DECIZIA nr. 224 din 27 aprilie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea C C Tuning Drive Car – S.R.L. din comuna Domnești, satul Domnești, județul Ilfov, în Dosarul nr. 3.403/93/2018 al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 474D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Curtea dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 953D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Societatea Magnus Trust – S.R.L. din București în Dosarul nr. 36.793/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă. … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 953D/2019 la Dosarul nr. 474D/2019, care este primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că: prin dispozițiile criticate este instituit un criteriu obiectiv, în sensul stabilirii unui procent de 50% din valoarea creanțelor bugetare pentru cererea de deschidere a procedurii de insolvență atunci când aceasta este introdusă de debitor; măsura se circumscrie scopului avut în vedere de legiuitorul delegat care a introdus soluția legislativă criticată în Legea nr. 85/2014 și este menită să evite afectarea mediului concurențial prin folosirea procedurilor de insolvență de către debitori în scop abuziv; condiția specială impusă prin dispozițiile criticate este nediscriminatorie, fiind aplicabilă tuturor debitorilor aflați în ipoteza prevăzută de norma legală indicată; situația creditorilor nu este afectată, întrucât oricare dintre aceștia poate să solicite deschiderea procedurii insolvenței, indiferent de cuantumul datoriilor bugetare ale creditorului.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:6.Prin încheierile din 20 februarie 2019 și 4 aprilie 2019, pronunțate în dosarele nr. 3.403/93/2018 și nr. 36.793/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea C C Tuning Drive Car – S.R.L. din comuna Domnești, satul Domnești, județul Ilfov, și de Societatea Magnus Trust – S.R.L. din București în cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2014. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt adoptate cu nerespectarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), deoarece: încalcă principiul securității juridice; intră în contradicție cu alte norme imperative care țin de substanța procedurilor de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2014, coroborată cu Codul de procedură fiscală și cu Codul penal; nu sunt clare și previzibile și, prin urmare, generează confuzie. În acest sens sunt indicate, exemplificativ, normele care stabilesc scopul procedurii insolvenței, principiile fundamentale ale acesteia, obligația debitorului insolvent de a se adresa instanței judecătorești în cazul în care se află în stare de insolvență și dreptul corelativ de a face o asemenea cerere cu bună-credință, precum și prevederile care fac referire la procedura generală a insolvenței sau la procedura accelerată de judecată a acestei cereri și la suspendarea acțiunilor judiciare sau extrajudiciare ca efect al deschiderii procedurii, atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere pentru exercitarea cu rea-credință a obligațiilor aferente mandatului și care vor răspunde solidar pentru creanțele bugetare datorate de către debitoare, bancruta simplă etc., context în care sunt menționate și prevederile art. 240 din Codul penal, arătându-se că nu se poate determina dacă norma criticată conduce la o dezincriminare a infracțiunii prevăzute de acest articol sau o circumstanțiere a textului penal ce incriminează bancruta simplă. Astfel, cu excepția normei criticate, toate prevederile ce reglementează procedura insolvenței sunt edictate în considerarea caracterului de necesitate a deschiderii acestei proceduri cu celeritate în situația în care debitorul se află în incapacitate de plată, fiind instituită chiar obligația acestuia de a solicita de urgență deschiderea procedurii. De asemenea, Ghidul legislativ UNCITRAL în materia insolvenței recunoaște dreptul debitorului de a apela voluntar la procedura insolvenței chiar de la primele dificultăți ale unei societăți. … 8.Se apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât prin normele criticate se instituie un tratament discriminatoriu între debitorii aflați în situația descrisă în art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, și cei care nu au datorii fiscale substanțiale prin raportare la cuantumul total al acestor creanțe. Astfel, debitorii din prima categorie așteaptă demersurile organului fiscal, în timp ce ceilalți au dreptul de a apela la procedura insolvenței, iar inegalitatea de tratament este redusă la un simplu procent, fără nicio semnificație în ceea ce privește necesitatea de a recupera creanțele bugetare sau blocarea unui eventual abuz al debitorilor. Creditorul bugetar este și privilegiat în mod nejustificat față de ceilalți creditori, putându-se îndestula prin executarea silită, în detrimentul celorlalți creditori, iar deschiderea procedurii insolvenței este lăsată la libera sa alegere, fără să fie supus vreunei sancțiuni sau să fie ținut de un anumit termen, context în care, dimpotrivă, norma criticată creează premisele creșterii datoriilor la bugetul de stat, în special, prin adăugarea unor dobânzi și penalități și, în general, prin crearea unei stări de imprevizibilitate în circuitul economic, stare care afectează în mod negativ bugetul de stat. … 9.De asemenea, se învederează că sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53, coroborate cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât instituirea unui prag alternativ al creanțelor pentru introducerea de către debitor a cererii de deschidere a procedurii de insolvență, atunci când există creanțe bugetare, este discriminatorie pentru participanții la procedura insolvenței și creează efecte economice negative asupra participanților la procedură prin perpetuarea stării de dificultate în care se află societățile în cauză, starea de insolvență