DECIZIA nr. 226 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 5 septembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 12REFERIRE LAHG 69 01/02/2012
ART. 12REFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ART. 12REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 147 21/03/2023
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 51 12/02/2004
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 14REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 15REFERIRE LAHG 69 01/02/2012
ART. 15REFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ART. 15REFERIRE LAOG 27 31/08/2011 ART. 85
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Iordache Albu în Dosarul nr. 17.786/233/2017 al Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 958D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 9 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 17.786/233/2017, Tribunalul Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Iordache Albu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu privind contestarea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate printr-o hotărâre a Guvernului.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece permit reglementarea contravențiilor prin hotărâri ale Guvernului, ceea ce este contrar dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) și t), coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) și ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acuzațiile în materie contravențională sunt asimilate acuzațiilor penale (spre exemplu, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României), astfel că, într-un stat de drept, incriminarea faptelor asimilate acuzațiilor penale, așa cum sunt faptele contravenționale, trebuie să se realizeze prin intermediul legilor primare, ceea ce ar corespunde principiului constituțional al supremației legii, și nu prin acte administrative cu caracter normativ, așa cum sunt hotărârile Guvernului. În acest sens, art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituția României impune obligativitatea reglementării prin lege a domeniilor pentru care Constituția prevede acest lucru și, având în vedere că art. 15 alin. (2) din Constituție instituie caracterul retroactiv al legii contravenționale mai favorabile, rezultă că faptele contravenționale trebuie incriminate prin acte normative de rangul legii, întrucât numai legile în această materie pot retroactiva, iar nu și actele administrative cu caracter normativ.6.Tribunalul Galați – Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin niciunul dintre textele constituționale invocate în susținerea acesteia nu se interzice reglementarea contravențiilor prin hotărâre a Guvernului.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 teza a doua și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care au următorul cuprins:– Art. 1 teza a doua: „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.“;– Art. 2 alin. (1): „Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.“11.->În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și al supremației Constituției, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, în componenta privind retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, și în art. 73 alin. (3) lit. h) și t) cu privire la categorii de legi, în componenta privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora și a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate critică normele supuse controlului de constituționalitate din perspectiva faptului că temeiul legal ce stă la baza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției împotriva căruia a făcut plângere este reglementat printr-o hotărâre a Guvernului, iar nu printr-un act normativ de rangul legii, în sensul de act al Parlamentului, aspect care se poate realiza în virtutea prevederilor art. 1 teza a doua și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, criticate în prezenta cauză. Astfel, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu privind contestarea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții cuprinse în normele ce reglementează materia transporturilor rutiere, cu referire la Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 14 februarie 2012.13.->În acest context, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 147 din 21 martie 2023*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că noțiunea de organizare a executării legii, consacrată de dispozițiile art. 108 alin. (2) din Constituție, are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, contravenții și sancțiuni, ci, chiar în sensul textului constituțional invocat (art. 108), această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii (Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004).*) Decizia nr. 147 din 21 martie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2023.>14.De asemenea, s-a statuat că reglementarea unor contravenții într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă și prin acte normative subordonate legii, în condițiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competența dată prin lege autorităților publice stabilite la art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, fără a fi încălcate dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Reglementarea contravențiilor în condițiile dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabilește competența în materie a autorităților administrației publice locale sau județene într-un domeniu sau altul de activitate sau care, eventual, reglementează domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispozițiile art. 2 alin. (2) menționate se referă la „toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege“.15.În sensul celor de mai sus, Hotărârea Guvernului nr. 69/2012, prin care au fost reglementate faptele contravenționale pentru a căror săvârșire a fost sancționat autorul, a fost adoptată, așa cum rezultă și din preambulul său, cu respectarea art. 108 din Constituție și a prevederilor art. 85 alin. (2) [care face trimitere la alin. (1) din același articol] din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, potrivit cărora „încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 și ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale ordonanței antereferite, precum și ale normelor de aplicare a acesteia atrag răspunderea civilă, administrativă, penală și contravențională, în condițiile legii“, și că „încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravențional și sancțiunile aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“.16.Distinct de cele mai sus reținute, este de menționat că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pornește de la caracterizarea faptelor contravenționale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, ca fiind „acuzații în materie penală“. Cu privire la noțiunea de „acuzație în materie penală“, Curtea constată că în hotărârea precitată s-a considerat că procedura în cadrul căreia se contestă o faptă contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională, și nu pe cale penală, autorii respectivelor fapte nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală (paragrafele 51, 67 și 68 din Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României). Or, din cele reținute în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului precitată nu rezultă că faptele contravenționale sunt asimilate faptelor penale, ci că, sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție și a garanțiilor procedurale, acestea trebuie să se bucure de același regim. Nu poate fi reținută astfel incidența în cauză a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora.17.De asemenea, Curtea a învederat că în Constituție nu există vreo dispoziție prin care să fie reglementată obligația de a legifera prin legi organice în domeniul contravențiilor, astfel că nici art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală nu este incident în cauză. Totodată, sintagma „lege contravențională mai favorabilă“ cuprinsă în art. 15 alin. (2) din Constituție trebuie interpretată lato sensu, sub incidența sa intrând atât legea ca act normativ de reglementare primară, cât și ordonanțele Guvernului și actele administrativ-normative de aplicare a legii la care fac trimitere textele criticate.18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iordache Albu în Dosarul nr. 17.786/233/2017 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 teza a doua și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x