DECIZIA nr. 225 din 23 aprilie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Sandu Chircu în Dosarul nr. 1.935/114/2019 al Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.366D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.370D/2020, nr. 1.380D/2020 și nr. 1.717D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate, după caz, a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale și a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, cu referire la sintagma „stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, excepție ridicată de Constantin Manea în Dosarul nr. 1.420/114/2019, de Cristi Marius Nicolae în Dosarul nr. 1.937/114/2019 și de Zambila Chircu în Dosarul nr. 1.936/114/2019 ale Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. … 4.La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.370D/2020, se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.370D/2020, nr. 1.380D/2020 și nr. 1.717D/2020 la Dosarul 1.366D/2020, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care învederează că, prin modul în care a fost pusă problema în cauza sa, aflată pe rolul instanțelor judecătorești, se creează o nedreptate și solicită rezolvarea situației sale în mod favorabil. … 7.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât prevederile art. 3 din Legea nr. 29/2018 vizează o măsură de amnistie fiscală, iar legiuitorul a stabilit în mod clar natura obligațiilor fiscale supuse acesteia (diferențele de TVA și accesoriile), intervalul de timp pentru care sunt calculate – prin stabilirea unei limite superioare (31 decembrie 2016) și modalitatea de individualizare (decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a legii). Or, situațiile la care se face referire în motivarea excepției nu sunt similare cu acestea, pentru a se putea vorbi de un regim discriminatoriu, deoarece în acest din urmă caz obligațiile fiscale nu au fost individualizate printr-un act administrativ-fiscal, care să reprezinte titlu de creanță al statului, neputând intra în sfera amnistiei fiscale sume de bani în privința cărora nu a fost stabilită obligația de plată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 29 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.935/114/2019, Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Sandu Chircu într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 29/2018 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.366D/2020. … 9.Prin Încheierea din 29 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.420/114/2019, Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, excepție ridicată de Constantin Manea într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 29/2018 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.370D/2020. … 10.Prin Încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.937/114/2019, Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, respectiv a sintagmei „stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, excepție ridicată de Cristi Marius Nicolae într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 29/2018 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.380D/2020. … 11.Prin Încheierea din 16 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.936/114/2019, Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, excepție ridicată de Zambila Chircu într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 29/2018 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.717D/2020. … 12.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale întrucât, deși sursa stabilirii obligațiilor fiscale este aceeași – activitatea de producție agricolă, acestea acoperă o singură ipoteză de anulare a diferențelor de TVA, precum și a accesoriilor aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depășirii plafonului de scutire prevăzut de lege, respectiv aceea în care există emisă o decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a acestei legi. Astfel, prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, în mod special sintagma „stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, nu țin seama și de alte situații, spre exemplu, cele în care nu a fost emisă o asemenea decizie sau în care sumele posibil datorate de către contribuabil cu titlu de obligații fiscale aferente taxei pe valoarea adăugată au rezultat în urma întocmirii unui raport de expertiză/ constatări tehnico-științifice redactat de către inspectorii antifraudă, dispus de către organele de urmărire penală. Față de această împrejurare, se apreciază că normele criticate încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât stabilesc un tratament diferențiat în ceea ce privește restituirea unor sume achitate cu titlu de taxă pe valoarea adăugată, în funcție de mijloacele prin care acestea au fost stabilite – decizie de impunere emisă de organele de inspecție fiscală sau raport de expertiză/constatări tehnico-științifice întocmit de către inspectorii antifraudă (care sunt tot funcționari publici ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală) sau chiar neemiterea unei astfel de decizii, deși sumele provin din exercitarea aceleiași activități generatoare de venituri. Prin urmare, normele criticate sunt de natură să creeze o diferență de tratament juridic între anumite categorii de persoane aflate în situații similare, deși nu există nicio deosebire de esență între cele trei situații juridice antereferite, ci numai modalitatea în care a fost stabilită creanța fiscală. … 13.Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.366D/2020 și nr. 1.370D/2020, opinează că există premisele ca excepția de neconstituționalitate să fie întemeiată, având în vedere intenția legiuitorului ce reiese din expunerea de motive, parcursul legislativ al legii și finalitatea acesteia. În acest context, în esență, arată că, în aplicarea coroborată a prevederilor Codului fiscal, Codului de procedură fiscală, Codului de procedură penală și a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale se pot ivi cazuri în care persoane prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, care se află în situații similare, beneficiază sau nu de exonerarea de la plata diferențelor de TVA și a accesoriilor aferente, precum și de restituirea plăților făcute, astfel cum s-a prevăzut prin legea antereferită, în funcție de atitudinea și măsurile adoptate de organele fiscale, raportat la existența unui dosar de urmărire penală, chiar dacă finalizarea acestuia din urmă stabilește inexistența unei infracțiuni. Astfel, pe de o parte, pentru destinatarii dispozițiilor legale contestate, cu privire la care nu s-a formulat nicio sesizare penală, creanțele fiscale stabilite prin decizii de impunere se anulează sau nu se mai stabilesc, în cazul în care nu s-a emis încă o astfel de decizie, iar dacă au efectuat plata obligațiilor fiscale respective, obțin restituirea lor. Pe de altă parte, destinatarii dispozițiilor legale contestate, cu privire la care s-a formulat o sesizare penală și care au achitat, pe parcursul urmăririi penale, pretinsul prejudiciu constând în diferențele de TVA și accesoriile aferente, iar acțiunea penală s-a stins printr-o soluție de clasare, neputându-li-se reține, în sarcină, săvârșirea unei infracțiuni, nu pot obține restituirea acelor obligații fiscale, în lipsa unei decizii de impunere emise de organele fiscale. Prin urmare, sunt suficiente neemiterea unei decizii de impunere și existența unei sesizări penale formulate împotriva destinatarului normei legale, care însă nu a condus la reținerea săvârșirii unei infracțiuni, pentru ca prevederile criticate să nu mai aibă aplicabilitate, în timp ce alți destinatari, aflați în situații similare, beneficiază de dispoziția exoneratoare doar pentru că organul fiscal a fost mai diligent și a emis actul administrativ-fiscal, iar asupra lor nu a planat suspiciunea comiterii unei fapte de natură penală. Or, egalitatea în drepturi, astfel cum este consacrată prin Constituție, presupune că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, nefiind considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în măsura în care ele sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Însă, față de tratamentul diferit aplicabil destinatarilor Legii nr. 29/2018, în funcție de atitudinea și măsurile adoptate de organele fiscale și de existența unui dosar de urmărire penală, instanța de judecată apreciază că acesta nu este justificat, în mod obiectiv, de un scop legitim. … 14.Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.380D/2020, nu își exprimă opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate. … 15.Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.717D/2020, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate fiind în acord cu prevederile constituționale menționate în susținerea excepției. … 16.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, care au următorul cuprins: „(1) Se anulează diferențele de T.V.A., precum și accesoriile aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice.“ … 20.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia consideră că dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât stabilesc un tratament diferențiat ca urmare a faptului că, în cuprinsul acestui articol, respectiv alineat, se face referire la anularea unor sume achitate cu titlu de taxă pe valoarea adăugată care au fost stabilite prin decizie de impunere emisă de organele de inspecție fiscală sau chiar neemiterea unei astfel de decizii, și nu se referă și la anularea/restituirea sumelor care au fost achitate cu titlu de taxă pe valoarea adăugată care au fost stabilite printr-un raport de expertiză/ constatări tehnico-științifice întocmit de către inspectorii antifraudă, deși sumele provin din exercitarea aceleiași activități generatoare de venituri, respectiv sursa stabilirii obligațiilor fiscale este aceeași – activitatea de producție agricolă. … 22.De asemenea, Curtea observă că Legea nr. 29/2018 are ca obiect de reglementare anularea unor obligații fiscale și cuprinde ipoteze diferite. Astfel: (i) este prevăzută anularea unor diferențe de obligații fiscale (principale și accesorii, constând în impozit pe venit și contribuții sociale) ce provin din tranzacțiile pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă (art. 1 din Legea nr. 29/2018); (ii) este prevăzută anularea unor diferențe de TVA, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depășirii unui plafon de scutire (220.000 lei, astfel cum este prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice (art. 3 din Legea nr. 29/2018); (iii) se prevede că, în cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligații de natura celor prevăzute la art. 1 și art. 3, acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligațiile fiscale se scad din evidența analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere (art. 4 din Legea nr. 29/2018). … 23.