.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 2/R din 15 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 26.541/4/2017, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe P. Predescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată pe care acesta a formulat-o în Dosarul nr. 26.541/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București. Prin Sentința penală nr. 3.619 din 18 decembrie 2017, pronunțată în dosarul anterior menționat, Judecătoria Sectorului 4 București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală astfel formulată. Împotriva acestei sentințe penale, autorul excepției a formulat recurs, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că reglementarea unui termen imperativ înăuntrul căruia, indiferent de motive, o persoană condamnată nu poate formula o nouă cerere de liberare condiționată încalcă atât accesul la justiție, cât și dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Autorul susține că, prin raportare la starea sa de sănătate, supunerea la condiții improprii de detenție poate avea consecințe cu caracter ireversibil, motiv pentru care chiar și administrația locului de detenție a solicitat liberarea sa condiționată. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.“ … 10.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și ale art. 22 referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și prevederilor art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la viață.  … 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 587 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală cu referire la art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) și (13) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. … 12.Prin decizia anterior menționată, Curtea a constatat că prevederile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, la paragrafele 13-19 din decizia mai sus menționată, că liberarea condiționată este o modalitate de individualizare a executării detențiunii pe viață și a pedepsei închisorii, fără lipsire de libertate, acordată prin hotărâre definitivă a instanței de judecată, drept urmare a îndeplinirii de către persoana condamnată a condițiilor impuse în privința conduitei sale pe timpul executării fracției obligatorii din pedeapsă, precum și sub rezerva îndeplinirii integrale, sub controlul serviciului de probațiune, pe durata termenului de supraveghere a măsurilor și obligațiilor prevăzute de lege și impuse prin hotărârea judecătorească de acordare a liberării condiționate. … 13.Curtea a reținut că instituția liberării condiționate, astfel cum aceasta este reglementată în Codul penal în vigoare, este substanțial diferită de cea prevăzută de Codul penal din 1969, atât sub aspectul condițiilor de acordare, cât și sub aspectul condițiilor de reintegrare socială a persoanelor condamnate. Astfel, dacă dispozițiile Codului penal din 1969 impuneau persoanei condamnate doar condiția de a nu săvârși alte infracțiuni, prevederile Codului penal în vigoare au în vedere nevoia de reintegrare socială a persoanelor liberate condiționat, pe timpul termenului de supraveghere, prin impunerea unor măsuri și obligații. Așa fiind, liberarea persoanei condamnate înaintea epuizării termenului pedepsei este un beneficiu prevăzut de lege, și nu un drept. Acordarea acestui beneficiu este lăsată de legiuitor la aprecierea instanței de judecată, care va analiza, conform prevederilor art. 587 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) din Codul penal și, respectiv, ale art. 100 alin. (1) din Codul penal, precum și potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea penală pentru dispunerea acesteia. În acest sens, art. 99 alin. (1) din Codul penal prevede că liberarea condiționată, în cazul detențiunii pe viață, poate fi dispusă dacă: cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune; cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei; cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Totodată, art. 100 alin. (1) din Codul penal prevede că liberarea condiționată, în cazul pedepsei închisorii, poate fi dispusă dacă: cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. … 14.Prin urmare, Curtea a reținut că, atât în ipoteza avută în vedere de autorul excepției de neconstituționalitate, aceea a liberării condiționate dispuse cu privire la o persoană care a fost condamnată la pedeapsa închisorii, cât și în cazul liberării condiționate, ca formă de individualizare a pedepsei detențiunii pe viață, instanța judecătorească competentă să analizeze cererea de liberare condiționată nu este învestită doar pentru a verifica formal faptul că fracțiile de pedeapsă prevăzute la art. 99 alin. (1) lit. a) și, respectiv, la art. 100 alin. (1) lit. a) din Codul penal au fost executate, ci pentru a aprecia cu privire la îndeplinirea tuturor condițiilor reglementate la art. 99 alin. (1) și, respectiv, la art. 100 alin. (1) din Codul penal. Iar una dintre aceste condiții, în ambele ipoteze juridice analizate, este aceea ca instanța să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Or, aceasta din urmă este o apreciere proprie, de natură concluzivă, a instanței judecătorești, formată ca urmare a analizării celorlalte condiții reglementate pentru dispunerea liberării condiționate. … 15.Așa fiind, simpla împlinire a termenului reprezentând fracția de pedeapsă ce trebuie executată pentru acordarea liberării condiționate nu conferă persoanei condamnate dreptul de a fi pusă în libertate, conform art. 101-106 din Codul penal. … 16.În aceste condiții, Curtea a reținut că dispozițiile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală și cele ale art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 prevăd că, dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii. … 17.Analizând prevederile legale criticate, Curtea a constatat că, în acord cu particularitățile fiecărei situații concrete, instanța învestită cu soluționarea cererii de liberare condiționată, în condițiile în care constată că persoana condamnată nu îndeplinește condițiile legale pentru dispunerea acestei forme de executare a pedepsei, stabilește un interval de timp, care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de respingere a cererii de liberare condiționată, pe care îl consideră necesar pentru ca persoana în cauză să își îndeplinească condițiile a căror neîndeplinire a fost constatată prin hotărârea judecătorească de respingere a cererii de liberare condiționată, termen a cărui durată va fi stabilită în funcție de natura condițiilor neîndeplinite și de timpul necesar pentru îndeplinirea lor. Cum legea nu prevede o durată minimă a termenului astfel reglementat, ci doar durata lui maximă – de un an, acesta va putea fi un termen extrem de redus, instanța de judecată învestită conform art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală fiind singura în măsură să aprecieze nevoia de timp pentru îndeplinirea tuturor condițiilor legale specifice instituției liberării condiționate. … 18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate sunt aplicabile și în prezenta cauză.  … 19.Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, prevăzut la art. 22 din Constituție și la art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că, în situația în care persoana condamnată prezintă probleme de sănătate, pe toată durata executării pedepsei, din care face parte și intervalul de timp stabilit de instanța de judecată conform art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, aceasta poate să beneficieze de îngrijiri medicale în cadrul penitenciarului, conform art. 71 din Legea nr. 254/2013, sau poate solicita întreruperea executării pedepsei, potrivit art. 592 din Codul de procedură penală.  … 20.Cu privire la soluția juridică anterior menționată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 299 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1019 din 2 noiembrie 2020, paragrafele 16 și 17, a reținut că art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală prevede amânarea executării pedepsei cu închisoarea, drept excepție de la regula executării de îndată și în mod continuu a hotărârilor penale definitive și, totodată, de la regula executării pedepsei cu închisoarea în spațiile de detenție, excepție ce are ca scop protecția stării de sănătate, precum și a integrității fizice și psihice a persoanei condamnate, atunci când se constată că aceasta suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.  … 21.Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că dispozițiile art. 592 din Codul de procedură penală reglementează cazurile de întrerupere a executării pedepsei prin trimitere la prevederile art. 589 din același cod, Curtea reține că, deși prevederile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală nu prevăd precaritatea stării de sănătate a persoanei condamnate drept cauză de liberare condiționată, în ipoteza invocată, autorul excepției beneficiază de mijloacele procedurale necesare pentru protecția sănătății și a integrității sale fizice și psihice.  … 22.Prin urmare, interpretând sistematic textul criticat, în coroborare cu prevederile art. 592 din Codul de procedură penală, Curtea reține că acesta nu este de natură a încălca dispozițiile art. 22 din Constituție și nici pe cele ale art. 2 din Convenție.  … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe P. Predescu în Dosarul nr. 26.541/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București și constată că dispozițiile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește