DECIZIA nr. 225 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 11 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 5REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 5REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 58
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 66
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 461 25/10/2022
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 219 28/04/2022
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 219 28/04/2022
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 472 08/07/2021
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 13REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 7 11/01/2006 ART. 73
ART. 13REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 69
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 81
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 834 17/11/2020
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 104 06/03/2018
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 189 26/05/2020
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2015
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 219 28/04/2022
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 461 25/10/2022
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 675 28/11/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Sorin-Daniel Iacob, I. Silvian Cernaianu, Viorel Marcuta și Narciz Bejinariu în Dosarul nr. 893/118/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 690D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere faptul că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici similare, sens în care menționează jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 245/CA din 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 893/118/2018, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Sorin-Daniel Iacob, I. Silvian Cernaianu, Viorel Marcuta și Narciz Bejinariu cu ocazia soluționării recursului formulat în contextul unui litigiu având ca obiect pretenții bănești prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2), secțiunea a 3-a, din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se învederează că dreptul bănesc solicitat și care face obiectul litigiului aflat pe rolul instanțelor judecătorești, constând în indemnizații sau ajutoare acordate cu prilejul trecerii în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, a fost recunoscut prin art. 20 alin. (1) și (2), secțiunea a 3-a, din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Or, dispozițiile legale criticate prevăd că în anul 2018 nu se acordă aceste drepturi, fără a se face însă trimitere la dreptul stabilit prin Legea-cadru nr. 284/2010, lege care a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Față de această împrejurare se susține că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ce consacră statul de drept, principiului legalității în componenta privind calitatea legii, securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, sens în care arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest context este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la claritatea și previzibilitatea actelor normative și la principiul stabilității și securității raporturilor juridice. Astfel, se consideră că cele reținute în jurisprudență își găsesc aplicabilitate și în prezenta cauză, întrucât, pentru respectarea principiului statului de drept și al previzibilității, predictibilității și clarității legii, norma de drept care înlătură de la aplicare un drept deja stabilit trebuie să fie clară, coerentă, redactată cu suficientă precizie, condiție pe care art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 nu o îndeplinește, având în vedere faptul că, deși prin Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017, dreptul la ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu mai este prevăzut, textul criticat pentru neconstituționalitate îl înlătură de la exercitare pentru anul 2018. Lipsa de claritate și coerență legislativă rezidă și din faptul că art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 înlătură de la aplicare, deși nu în mod expres prin indicarea textului de lege ce reglementa dreptul, o dispoziție abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanței de urgență din care face parte norma criticată. Or, dispozițiile art. 58 alin. (1) și ale art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative fac referire expresă la evenimentele care pot interveni în perioada în care un act normativ este în vigoare, fiind evident că suspendarea aplicării unui text de lege care este abrogat expres nu mai poate interveni, iar Curtea Constituțională a statuat că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, este necesară respectarea criteriilor obligatorii impuse pentru adoptarea oricărui act normativ. De asemenea, se învederează că, în efectuarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional ar trebui să stabilească dacă scopul urmărit de legiuitor și care a condus la restrângerea drepturilor a căror suspendare se instituie este unul legitim.6.Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât lipsa de claritate și coerență legislativă rezidă din chiar faptul că art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 înlătură de la aplicare, deși nu în mod expres (prin indicarea textului de lege care reglementa dreptul), o dispoziție legală care este abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanței de urgență. 7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, însă, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate și obiectul litigiului în care a fost invocată, Curtea reține numai dispozițiile art. 11 alin. (1) care au următorul cuprins: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“. Se constată că dispozițiile criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, pentru anul 2018, și, prin urmare, în prezent, aceste dispoziții și-au încetat aplicabilitatea. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza constituționalitatea textului criticat. 11.În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la principiul statului de drept și principiul legalității în componenta privind calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt menționate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în raport cu critici și dispoziții constituționale similare cu cele din prezenta cauză, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 461 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 20 februarie 2023, și Decizia nr. 219 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 12 august 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținându-se, în esență, că drepturile bănești – ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă – reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.13.Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea observă că: (i) dispozițiile legale criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă; (ii) dispozițiile legale criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizații prevăzute de lege la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, astfel cum sunt cele reținute, cu titlu exemplificativ, în paragraful 68 al Deciziei nr. 219 din 28 aprilie 2022, precitată (spre exemplu: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009); (iii) în speță este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și siguranță națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. În acest context, Curtea remarcă faptul că: (i) Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017; (ii) noua reglementare nu conține nicio dispoziție similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele și indemnizațiile; (iii) Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispozițiile din ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor și indemnizațiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, paragrafele 58 și 59).14.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea reține că textul constituțional invocat privește valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se sprijină principiile, drepturile și libertățile fundamentale și toate celelalte norme ale Constituției. Prin urmare, având în vedere faptul că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textele criticate nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție (Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021). De altfel, nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât, așa cum reiese din considerentele cuprinse în această decizie, Curtea nu constată încălcarea unei norme sau a unui principiu cuprins în Constituție, care să atragă implicit afectarea principiului statului de drept. Pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 mai 2018, paragrafele 73 și 75, prin care Curtea a statuat că principiul statului de drept este interpretat în corelație cu norme și principii care derivă din prevederile constituționale și eventuala încălcare a acestora din urmă ar conduce automat și la afectarea statului de drept.15.Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, care impun standardele de calitate a legii, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât prin deciziile precitate a constatat, pe de o parte, că pretinsa neconstituționalitate invocată ca urmare a caracterului imprevizibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, este neîntemeiată, având în vedere că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (pentru identitate de rațiune, a se vedea și Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30). Astfel, cu privire la semnificația abrogării art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea a statuat că urmarea acestei abrogări este previzibilă și clară în sensul că dacă personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele și indemnizațiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 (Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 89). Pe de altă parte, a învederat că înțelesul normelor de suspendare a plății drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanței supreme, voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept; atât dreptul la pensie și condițiile de pensionare, cât și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.16.Referitor la dispozițiile art. 21 din Constituție invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu incidență în cauza de față, întrucât textul criticat nu reglementează cu privire la aspecte ce țin de accesul liber la justiție (Decizia nr. 219 din 28 aprilie 2022, precitată, paragraful 85).17.Cu privire la invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea observă că, așa cum s-a arătat mai sus, acordarea ajutoarelor sau indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu are temei constituțional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora și, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (Decizia nr. 461 din 25 octombrie 2022, precitată, paragraful 29).18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin-Daniel Iacob, I. Silvian Cernaianu, Viorel Marcuta și Narciz Bejinariu în Dosarul nr. 893/118/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x