În ceea ce privește principiul egalității în drepturi, Curtea Constituțională a reținut într-o jurisprudență constantă, începând cu Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca urmare, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 55). De asemenea, principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, paragrafele 31 și 32,Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002, sau Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001). Nesocotirea principiului egalității are drept consecință neconstituționalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Curtea a mai stabilit că discriminarea se bazează pe noțiunea de „excludere de la un drept“ (Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012). … 24.În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage sau relevant și evident similare, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60, Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în Cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 61). … 25.Aplicând aceste statuări în prezenta cauză, Curtea observă că, în principal, prin normele antereferite, legiuitorul are în vedere anularea obligațiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere, fie comunicată, fie necomunicată, și care, potrivit art. 95 alin. (1) și (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, se emite de organul fiscal competent ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii, tocmai pentru a se da efectivitate principiului egalității și nediscriminării. Astfel cum reiese chiar din expunerea de motive a Legii nr. 29/2018, inițiativa legislativă a fost determinată tocmai pentru a se remedia anumite situații discriminatorii la care au fost supuși contribuabilii ca urmare a faptului că, în practică, organele fiscale au aplicat neunitar legislația fiscală, aspect ce a condus la impozitarea diferită a aceluiași tip de venit obținut de aceeași categorie de contribuabili. Deși normele criticate în mod concret în prezenta cauză au fost introduse în lege pe parcursul procedurii legislative de adoptare a Legii nr. 29/2018, prin amendamente, acestea urmează aceeași rațiune avută în inițiativa legislativă, întrucât la motivarea introducerii acestora se face aceeași mențiune, respectiv legiferarea este necesară „pentru asigurarea unui tratament echilibrat și nediscriminatoriu“. … 26.Totodată, pe lângă anularea obligațiilor fiscale și procedura de anulare, prevăzute de Legea nr. 29/2018 la art. 1–4, tocmai pentru a elimina orice formă de discriminare între contribuabili, legiuitorul, la art. 5, dispune faptul că persoanele care au efectuat plata obligațiilor fiscale în discuție (diferențele de TVA, precum și accesoriile aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice) au dreptul la restituirea sumelor achitate. Or, având în vedere interpretarea istorico-teleologică, respectiv scopul și finalitatea legii, Curtea observă că Legea nr. 29/2018 cuprinde remedii pentru situațiile în care obligațiile fiscale în discuție au fost achitate. … 27.Prin urmare, textul criticat nu este contrar art. 16 din Constituție, acesta găsindu-și aplicabilitatea ținând seama de întreg cuprinsul legii, în coroborare cu întreg ansamblul legislativ în materie fiscală, reprezentat de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală, cu scopul și finalitatea urmărite de legiuitor prin edictarea normelor cuprinse în Legea nr. 29/2018. … 28.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale dezvoltate în dinamica controlului de constituționalitate, acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce țin de obligațiile fiscale antereferite, de anularea acestora în condițiile legii și restituirea sumelor deja achitate, tot în condițiile legii. … 29.Distinct de acestea, Curtea reține că celelalte aspecte învederate de către autorii excepției de neconstituționalitate sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii la cauzele deduse judecății, aspect ce este circumscris activității instanțelor judecătorești. Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte, respectiv dacă sumele achitate de autorii excepției de neconstituționalitate se subsumează obligațiilor fiscale în discuție și prevăzute de Codul de procedură fiscală (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. … 30.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sandu Chircu în Dosarul nr. 1.935/114/2019, de Constantin Manea în Dosarul nr. 1.420/114/2019, de Cristi Marius Nicolae în Dosarul nr. 1.937/114/2019 și de Zambila Chircu în Dosarul nr. 1.936/114/2019 ale Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește