DECIZIA nr. 23 din 16 ianuarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 191 din 11 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 1REFERIRE LAOG 22 18/08/2010 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 1REFERIRE LAHG 1340 27/12/2001
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 15
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ANEXA 3
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ART. 4
ART. 5REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ANEXA 2
ART. 5REFERIRE LAHG 1340 27/12/2001
ART. 6REFERIRE LAHG 1340 27/12/2001 ART. 5
ART. 6REFERIRE LAHG 1340 27/12/2001 ART. 6
ART. 7REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 191
ART. 7REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 191
ART. 8REFERIRE LALEGE 15 07/08/1990
ART. 8REFERIRE LALEGE 15 07/08/1990 ART. 16
ART. 9REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 9REFERIRE LASTATUT 17/11/2010
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 531 18/07/2018
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 600 09/11/2005
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 16
ART. 15REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 77
ART. 20REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 191
ART. 20REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 191
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 22REFERIRE LALEGE 15 07/08/1990 ART. 40
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 69
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 69
ART. 26REFERIRE LAOG 22 18/08/2010 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 15
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 15
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 15
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 77
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 77
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 16
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 18
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ART. 5
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ART. 9
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ANEXA 2
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ANEXA 3
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 38REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 38REFERIRE LAHG 1340 27/12/2001
ART. 39REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 39REFERIRE LAOG 22 18/08/2010 ART. 2
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ART. 9
ART. 40REFERIRE LAHG 27 12/01/2017
ART. 40REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 40REFERIRE LASTATUT 17/11/2010
ART. 41REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010 ART. 2
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ANEXA 2
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 44REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 44REFERIRE LAOG 22 18/08/2010
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ART. 9
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 64 21/03/2008 ART. 9
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 458 01/06/2006
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 531 18/07/2018
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990
ART. 48REFERIRE LALEGE 15 07/08/1990
ART. 49REFERIRE LAHG 1139 17/11/2010
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 51REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 51REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 15
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 și art. 12 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil și privind abrogarea art. II alin. (1) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil, obiecție formulată de un număr de 50 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România, Grupului parlamentar al Partidului Mișcarea Populară și deputați neafiliați, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituția României, republicată, și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.2.Cu Adresa nr. 2/10.890 din 3 decembrie 2018, secretarul general al Camerei Deputaților a trimis Curții Constituționale obiecția de neconstituționalitate, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 10.109 din 3 decembrie 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 2.063A/2018.3.În motivarea obiecției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece reglementează într-un domeniu în care competența nu aparține Parlamentului, ci Guvernului. În acest sens, autorii obiecției susțin că prin prevederile legale criticate se dispune transferul unor atribuții de la Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat (ISCIR) și/sau persoanele fizice și juridice autorizate către Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune – S.A., (CNCIR). Astfel, se transferă către CNCIR atribuția de efectuare a verificărilor tehnice în vederea autorizării funcționării și a verificărilor tehnice în utilizare pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 64/2008 (Instalații sub presiune, instalații de ridicat și unele instalații din cadrul obiectivelor nucleare, precum și componente ale acestora) care, în prezent, aparține ISCIR, atribuția de efectuare a verificărilor tehnice în vederea autorizării funcționării și a verificărilor tehnice în utilizare pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 (Instalații sub presiune și instalații de ridicat clasice, aparate consumatoare de combustibil și componente ale acestora), care, potrivit Legii nr. 64/2008, aparține persoanelor fizice și juridice autorizate în acest scop. De asemenea, se conferă CNCIR „atribuția privind realizarea verificărilor tehnice în vederea autorizării funcționării și a verificărilor tehnice în utilizare, precum și corectitudinea rezultatelor aferente obținute, care, în prezent, aparține ISCIR sau persoanelor fizice și juridice autorizate în acest scop, după caz“.4.Autorii obiecției susțin că, potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/2008, ISCIR este „organul de specialitate al administrației centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor de funcționare în condiții de siguranță a instalațiilor și echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2 și 3, denumite în continuare instalații/ echipamente“, cu rolul de „autoritate în domeniul instalațiilor/echipamentelor, care asigură controlul respectării prevederilor referitoare la condițiile de introducere pe piață și punere în funcțiune a instalațiilor/echipamentelor, precum și urmărirea și controlul regimului de autorizare și verificarea tehnică a instalațiilor/echipamentelor“.5.De asemenea, autorii obiecției invocă art. 1 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Companiei Naționale pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune – S.A., precum și modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea și funcționarea Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat și precizează că, spre deosebire de ISCIR, CNCIR este o „persoană juridică română, de interes strategic național, organizată ca societate comercială pe acțiuni, cu acționar unic statul român, conform legilor în vigoare și statutului prevăzut în anexa nr. 1“, constituită ca urmare a reorganizării prin divizare a ISCIR, al cărei obiect de activitate constă în „realizarea de testări și analize tehnice, cod CAEN 7120 – ed. rev. 2/2008, în scopul efectuării de verificări tehnice în vederea autorizării funcționării și de verificări tehnice în utilizare, pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008“.6.În ceea ce privește statutul juridic al CNCIR, cu toate că nu dispune de prerogative de putere publică, autorii obiecției consideră că aceasta este o persoană juridică de drept public, în virtutea scopului și obiectului său de activitate, care constă în prestarea serviciilor publice prevăzute la art. 5 și art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010, precum și ca urmare a faptului că este deținută în întregime de către statul român, în calitate de acționar unic, care își exercită toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.7.Sub acest aspect, autorii obiecției fac referire la dispozițiile art. 191 din Codul civil care impun regula generală conform căreia persoanele juridice de drept public se înființează prin lege – alin. (1), însă permit în mod expres legiuitorului să deroge și să instituie prin lege situații de excepție când acestea pot fi înființate prin acte ale autorităților administrației publice centrale sau locale ori prin alte moduri, de asemenea, prevăzute de lege – alin. (2).8.Invocă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, care prevede la art. 16 că „Unitățile economice de stat, cu excepția celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub forma de societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată, în condițiile prevăzute de lege“, la art. 17 că „Unitățile economice de interes republican se organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a Guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat“, iar la art. 18 că prin actul de înființare a societății se aprobă statutul acesteia și se stabilesc forma juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul principal al societății, capitalul social subscris, structura și modalitatea de constituire a acestuia, precum și modalitatea de prelucrare a activului și pasivului unității economice de stat care se constituie în societate.9.Autorii obiecției arată că CNCIR a fost înființată în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.139/2010 sub forma unei societăți pe acțiuni, în conformitate cu dispozițiile Legii societăților nr. 31/1990 și cu prevederile Statutului prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010, ceea ce confirmă inclusiv din perspectiva practicii faptul că înființarea unei asemenea entități se dispune numai printr-un act de reglementare secundară, care se subsumează competenței autorității administrației publice centrale. Or, admițând că această operațiune se circumscrie domeniului de reglementare a actelor cu caracter infralegal, este evident că nici modificarea obiectului de activitate nu se poate dispune decât tot printr-un act administrativ, în speță, printr-o hotărâre a Guvernului.10.În raport cu cele enunțate mai sus, autorii obiecției susțin că, în virtutea rolului stabilit de art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul poate emite norme juridice generale și impersonale prin care să reglementeze în mod primar orice categorie de relații sociale și care să fie aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept și de situații concrete. Spre deosebire de Guvern, parte a autorității executive bicefale, care poate adopta inclusiv acte normative primare sub forma ordonanțelor, în baza delegării legislative acordate de Parlament printr-o lege specială de abilitare, precum și sub forma ordonanțelor de urgență, în baza delegării legislative provenite direct din Legea fundamentală, Parlamentul nu dispune de niciun temei constituțional care să-i permită emiterea unor acte de reglementare secundară, pentru organizarea executării legilor, cu atât mai puțin acte administrative cu caracter individual.11.În același sens, autorii obiecției invocă considerente din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 531 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 2 august 2018, și Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005.12.Având în vedere argumentele anterior expuse, autorii sesizării consideră că emiterea unei legi pentru modificarea obiectului de activitate al unei societăți pe acțiuni constituie o depășire a prerogativelor constituționale specifice Parlamentului, că, prin efectuarea pe cale legislativă a unei operațiuni administrative aflate în competența puterii executive, Parlamentul s-a substituit Guvernului și s-a abătut de la principiul separației puterilor în stat, respectiv că, prin caracterul intuituu personae al reglementării adoptate, Parlamentul a acordat un regim juridic privilegiat CNCIR, în raport cu ceilalți operatori economici, care sunt obligați să respecte procedurile de drept comun pentru schimbarea actelor constitutive, ceea ce constituie o discriminare incompatibilă cu principiul egalității în fața legii.13.În fine, autorii precizează că respectarea jurisprudenței Curții Constituționale constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept și că obligațiile constituționale care rezultă din jurisprudența instanței constituționale circumscriu cadrul activității legislative viitoare. Or, prin adoptarea unei soluții similare cu cele constatate în precedent ca fiind contrare dispozițiilor Constituției, legiuitorul a acționat ultra vires, încălcându-și obligația constituțională rezultată din art. 147 alin. (4) al Legii fundamentale.14.În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiecția de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.15.Președintele Camerei Deputaților, prin Adresa nr. 2/11.178 din 11 decembrie 2018, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 10.351 din 11 decembrie 2018, a comunicat punctul său de vedere, prin care susține că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că obiectul de reglementare al legii deduse controlului de constituționalitate este stabilirea cadrului juridic și instituțional, măsurile și mecanismele necesare asigurării garanției imparțialității deciziilor și eliminării impactului negativ asupra obiectivității și profesionalismului actului de control în legătură cu instalațiile sub presiune, instalațiile de ridicat și aparatele consumatoare de combustibil. Astfel, verificările tehnice în vederea autorizării funcționării și verificările tehnice în utilizare pentru instalațiile sub presiune și instalații de ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil și componentele acestora, precum și a celor din cadrul obiectivelor nucleare și componentele acestora se efectuează de către CNCIR, societate înființată în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.139/2010.16.Președintele Camerei Deputaților arată că legea introduce noi definiții ale unor termeni specifici domeniului de reglementare, precum: admitere a funcționării, exploatare, expert tehnic extrajudiciar al ISCIR, verificare tehnică și verificare tehnică în vederea autorizării funcționării. De asemenea, actul normativ adoptat introduce o nouă categorie de instalații sub presiune și instalații de ridicat clasice, aparate consumatoare de combustibil și componente ale acestora, la care verificările tehnice în utilizare urmează să fie efectuate de către persoane fizice și juridice, cu condiția ca acestea să fie autorizate de ISCIR. Totodată, legea dispune ca efectuarea fără autorizație a activităților privitoare la punerea în funcțiune, autorizarea de funcționare, admiterea funcționării, verificarea tehnică în utilizare, repararea, întreținerea, exploatarea sau modificarea instalațiilor ori echipamentelor să constituie infracțiune și să se pedepsească cu închisoare de la 2 ani la 7 ani și interzicerea unor drepturi.17.Președintele Camerei Deputaților precizează că decizia legiuitorului de desemnare a CNCIR pentru realizarea verificărilor tehnice în numele statului are ca scop asigurarea măsurilor de siguranță necesare, întrucât echipamentele în cauză prezintă un grad sporit de periculozitate în funcționare, cu consecințe care pot fi de o gravitate deosebită.18.În raport cu cele enunțate, Președintele Camerei Deputaților precizează că legea adoptată conține reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile care se regăsesc în conținutul normativ sunt temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne.19.Consideră că perspectiva autorilor sesizării asupra demersului legislativ, potrivit căreia acesta reprezintă o operațiune administrativă aflată în competența puterii executive, Parlamentul substituindu-se Guvernului și, astfel, abătându-se de la principiul separației puterilor în stat, nu surprinde natura juridică a reglementării criticate. Dispozițiile legale criticate instituie competențe care vor aparține unei alte entități decât aceea care le exercită în prezent în temeiul Legii nr. 64/2008. Pe cale de consecință, noua reglementare nu poate fi promovată decât printr-un act normativ de același nivel cu cel inițial, care să dispună modificarea și completarea acestuia, noile soluții legislative urmând să fie încorporate în actul normativ de bază, și nu prin unul emis pe baza și în executarea sa. Reținerea argumentației autorilor obiecției, respectiv ca noile relații sociale să fie promovate prin intermediul unui act normativ de nivel inferior emis de către Guvern, ar avea drept consecință nelegalitatea acestuia, întrucât existența sa nu ar putea fi întemeiată pe dispoziția vreunei legi aflate în vigoare, fapt care contravine prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ineficacitatea sa, ca urmare a necorelării cu prevederile Legii nr. 64/2008, republicată, prin care ISCIR este desemnată ca organul de specialitate al administrației centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor de funcționare în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil.20.Totodată, Președintele Camerei Deputaților apreciază că argumentele prezentate de către autorii sesizării de neconstituționalitate care evidențiază regula reglementată de dispozițiile art. 191 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căreia înființarea persoanelor juridice de drept public să fie realizată prin lege, permite, pe cale de consecință, introducerea în sfera de competență a CNCIR de noi prerogative, prin acte normative la nivel de lege, adoptate ulterior înființării sale.21.Ca orice act normativ care are rolul reglementării unui anumit domeniu de activitate, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil și privind modificarea altor acte normative trebuie să respecte cerințele privind claritatea, precizia și previzibilitatea normelor juridice, atribute care să asigure sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației. Apreciază că legea dedusă controlului de constituționalitate, în ansamblul său, răspunde acestor cerințe. Este clară, întrucât în conținutul său nu se regăsesc pasaje obscure sau soluții normative contradictorii, este precisă, fiind redactată într-un stil specific normativ dispozitiv, care prezintă norma instituită fără explicații sau justificări, prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română. Conceptele și noțiunile utilizate sunt configurate în concordanță cu dreptul pozitiv, iar stabilirea soluțiilor normative este departe de a fi ambiguă, acestea fiind redate previzibil și univoc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În vederea acoperirii depline a problematicii relațiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare, prin prevederile art. IV, VI și VII ale legii deduse controlului de constituționalitate, este delegată în sarcina emitenților actualizarea cadrului normativ secundar emis în executarea Legii nr. 64/2008, republicată.22.Referitor la afirmația autorilor sesizării potrivit căreia Parlamentul a acordat un regim juridic privilegiat CNCIR, Președintele Camerei Deputaților apreciază că aceasta nu este circumstanțiată prevederilor art. 40 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Statul își poate rezerva activități economice pe care să le desfășoare în mod exclusiv cu titlu de monopoluri de stat. Asemenea monopoluri, precum și modul lor de administrare, se stabilesc prin legi speciale“.23.Totodată, din analiza coroborată a tuturor susținerilor autorilor sesizării, Președintele Camerei Deputaților consideră că acestea sunt în profund dezacord atât cu rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și cu procedurile parlamentare aplicabile edictării legilor, cât și cu interdicția prevăzută la art. 69 din Legea fundamentală care stabilește că orice mandat imperativ care ar putea fi stabilit în sarcina deputaților și a senatorilor este nul.24.Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate.25.La termenul de judecată stabilit pentru data de 19 decembrie 2018, Curtea a dispus amânarea dezbaterilor asupra cauzei pentru data de 16 ianuarie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al Președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:26.Actul de sesizare în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.063A/2018 are ca obiect al criticilor de neconstituționalitate dispozițiile art. 6 și art. 12 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil și privind abrogarea art. II alin. (1) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil.27.Din analiza motivării obiecției de neconstituționalitate și a formei legii adoptate de Parlament, Curtea constată că aceasta vizează, în realitate, prevederile art. I pct. 6 și 12 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil și privind modificarea altor acte normative, urmând să rețină ca obiect al sesizării aceste prevederi legale, care au următorul cuprins: 6.La articolul 5, după litera d) se introduce o nouă literă, litera d^1), cu următorul cuprins:d^1)Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune – S.A. – societate înființată în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.139/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Companiei Naționale pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune – S.A., precum și modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea și funcționarea Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, denumită în continuare CNCIR;“;12.Articolul 9 se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 9(1)Verificările tehnice în vederea autorizării funcționării și verificările tehnice în utilizare pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexele nr. 2 și 3 se efectuează de către CNCIR.(2)Verificările tehnice în vederea admiterii funcționării și verificările tehnice în utilizare pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 4 se realizează de către persoane fizice și juridice autorizate în acest scop.(3)Responsabilitățile privind realizarea verificărilor tehnice în vederea autorizării/admiterii funcționării și a verificărilor tehnice în utilizare, precum și corectitudinea rezultatelor aferente obținute revin CNCIR sau persoanelor autorizate prevăzute la alin. (2), după caz.
28.Dispozițiile din Constituție invocate în susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale.29.În vederea soluționării prezentei obiecții, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilității acesteia. Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a obiecției trebuie realizată prin raportare la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.“ Astfel, Curtea constată că actul normativ supus controlului de constituționalitate este o lege adoptată de Parlamentul României, sesizarea fiind formulată de un număr de 50 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România, Grupului parlamentar al Partidului Mișcarea Populară și deputați neafiliați, subiect de drept care întrunește, potrivit dispozițiilor legale, calitatea de titular al sesizării Curții Constituționale cu obiecția de neconstituționalitate.30.Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a obiecției trebuie realizată și prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile“. Cu privire la acest aspect, Curtea constată că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil și privind modificarea altor acte normative a fost adoptată potrivit procedurii legislative obișnuite, de Camera Deputaților, Cameră decizională, în data de 14 noiembrie 2018, fiind depusă la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituționalitatea legii la data de 19 noiembrie 2018. La data de 24 noiembrie 2018, legea a fost trimisă spre promulgare Președintelui României. Sesizarea formulată de un număr de 50 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România, Grupului parlamentar al Partidului Mișcarea Populară și deputați neafiliați a fost înregistrată la Curtea Constituțională în data de 3 decembrie 2018.31.Așa fiind, Curtea constată că prezenta sesizare a fost formulată în afara termenului de 5 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere însă că sesizarea Curții s-a realizat înainte de promulgarea legii, în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituție, sesizarea astfel formulată este admisibilă.32.Prin urmare, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 1,10,15,16 și 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale criticate.33.Analizând obiecția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorii obiecției critică dispozițiile art. I pct. 6 și 12 din legea contestată deoarece, pe calea acestor reglementări, Parlamentul s-ar fi substituit Guvernului, această din urmă autoritate publică având competența de a reglementa cu privire la modificarea obiectului de activitate al CNCIR.34.Sub acest aspect, Curtea observă că prevederile art. I pct. 6 din legea supusă controlului de constituționalitate completează dispozițiile art. 5 din Legea nr. 64/2008, referitoare la semnificația unor termeni utilizați de lege, cu litera d^1), privitoare la CNCIR. Astfel, pentru a se asigura unitatea terminologică în cadrul actului normativ, prevederile legale criticate stabilesc semnificația unui termen, pe care legea îl utilizează ulterior în cuprinsul reglementărilor sale.35.În același timp, Curtea observă că prevederile art. I pct. 12 din lege, criticate de asemenea pe calea obiecției de neconstituționalitate, modifică art. 9 din Legea nr. 64/2008, referitor la subiectele de drept desemnate să efectueze verificările tehnice în vederea autorizării funcționării și verificările tehnice în utilizare pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexele la Legea nr. 64/2008. Dispozițiile legale criticate modifică, așadar, reglementarea în vigoare, în sensul desemnării altui subiect de drept pentru desfășurarea activităților de verificare prevăzute de lege.36.Astfel, potrivit noii reglementări, verificările tehnice în vederea autorizării funcționării și verificările tehnice în utilizare pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 la lege – Instalații sub presiune și instalații de ridicat clasice, aparate consumatoare de combustibil și componente ale acestora urmează a fi efectuate de CNCIR, care preia aceste activități de la persoanele fizice și juridice autorizate în acest scop de ISCIR. De asemenea, verificările tehnice în vederea autorizării funcționării și verificările tehnice în utilizare pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 64/2008 – Instalații sub presiune, instalații de ridicat și unele instalații din cadrul obiectivelor nucleare, precum și componente ale acestora urmează a fi efectuate de CNCIR, care le preia de la ISCIR. Totodată, noua reglementare stabilește că verificările tehnice în vederea admiterii funcționării și verificările tehnice în utilizare pentru echipamentele și instalațiile prevăzute în anexa nr. 4 la lege – Instalații sub presiune și instalații de ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil și componente ale acestora la care verificările tehnice în utilizare sunt efectuate de către persoanele fizice și juridice autorizate ISCIR, se realizează de persoanele fizice și juridice autorizate în acest scop și că responsabilitățile privind realizarea verificărilor tehnice în vederea autorizării/admiterii funcționării și a verificărilor tehnice în utilizare, precum și corectitudinea rezultatelor aferente obținute revin CNCIR sau persoanelor autorizate, după caz.37.Curtea reține că, potrivit art. I pct. 2 și 4 din legea supusă controlului de constituționalitate, ISCIR este organul de specialitate al administrației centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor de funcționare în condiții de siguranță a instalațiilor și echipamentelor prevăzute în anexele la Legea nr. 64/2008. ISCIR funcționează în subordinea Ministerului Economiei și este finanțată din venituri proprii, potrivit legii.38.Referitor la CNCIR, Curtea observă că această companie națională a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Companiei Naționale pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune – S.A., precum și modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea și funcționarea Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 22 noiembrie 2010.39.Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010 a fost emisă în temeiul art. II alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil, care stabilește că „Până la autorizarea persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 64/2008, cu modificările și completările ulterioare, verificările tehnice în vederea autorizării funcționării și verificările tehnice în utilizare la instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 la această lege se efectuează de către Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune – S.A., denumită în continuare CNCIR, societate comercială pe acțiuni, de interes strategic național, cu acționar unic statul român, care funcționează sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, înființată ca urmare a reorganizării prin divizare a Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.“40.Astfel, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.139/2010, CNCIR s-a înființat ca urmare a reorganizării prin divizare a ISCIR. CNCIR este persoană juridică română, de interes strategic național, organizată ca societate comercială pe acțiuni, cu acționar unic statul român, conform legilor în vigoare și statutului prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010, și funcționează sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent, Ministerul Economiei, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 27/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 18 ianuarie 2017).41.Referitor la obiectul de activitate al CNCIR, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010, CNCIR are ca obiect principal de activitate „realizarea de testări și analize tehnice, cod CAEN 7120 – ed. rev. 2/2008, în scopul efectuării de verificări tehnice în vederea autorizării funcționării și de verificări tehnice în utilizare, pentru instalațiile și echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările și completările ulterioare“.42.În continuare, analizând expunerea de motive la legea ale cărei dispoziții sunt criticate pe calea prezentei obiecții de neconstituționalitate, Curtea reține că „măsura înființării CNCIR în decembrie 2010 a fost luată ca urmare a evaluării modului în care a fost aplicată Legea nr. 64/2008 și a analizei modalităților prin care țări din Uniunea Europeană au abordat și au realizat activitățile similare celor reglementate prin Legea nr. 64/2008, respectiv verificări tehnice la instalații și echipamente, rezultând necesitatea eliminării conflictului de interese identificat la nivelul ISCIR, ca urmare a faptului că această instituție, în baza prevederilor legii, avea responsabilități atât în legătură cu elaborarea prescripțiilor tehnice și realizarea controlului respectării cerințelor acestora, cât și în aplicarea acestor prescripții, prin efectuarea de verificări tehnice în vederea autorizării funcționării și verificării tehnice în utilizare, cu impact negativ asupra obiectivității, imparțialității și profesionalismului rezultatului actului de control“. „Principala caracteristică necesară în activitatea de verificare tehnică este imparțialitatea. Activitatea de verificare tehnică nu trebuie privită ca o afacere, ci ca o mare responsabilitate, astfel încât în urma inspecției să existe un grad ridicat de siguranță că acea instalație nu produce accidente sau avarii“.43.Curtea reține că opțiunea desemnării CNCIR pentru a efectua activitățile de verificare prevăzute de lege este justificată prin expunerea de motive la legea criticată. Astfel, „decizia luată de legiuitor prin desemnarea CNCIR să efectueze în numele statului român aceste verificări a avut drept scop asigurarea unor măsuri de siguranță, întrucât aceste echipamente prezintă un grad ridicat de pericol în funcționare și efectuarea unor verificări tehnice neconforme ar fi de natură să pericliteze siguranța/viața cetățenilor și mediul înconjurător“. „Totodată, în calitatea sa de companie națională de interes strategic, CNCIR este în prezent singurul organism abilitat să dețină baza de date națională cu toate instalațiile periculoase, de sub incidența prevederilor ISCIR“.44.Revenind la modificările și completările Legii nr. 64/2008 aduse de legea ale cărei dispoziții sunt criticate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea vizează, în ansamblul lor, asigurarea cadrului legal privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil, în vederea asigurării imparțialității și calității actului de inspecție, și că acestea reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în domeniul enunțat. Faptul că legiuitorul desemnează CNCIR pentru a efectua activitățile de verificare tehnică a instalațiilor și echipamentelor, activități prevăzute în mod expres de art. 9 din Legea nr. 64/2008, nu are semnificația modificării obiectului de activitate al acestei companii și, implicit, a statutului acesteia. Sintetizând, Curtea reține că ISCIR este un organ de specialitate al administrației centrale, cu personalitate juridică, stabilit prin Legea nr. 64/2008, atribuțiile acestuia fiind stabilite tot prin lege. CNCIR este o persoană juridică română, de interes strategic național, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010, adoptată în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 22/2010. Prin urmare, preluarea unor atribuții pe care legea le stabilește unui anumit subiect de drept nu se poate realiza decât prin lege. Astfel, atribuirea unor noi competențe către CNCIR se realizează prin lege, pentru că modificarea unui act normativ nu se poate realiza decât printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. Rezultă, așadar că, în acest caz, Guvernul nu avea competența de a adopta o hotărâre, pentru că hotărârea Guvernului nu putea modifica sau completa o lege.45.Prin urmare, contrar susținerilor autorilor sesizării, Curtea constată că normele legale criticate, prin conținutul lor, nu țin de domeniul reglementării prin acte infralegale, de competența Guvernului, competența de reglementare aparținând, în acest caz, în mod evident Parlamentului. Curtea reține că, modificând soluția legislativă actuală, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 64/2008, legiuitorul a acționat în domeniul propriu de competență, de unică autoritate legiuitoare, fără a se substitui în vreun fel Guvernului.46.În aceste condiții, Curtea constată că opțiunea legiuitorului de a încredința efectuarea activităților de verificare tehnică prevăzute de lege unui alt subiect de drept decât cel stabilit în prezent nu face altceva decât să dea expresie rolului Parlamentului de organ reprezentativ suprem, cu deplină competență în a stabili, prin lege, regulile principale aplicabile unui domeniu de interes național, cum este cel privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și aparatelor consumatoare de combustibil, în deplin acord cu art. 61 alin. (1) și art. 1 alin. (4) din Constituție.47.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că aceste dispoziții constituționale consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu al egalității în drepturi a persoanelor juridice, textul constituțional fiind aplicabil acestora din urmă numai în cazul în care textele de lege criticate stabilesc un regim discriminatoriu ce s-ar răsfrânge asupra cetățenilor, implicând inegalitatea acestora în fața legii și a autorităților publice. Or, în cauza de față, criticile se referă exclusiv la operatorii economici, sub aspectul modalităților de modificare a actelor constitutive ale societăților, fără să vizeze drepturile sau libertățile cetățenilor (în acest sens a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 1 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 21 iunie 2006).48.Referitor la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 531 din 18 iulie 2018 și la susținerea privind nerespectarea considerentelor acestei decizii, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că, prin decizia anterior referită, instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea Legii privind înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții – S.A. și pentru modificarea unor acte normative și a statuat că înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții – S.A. dă expresie unei operațiuni juridice cu caracter individual, aplicabilă unui singur caz, expres determinat, deoarece creează o societate cu acționar unic supusă regulilor prevăzute de Legea societăților nr. 31/1990. Curtea a reținut cu acel prilej că, potrivit cadrului normativ în vigoare, respectiv dispozițiile Legii nr. 15/1990, înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții – S.A., ca societate pe acțiuni, se poate realiza doar prin hotărâre a Guvernului, act cu caracter administrativ prin care se aprobă și actul constitutiv al societății.49.Curtea precizează că aceste considerente nu pot fi aplicate mutatis mutandis în ceea ce privește analiza constituționalității dispozițiilor art. I pct. 6 și 12 din legea criticată în prezenta cauză, având în vedere că ipotezele juridice sunt diferite. Astfel, prevederile legale criticate în cauza de față nu dispun ut singuli, cu privire la înființarea CNCIR (societate deja înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010) și nici cu privire la modificarea statutului acestei societăți, ci dispun într-un domeniu în care Parlamentul are plenitudine de competență, de vreme ce nu fac altceva decât să modifice norme juridice cuprinse într-o lege, act al Parlamentului. Faptul că prevederile legale criticate desemnează, pentru viitor, un alt subiect de drept decât cel desemnat în prezent, prin lege, să efectueze verificările tehnice necesare funcționării în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil nu înseamnă că legea dobândește un caracter individual, ci, dimpotrivă, demonstrează implicarea legiuitorului pentru îndeplinirea obligațiilor și responsabilităților care îi incumbă într-un domeniu care presupune, în esență, asigurarea siguranței populației.50.Pe cale de consecință, Curtea constată că argumentele reținute în pronunțarea deciziei invocate nu sunt aplicabile în prezenta cauză și, prin urmare, nici dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție nu sunt încălcate.51.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 50 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România, Grupului parlamentar al Partidului Mișcarea Populară și deputați neafiliați și constată că prevederile art. I pct. 6 și 12 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/2008 privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil și privind modificarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x