atrăgând, implicit, insolvența unor furnizori de servicii sau produse, ceea ce va diminua chiar încasările bugetare; restrângerea dreptului de a formula o cerere de insolvență ca urmare a impunerii condițiilor stipulate la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, reprezintă o veritabilă restrângere a exercițiului unor drepturi, fără să fie îndeplinite condițiile în care poate avea loc o asemenea procedură; debitorului ce intră sub incidența normelor criticate îi este îngrădit accesul liber la justiție, starea acestuia fiind lăsată la libera apreciere a organului fiscal și putând fi prelungită la nesfârșit, întrucât lipsește un termen previzibil și rezonabil în care se poate formula cerere de deschidere a procedurii de insolvență; îngrădirea dreptului debitorului de a urma voluntar procedura insolvenței nu este justificată prin prisma ipotezelor prevăzute de dispozițiile constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 10.Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă opinează că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, întrucât: în ceea ce privește obligația debitorului insolvent de a se adresa instanței, instituirea unei norme de excepție ce nu permite debitorilor aflați într-o situație particulară să obțină, la cererea lor, deschiderea procedurii insolvenței nu încalcă principiul egalității în fața legii, deoarece legiuitorul a avut în vedere un procent de 50% din valoarea creanțelor tocmai pentru a stabili un criteriu obiectiv de delimitare a domeniului de aplicare și tocmai în scopul de a institui un tratament nediferențiat pentru toți debitorii aflați în aceeași situație juridică; în ceea ce privește egalitatea creditorilor în fața legii, aceasta nu este afectată, întrucât, ca efect al normei criticate, creditorul bugetar nu primește drepturi sau garanții suplimentare în procedură, iar ceilalți creditori ai debitorului pot solicita, în aceleași condiții, deschiderea procedurii împotriva debitorului, indiferent de situația datoriilor bugetare ale acestuia; îngrădirea dreptului de acces la justiție al debitorului este justificată de ipoteza apărării drepturilor și intereselor cetățenilor prevăzută de art. 53 alin. (1) din Constituție și, astfel cum se arată atât în expunerea de motive, cât și în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, legiuitorul a urmărit evitarea afectării mediului concurențial prin folosirea abuzivă a procedurilor insolvenței de către debitori, cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat, măsura legislativă putând fi justificată prin necesitatea asigurării unui tratament egal față de ceilalți participanți la activitatea economică, ce aleg să își îndeplinească obligațiile de plată a datoriilor bugetare, limitând avantajele pe care un participant la activitatea economică le-ar putea obține din neplata datoriilor către bugetul de stat. … 11.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, care au următorul cuprins: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile au următoarele semnificații: […] 72. valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului.“ … 15.Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, nemaifiind păstrată soluția legislativă criticată. Însă, având în vedere situația cauzelor în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv faptul că acestea au fost soluționate sub imperiul normelor criticate, precum și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional urmează să analizeze prevederile legale criticate cu care a fost sesizată, astfel cum și-au produs efectele în cauză. Așadar, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în forma avută înainte de modificarea acestora prin actul normativ antereferit, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018. … 16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, coroborat cu principiul securității juridice, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul preliminar, capitolul II – Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență. Definiții, secțiunea 2: Definiții, iar noțiunea de valoare-prag este definită drept cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Valoarea-prag, în prezent, este de 50.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat (în forma inițială a legii, valoarea-prag era de 40.000 lei). … 18.În ceea ce privește soluția legislativă criticată în prezenta cauză, Curtea învederează că, astfel cum s-a arătat și la obiectul excepției de neconstituționalitate, art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 a fost completat cu o nouă teză prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, care introduce o nouă condiție, respectiv atunci când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. Raportat la cauza de față, se constată că autoarele excepției de neconstituționalitate critică faptul că nu pot cere deschiderea procedurii insolvenței atunci când creanțele bugetare reprezintă mai mult de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. … 19.Față de această împrejurare, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 381 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.203 din 14 decembrie 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, Curtea analizând pe fond excepția de neconstituționalitate, având în vedere că prevederile legale criticate cu care a fost sesizată în respectiva cauză și-au produs efectele, cauza aflată pe rolul instanței judecătorești fiind soluționată, iar nu suspendată, și ale cărei considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.  … 20.Curtea remarcă faptul că prevederile legale criticate au fost introduse, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, ținând seama de necesitatea adoptării unor măsuri menite să evite afectarea mediului concurențial prin folosirea procedurilor insolvenței în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenței cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat. Prin același preambul s-a arătat că necesitatea adoptării ordonanței de urgență menționate a avut în vedere faptul că eficientizarea procedurilor de insolvență și îmbunătățirea protecției drepturilor creditorilor contribuie în mod substanțial la îmbunătățirea climatului de afaceri, creând astfel premisele pentru redresarea afacerilor viabile și recuperarea mai rapidă a creanțelor, inclusiv a celor bugetare, fiind în concordanță atât cu interesul bugetar, cât și cu interesul economico-social general al României. … 21.Astfel, garantarea drepturilor operatorilor economici debitori nu poate aduce prejudicii creanțelor statului, respectiv creanțelor bugetare. Art. 2 din Legea nr. 85/2014 prevede că scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. În aceste condiții, configurarea și conținutul procedurilor de insolvență se realizează prin lege, inclusiv termenele și procedurile care vizează achitarea datoriilor și a creanțelor curente, iar, în contextul dat, criteriul folosit de legiuitor apare ca fiind unul obiectiv și rezonabil. Prin urmare, limitarea prin prevederile legale criticate a exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor statului, inclusiv a celor bugetare. … 22.De altfel, Curtea învederează că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public (Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010). Or, dispozițiile legale criticate reprezintă tocmai expresia și consecința unui astfel de raport juridic. De asemenea, prin decizia precitată Curtea a constatat că existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituție, și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și a taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și operatorii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție. … 23.În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudențială în materie, constată că acestea cuprind anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii), de principiul securității juridice, precum și de valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și a intrării în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26). Referitor la principiul securității raporturilor juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile, pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept vizați de măsurile de aplicare a acestei soluții (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). … 24.Raportând considerentele de principiu referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție mai sus enunțate la normele deduse controlului de constituționalitate, se constată că textele criticate se circumscriu condițiilor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, coroborată cu principiul securității raporturilor juridice, și dezvoltate pe cale jurisprudențială, deoarece: (i) au un scop bine determinat, astfel cum s-a arătat mai sus; (ii) au un conținut clar și previzibil, întrucât definesc noțiunea de valoare-prag și menționează care este cuantumul creanțelor pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență; (iii) sunt aduse la cunoștința subiecților ce cad sub incidența acestora prin publicarea actului normativ în discuție în Monitorul Oficial al României, Partea I; (iv) de principiu, Legea nr. 85/2014, prin conținutul său, are aplicabilitate în funcție de evoluția situației juridice a societății care este sau ar putea să intre sub incidența procedurilor insolvenței și de dinamica legislativă în materie care poate evolua, ținând seama de interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară și de protecția concurenței loiale. Prin urmare, nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componentele antereferite. … 25.Referitor la principiul egalității în drepturi, menționat în susținerea excepției de neconstituționalitate, printr-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că acesta >presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca urmare, >situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență >pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002). Nesocotirea principiului egalității are drept consecință neconstituționalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia. >Curtea Constituțională a mai stabilit că discriminarea se bazează pe noțiunea de „excludere de la un drept“ (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituțional specific în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012). În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60, Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în Cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 61). Raportând considerentele de principiu mai sus enunțate la textul dedus controlului de constituționalitate, Curtea observă că, în cazul de față, prevederile legale criticate se aplică tuturor debitorilor aflați în aceeași situație juridică, astfel încât încălcarea principiului egalității în fața legii nu poate fi reținută.  … 26.În ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, Curtea observă că accesul la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor. Stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aceste condiționări nu pot fi însă acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanța sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005), legiuitorul fiind ținut să aducă anumite limitări orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului (Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004). … 27.Aplicând considerentele de principiu în privința stabilirii anumitor condiții de formă și de fond impuse de legiuitor prin textele criticate, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea constată că legiuitorul nu a afectat dreptul de acces liber la justiție prin faptul că a instituit interdicția de a cere deschiderea procedurii insolvenței atunci când creanțele bugetare reprezintă mai mult de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. De altfel, nu se poate recunoaște un interes legitim atunci când printr-o acțiune introdusă debitorul ar urmări, în fapt, fraudarea intereselor bugetare ale statului. … 28.În ceea ce privește menționarea normelor constituționale care consacră dreptul de proprietate privată, Curtea a reținut că prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul are competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). … 29.De asemenea, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile menționate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor. Totodată, și jurisprudența Curții (Comisiei) Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). … 30.Prin urmare, în virtutea prevederilor constituționale și convenționale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor de recuperare a creanțelor bugetare și de stabilire a procedurilor insolvenței, cărora li se circumscriu și prevederile criticate în prezenta cauză. … 31.De altfel, orice ingerință în dreptul de proprietate poate fi justificată numai de o cauză de utilitate publică sau de un interes general. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Prin urmare, autoritățile naționale beneficiază, în această privință, de o anumită marjă de apreciere, ca și în alte domenii asupra cărora funcționează garanțiile Convenției. În plus, noțiunea de „utilitate publică“ este o noțiune amplă în sine. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil [Hotărârea din 12 februarie 2003, pronunțată în Cauza Zvolský și Zvolská împotriva Republicii Cehe, paragraful 67, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României (cererile nr. 44.232/11 și 44.605/11), paragraful 19]. … 32.Totodată, astfel cum a statuat și instanța europeană, o măsură care reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să păstreze un „echilibru just“ între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură prin care o persoană este privată de proprietatea sa. Curtea, controlând totodată respectarea acestei cerințe, îi recunoaște statului o largă marjă de apreciere atât în a alege modalitățile de punere în aplicare, cât și în a hotărî dacă consecințele acestora sunt motivate, în interesul general, de preocuparea de a atinge obiectivul legii în cauză [Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României (cererile nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11), paragraful 20]. … 33.Curtea Constituțională mai menționează că dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, potrivit cărora statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, se traduc prin obligația constituțională a statului de a veghea la protejarea intereselor sus-menționate în vederea asigurării stabilității sale economice și financiare (Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). În continuare, Curtea a statuat că drepturile fundamentale consacrate prin Constituție nu au o existență abstractă, ele exercitându-se în corelare și coroborare cu celelalte prevederi constituționale. Această interdependență funcțională determină atât cadrul în care aceste drepturi se exercită, cât și conținutul lor material concret. A nu lua în considerare prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție ar echivala cu convertirea unor drepturi esențialmente normative de natură constituțională în concepte filosofice abstracte. Prin urmare, drepturile fundamentale sunt influențate de principiile de bază care călăuzesc însăși existența statului, iar conținutul lor normativ ține cont de această situație. Desigur, numai Curtea Constituțională este competentă să aprecieze asupra acestui conținut, întrucât este garantul supremației Constituției și unica autoritate de jurisdicție constituțională din România [a se vedea, în acest sens, art. 142 alin. (1) din Constituție, precum și art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992]. De asemenea, conținutul drepturilor și libertăților fundamentale astfel stabilit determină însuși nivelul de protecție pe care Constituția îl garantează acestora. Astfel, în cazul de față, rațiunea pe care actul normativ se întemeiază face ca reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate să ofere cadrul juridic necesar protejării intereselor naționale în activitatea economică și financiară, în concordanță cu exigența prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013). … 34.În ceea ce privește mențiunile autoarelor excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora administratorii statutari, debitorul persoană fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare ar putea intra sub incidența altor norme și ar putea fi supuși unor sancțiuni de ordin fiscal și/sau penal, Curtea reține că, atât timp cât au făcut demersurile prevăzute, dar și permise de lege, aceștia nu sunt supuși sancțiunilor invocate. De asemenea, în ceea ce privește referirile la diversele sancțiuni posibil a fi aplicate, Curtea apreciază că acestea reprezintă chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești. De altfel, un debitor nu ar putea fi sancționat din moment ce chiar ipoteza legii îi interzice să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenței (Decizia nr. 381 din 5 iulie 2022, precitată, paragrafele 38 și 42). … 35.În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020) în sensul prevăzut de textul constituțional, ci definesc noțiunea de valoare-prag a creanțelor pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. … 36.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, în raport cu prevederile constituționale și convenționale menționate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.  … 37.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea C C Tuning Drive Car – S.R.L. din comuna Domnești, satul Domnești, județul Ilfov, și de Societatea Magnus Trust – S.R.L. din București în dosarele nr. 3.403/93/2018 și nr. 36.793/3/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește