DECIZIA nr. 224 din 16 aprilie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ruxandra Popescu în Dosarul nr. 2.852/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 481D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.830D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, excepție ridicată de Cristian Hristescu în Dosarul nr. 102/98/2017 al Tribunalului Ialomița – Secția civilă. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.830D/2017 la Dosarul nr. 481D/2017, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, asupra unor critici similare, Curtea s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 242 din 6 aprilie 2017 și nr. 492 din 17 iulie 2018, ale căror considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Decizia nr. 3.592 din 14 decembrie 2016 și Încheierea din 17 mai 2017, pronunțate în dosarele nr. 2.852/1/2016 și, respectiv, nr. 102/98/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Ialomița – Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Ruxandra Popescu și Cristian Hristescu în cauze având ca obiect soluționarea contestației împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus suspendarea din funcția de judecător a autoarei excepției, ce formează obiectul Dosarului nr. 481D/2017, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție, respectiv soluționarea acțiunii introduse de autorul excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.830D/2017 în vederea obligării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița la achitarea drepturilor salariale pe toată perioada suspendării sale din activitate, dispusă ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru săvârșirea unor infracțiuni. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, referitor la prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, că încalcă dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la prezumția de nevinovăție, întrucât trimiterea în judecată a unui magistrat are repercusiuni pe plan profesional. Or, această prezumție presupune lipsa oricăror măsuri de natură punitivă sau care să determine persoana să resimtă consecințele unor fapte cu privire la care nu i s-a stabilit vinovăția, dincolo de orice dubiu rezonabil. Prin prisma exigențelor impuse de art. 53 alin. (2) din Constituție, se arată că limitarea adusă prezumției de nevinovăție nu este proporțională cu scopul vizat, aceasta având și consecințe discriminatorii. Totodată, se arată că suspendarea din funcția de judecător se aplică tuturor magistraților cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată. Dar din faptul că un judecător este trimis în judecată nu rezultă invariabil lipsa de imparțialitate a acestuia. O asemenea analiză se impune a se efectua în concret, și nu în abstract, în mod general și indiferent de circumstanțele concrete ale situației. De asemenea, autoarea excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 481D/2017 precizează că, în virtutea prezumției de nevinovăție, ar putea să exercite în cadrul instanței atribuțiile prevăzute în secțiunea a V-a din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015. Critica de neconstituționalitate este motivată și prin existența unor reglementări diferite pentru diverse categorii profesionale în ipoteza trimiterii în judecată, prin caracterul nejustificat al măsurii de suspendare din funcție din perspectiva deficitului de judecători și prin lipsa de proporționalitate între limitările aduse prezumției de vinovăție și scopul vizat de legiuitor din perspectiva consecințelor personale ireparabile. … 9.În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, care prevăd consecințele măsurii de suspendare din funcție, se susține că sunt, de asemenea, contrare prezumției de nevinovăție. În acest sens, se arată că absența remunerației și faptul că perioada suspendării nu reprezintă vechime în muncă sunt consecințe disproporționate în raport cu scopul urmărit prin dispunerea măsurii. Precizează că un judecător suspendat din funcție pe perioada mai multor ani nu dispune de mijloace prin care să realizeze venituri, nu beneficiază de asigurare de sănătate sau alte mijloace de protecție socială, iar consecințele pe termen lung sunt ireparabile. Chiar dacă la finalizarea procesului penal judecătorul în cauză ar urma să beneficieze de restituirea retroactivă a drepturilor bănești, nu există mijloace juridice prin care să poată fi reparat prejudiciul moral cauzat. … 10.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată, în esență, că rațiunea măsurii suspendării din funcție a magistratului în situația trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni este aceea de asigurare a independenței și imparțialității sistemului judiciar, iar continuarea desfășurării activității de către un magistrat față de care se desfășoară un proces penal poate afecta încrederea în justiție și nu asigură aparența de imparțialitate. Hotărârea de suspendare din funcție nu reprezintă un act prin care autoritatea publică emitentă să aprecieze și, cu atât mai puțin, să se pronunțe cu privire la vinovăția magistratului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că nu se aduce atingere prezumției de nevinovăție. Apreciază că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât magistrații și polițiștii sunt categorii socioprofesionale care beneficiază de reglementări diferite având la bază rațiuni obiective distincte, avute în vedere de legiuitor în considerarea specificului activităților desfășurate. În ceea ce privește concordanța cu dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție, Înalta Curte apreciază că restrângerea exercițiului unor drepturi ce derivă din aplicarea măsurii de suspendare din funcția de magistrat, în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, este impusă de necesitatea ca, în perioada desfășurării instrucției penale, să fie asigurate independența și imparțialitatea justiției, precum și încrederea societății în actul de justiție, ca elemente definitorii ale societății democratice. În fine, precizează că măsura suspendării din funcția de judecător nu echivalează cu interdicția de a desfășura alte activități generatoare de venituri, care să permită persoanei să își asigure mijloacele de subzistență și de protecție socială. … 11.Tribunalul Ialomița – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că este normal ca pe perioada suspendării din funcție să nu se realizeze plata drepturilor salariale atât timp cât angajatul nu prestează o muncă pentru care să aibă dreptul să solicite remunerație. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că este de competența legiuitorului să aprecieze situațiile care pun în pericol prestigiul și independența justiției. Suspendarea din funcție are un scop preventiv, este temporară și nu are un scop punitiv. Consideră că nu poate fi reținută comparația cu alte categorii profesionale (funcționari publici, profesori), dat fiind statutul profesional distinct de cel al magistraților și specificul diferit al organizării profesiei, astfel că instituirea unor reguli diferite în materie nu are semnificația unei discriminări a categoriei profesionale a magistraților. … 14.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, precizând că își menține punctul de vedere reținut de Curtea Constituțională în deciziile nr. 1.072 din 14 octombrie 2008, nr. 1.556 din 6 decembrie 2011 și nr. 242 din 6 aprilie 2017. Arată că prevederile criticate nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi, iar situația juridică a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiției. Apreciază, totodată, că nu poate fi primită comparația făcută cu alte categorii profesionale, acestea având statute diferite. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care, la data ridicării excepției, aveau următorul conținut normativ:– Art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3):(1)Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:a)când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni; (…) … (3)În perioada suspendării din funcție, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură. …  … 18.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalității în fața legii și în art. 23 alin. (11) care instituie prezumția de nevinovăție. Totodată, prin prisma art. 11 și art. 20 din Constituție, se invocă prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care statuează, de asemenea, cu privire la prezumția de nevinovăție. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se prin mai multe decizii în sensul conformității acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate și în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 492 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 31 octombrie 2018 (paragraful 14), Curtea a statuat că prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, care consacră măsura suspendării de drept din funcție a judecătorului sau a procurorului care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, au ca scop principal protejarea prestigiului profesiei și a funcției exercitate, precum și menținerea încrederii cetățenilor în actul jurisdicțional. De asemenea, Curtea a constatat că prezumția de nevinovăție își menține valențele pe tot parcursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, dar îndepărtarea temporară a magistratului din exercițiul funcției sale se justifică pe considerentul păstrării imaginii de probitate morală și profesională ce trebuie să caracterizeze sistemul judiciar, în ansamblul său, eliminându-se astfel orice fel de suspiciuni care ar putea să umbrească ideea de verticalitate morală pe care magistrații trebuie să o demonstreze în întreaga lor activitate. … 20.Totodată, examinând critici similare referitoare la pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 24 iulie 2017 (paragraful 18), Curtea a apreciat ca fiind aplicabile, mutatis mutandis, considerentele cuprinse în Decizia nr. 1.553 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 7 februarie 2012, prin care a analizat constituționalitatea prevederilor din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public a fost trimis în judecată pentru săvârșirea anumitor infracțiuni. Astfel, Curtea a reținut că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nesocotirii prezumției de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. … 21.Prin aceeași decizie, paragraful 19, Curtea a reținut că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este relevantă nu numai în acțiunea penală, dar și în alte cauze în care instanțele naționale nu au trebuit să stabilească problema vinovăției, scopul său esențial fiind să prevină orice autoritate națională să reflecte opinia că reclamantul este vinovat înainte ca acesta să fie găsit vinovat conform legii. În acest sens, prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011, pronunțată în Cauza Țehanciuc împotriva României, paragraful 17, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că cererea reclamantului privind încălcarea dreptului său de a fi prezumat nevinovat din cauza suspendării din funcție în momentul trimiterii în judecată este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă, deoarece suspendarea sa era obligatorie și automată conform Legii nr. 188/1999 și nimic din această lege nu arată că scopul măsurii de suspendare ar fi unul punitiv, ci mai degrabă de precauție și provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului public prin suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de serviciu, și, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecințe ale unor asemenea acte (paragraful 19). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut că, și în absența unui scop punitiv, trebuie evaluat impactul acestei măsuri asupra drepturilor individuale apărate la art. 6 paragraful 2 din Convenție și, în mod special, trebuie să se țină seama de garanțiile prevăzute de lege în acest sens, menționând că dispozițiile relevante din Legea nr. 188/1999 prevăd că, la terminarea procesului, persoana este repusă în funcție dacă nu a fost găsită vinovată, cu plata retroactivă a salariului (paragraful 20). … 22.În ceea ce privește comparația reglementării aplicabile judecătorilor și procurorilor cu cea corespunzătoare polițiștilor, cuprinsă în art. 27^21 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a analizat-o deja prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, paragraful 22, precum și prin Decizia nr. 492 din 17 iulie 2018 (paragraful 21), constatând că nu poate fi reținută. Aceasta deoarece aceste două categorii profesionale au statute diferite, în cazul polițistului fiind luată măsura punerii la dispoziție, când față de acesta s-a pus în mișcare acțiunea penală, „cu excepția situației în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru o infracțiune din culpă care nu este în legătură cu serviciul“. … 23.Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, statuările cuprinse în deciziile citate își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ruxandra Popescu în Dosarul nr. 2.852/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și de Cristian Hristescu în Dosarul nr. 102/98/2017 al Tribunalului Ialomița – Secția civilă și constată că prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Ialomița – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește