DECIZIA nr. 223 din 28 aprilie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 851 din 30 august 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 1REFERIRE LALEGE 45 06/03/2007
ART. 1REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006 ART. 23
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 116
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 6
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 11REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 116
ART. 11REFERIRE LAOG (R) 137 31/08/2000
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 12 05/03/2019
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 12REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 12REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 120
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE 97 14/04/2008
ART. 13REFERIRE LAOUG 100 04/10/2007
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 562 19/09/2017
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 36
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 12 05/03/2019
ART. 23REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 23REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 28REFERIRE LAOG (R) 137 31/08/2000
ART. 28REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 28REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 7
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 28REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 756 09/11/2021
ART. 29REFERIRE LAORD DE URGENTA 7 19/02/2019
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 12 05/03/2019
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 120
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 12 05/03/2019
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 283 27/04/2021
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 328 11/06/2020
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 75 18/02/2020
ART. 33REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 33REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 343 24/09/2013
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și a prevederilor art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Nina Darie și alții în Dosarul nr. 2.497/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 453D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.484D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019, precum și ale art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ridicată de Adrian Străchinar și alții în Dosarul nr. 4.111/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5.Magistratul-asistent menționează că în acest dosar unul dintre autorii excepției, domnul Dan Alexandru Schipor, prin reprezentant convențional Raluca Moldovan Colcieri, a depus o adresă prin care, în esență, solicită Curții Constituționale să aibă în vedere că procedura de înștiințare nu ar fi trebuit să se realizeze la domiciliul ales la reprezentantul convențional, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în nume propriu. În plus, solicită să se aibă în vedere că Dosarul Curții nr. 2.484D/2021 nu se poate conexa cu Dosarul Curții nr. 3.556D/2021, aflat în fază de raport, în care domnul Schipor Dan Alexandru a ridicat singur și prin reprezentant convențional excepția de neconstituționalitate. 6.Curtea, din oficiu, pune în discuție chestiunile anterior menționate, precum și conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de înștiințare este legal îndeplinită, fiind realizată potrivit citativului instanței judecătorești, că nu se pot conexa dosarele Curții nr. 2.484D/2021 și nr. 3.556D/2021 și că este de acord cu conexarea Dosarului Curții nr. 2.484D/2021 la Dosarul nr. 453D/2020. 7.Curtea, având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constată că procedura de înștiințare este legal îndeplinită și dispune conexarea Dosarului Curții nr. 2.484D/2021 la Dosarul nr. 453D/2020, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere și jurisprudența relevantă a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.497/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și a prevederilor art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nina Darie și alții într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.10.Prin Sentința civilă nr. 896 din 29 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.111/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019, precum și ale art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Străchinar și alții într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ privind încadrarea salarială în temeiul Legii-cadru nr. 153/2017.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor criticate din Legea-cadru nr. 153/2017 este necesar să se evidențieze, în prealabil, că autorii acesteia sunt specialiști IT și informaticieni care funcționează în cadrul compartimentelor auxiliare ale instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, organizate potrivit art. 116-118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară [a se vedea, în acest sens, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2004]. Aceștia arată că prevederile criticate, deoarece omit și menționarea celor două categorii de personal, au generat scăderea cu până la 50% a salariilor, deși scopul Legii-cadru nr. 153/2017 a fost creșterea tuturor salariilor bugetarilor. Ca atare, se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 care interzice discriminarea, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, Directiva 2000/43/CE, Directiva 2000/78/CE, precum și jurisprudența relevantă a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Mai mult decât atât, art. 38 alin. (6) din aceeași lege interzice ca până în anul 2022 cel puțin să se acorde majorări salariale. 12.În concret, cele două categorii de personal din care fac parte autorii excepției sunt discriminate față de specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete. Întrucât Legea-cadru nr. 153/2017 nu distinge între aceste două categorii de salariați, este arbitrară diferențierea salarială, fiind o chestiune care ține de aprecierea liberă a legiuitorului. Că acest tratament este discriminatoriu rezultă mai ales din împrejurarea că, deși anterior adoptării Legii-cadru nr. 153/2017 tratamentul salarial al celor două categorii era identic, această lege nu oferă nicio justificare, adică un temei obiectiv și rezonabil, pentru instituirea unui tratament diferențiat. Potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, spre deosebire de Legea-cadru nr. 284/2010, cele două categorii pretins discriminate rămân să fie reglementate, din punctul de vedere al salarizării, ca simplu personal auxiliar, deși activitatea lor, din punctul de vedere al complexității, nu este diferită de a specialiștilor față de care se consideră discriminate. Astfel, cele două categorii pretins discriminate oferă asistență în administrarea bazelor de date ale instanțelor și parchetelor, precum și cu privire la aspecte informatice ale cauzelor judiciare. În concluzie, deși informaticienii-șefi și specialiștii IT se află în aceeași situație de fapt în care se află organele de urmărire penală, legiuitorul aplică un tratament salarial diferențiat discriminatoriu. Această concluzie este întărită, de altfel, chiar de către legiuitor, prin următoarea succesiune de evenimente legislative. Astfel, ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară cele două categorii pretins discriminate au fost din nou tratate din punct de vedere salarial în mod identic cu specialiștii față de care autorii excepției se consideră discriminați. Prin dispoziția normativă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 criticată în cauza de față s-a eliminat din nou tratamentul salarial identic, pentru ca, finalmente, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, să se insereze în cuprinsul art. 120 din Legea nr. 304/2004 alineatele (5^1) și (5^2) prin care a fost reinstituit tratamentul salarial nediferențiat, începând cu luna martie 2019. 13.În continuare, autorii excepției consideră că informaticienii-șefi și specialiștii IT sunt discriminați și față de grefieri, dar în sensul că activitatea lor este, din punctul de vedere al complexității activităților desfășurate, superioară acestora. Astfel, se aplică un tratament juridic, în speță salarial, uniform acolo unde diferențele obiective ar fi impus un tratament juridic diferențiat. În acest sens este evocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale. Deși specialiștii IT și informaticienii-șefi au dobândit, prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, un statut ierarhic superior grefierilor, Legea-cadru nr. 153/2017 și prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 îi aduc la același nivel de salarizare cu grefierii. Legiuitorul nu a oferit nicio rațiune pentru a modifica nivelul de salarizare a specialiștilor IT și a informaticienilor-șefi la nivelul anterior anului 2008. 14.Cu referire la încălcarea statului de drept, se arată că, sub pretextul că își exercită competența de legiuitor suveran, Parlamentul nu poate acționa arbitrar, discriminatoriu, contrar Constituției, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017.15.Se încalcă și principiul securității juridice, așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale, deoarece nu se înțelege (i) în ce constă urgența reglementării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2019, (ii) rațiunea excluderii specialiștilor IT și informaticienilor-șefi din categoria de salariați față de care se consideră discriminați și nu pot fi prevăzute (iii) consecințele aplicării legii pentru cele două categorii. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2019 nu se oferă nicio justificare a urgenței. În expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 nu se face nicio referire la cele două categorii pretins discriminate. Ca atare, apreciază autorii, ar trebui să se țină seama de rațiunea adoptării acesteia, și anume majorarea salariilor de bază ale tuturor bugetarilor.16.Mai departe, autorii susțin că, având în vedere art. 1 lit. c) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, prevederile acestuia ar trebuie să se aplice și informaticienilor-șefi și specialiștilor IT. Cu toate acestea, în niciuna dintre cele 9 secțiuni ale capitolului nu se face vreo referire la cele două categorii de personal, spre deosebire de legislația anterioară în care acestea erau expres reglementate. Confuzia cu privire la încadrarea salarială a celor două categorii este accentuată dacă se ține seama mai ales de titlul și de dispozițiile secțiunii a 6-a din capitolul VIII. Singura referire la cele două categorii se regăsește în capitolul II – Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor – din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, care vizează nivelul salarizării pentru 2022. Or, într-o atare situație, întrucât nu se reglementează expres situația unei anumite categorii de personal și maniera de aplicare a unei anumite grile de salarizare, se încalcă grav principiul clarității și previzibilității legii.17.Incertitudinea referitoare la modalitatea de aplicare a legii este generată de art. 36 alin. (1) și art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 și constă în faptul că, deși, aparent, scopul Legii-cadru nr. 153/2017 este ca toți bugetarii să primească majorări salariale succesive, informaticienii-șefi și specialiștii IT vor avea salarii inferioare celor în plată.18.Autorii consideră că măsurile criticate nu respectă exigențele pe care, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010, ar trebui să le respecte o măsură de reducere a salariilor, respectiv (i) statul să fie în criză de care depinde însăși supraviețuirea sa; (ii) să nu fie discriminatorie; (iii) să fie obiectivă, rezonabilă și proporțională și (iv) să fie temporară. Dintre toate categoriile de salariați reglementate de anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 doar informaticienii-șefi și specialiștii IT nu beneficiază de creșteri salariale și chiar își văd veniturile diminuate cu până la 50%. Măsura criticată nu este nici temporară, nefiind menționată vreo dată de la care va înceta. În sfârșit, în condițiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 a fost adoptată având în vedere creșterea economică, și nu criza, este proporțională măsura creșterii salariilor bugetarilor și, în mod corelativ, este discriminatorie excluderea informaticienilor-șefi și a specialiștilor IT de la acordarea acestei creșteri.19.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată că prevederile criticate nu sunt discriminatorii, întrucât autorii solicită încadrarea categoriilor din care fac parte în altă grilă de salarizare aplicabilă unor specialiști care îndeplinesc alte funcții decât cele ale autorilor.20.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.21.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.22.Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 453D/2020, consideră că art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 este contrar art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, nefiind respectate condițiile prevăzute de aceste prevederi, așa cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. În nota de fundamentare și în preambul nu se indică situația extraordinară și nu este justificată nici urgența măsurii. În plus, întrucât dreptul la salariu este componentă a dreptului fundamental la muncă, este afectat în mod negativ regimul unui drept fundamental.23.Excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile criticate din Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă. Astfel, prevederile criticate nu au legătură cu capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 care reglementează salarizarea inclusiv a celor două categorii din care fac parte autorii și de care, în realitate, aceștia sunt nemulțumiți. De asemenea, indică faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, nu se poate solicita, pe calea excepției de neconstituționalitate, completarea normelor criticate. În sfârșit, Guvernul arată că dispozițiile criticate de către autorii excepției nu au legătură cu soluționarea cauzei în care au ridicat excepția, acestea fiind abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019.24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019, precum și cele ale art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins:– art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019: „Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […] 8. La articolul 120, alineatele (6) și (7) se abrogă.“;– art. 17 alin. (2) din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017: „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II și III.“; – art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017:(1)Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.(2)Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.(3)Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de prevederile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare.(4)Indemnizațiile de încadrare sau salariile de bază, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, potrivit legii.27.Dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004 aveau următorul cuprins:(6)Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege.28.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la muncă, art. 7 din Pactul internațional al drepturilor economice, sociale și culturale privind condițiile de muncă, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării și Protocolului nr. 12 la Convenție referitor la interzicerea generală a discriminării, art. 4 din Carta socială europeană referitor la dreptul la salarizare echitabilă, Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Directivei 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, și Directivei 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. 29.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 au mai fost examinate prin Decizia Curții Constituționale nr. 756 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 18 februarie 2022, din perspectiva unor critici asemănătoare. Astfel, instanța constituțională a statuat în paragrafele 17 și 18 că, în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, preambulul ordonanței de urgență cuprinde o motivare in extenso a diferitelor soluții legislative promovate în cuprinsul său, iar fundamentarea pentru adoptarea normei criticate se poate regăsi în următorul considerent al preambulului: „ținând seama de necesitatea adoptării unor reglementări prin care să fie eliminate o serie de elemente de incertitudine juridică generate de prevederi existente în legile supuse modificării și completării prin prezenta ordonanță de urgență“. Acest text din cuprinsul preambulului poate fi considerat ca fiind o motivare ce vizează prevederile supuse controlului de constituționalitate, pentru că norma de abrogare adoptată a vizat eliminarea unor elemente de incertitudine juridică referitoare la structura ierarhică în care funcționează specialiștii IT.30.Curtea a mai reținut că art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 303/2004 stabilea că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare se asimilează, sub aspect salarial, cu cei din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest context, pentru a elimina această normă de asimilare, legiuitorul delegat a considerat necesară așezarea sistemului de salarizare a acestora în funcție de poziția instituțională a structurilor în cadrul cărora funcționează. Este o situație obiectivă și cuantificabilă, care intră în sfera de cuprindere a situației extraordinare prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție. Urgența reglementării este dată tocmai de necesitatea asigurării unui sistem de salarizare bazat pe poziția instituțională a respectivelor entități publice, reafirmând, astfel, principiul potrivit căruia sistemul de salarizare se reglementează în funcție de trepte/niveluri/poziție instituțională. Toate aceste aspecte sunt motivate în preambulul ordonanței de urgență criticate, ceea ce înseamnă că sunt respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. Faptul că, ulterior, același legiuitor delegat, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, a revenit asupra soluției normative promovate nu reflectă decât o opțiune legislativă ulterioară derogatorie de la situația obiectivă dată de nivelul instituțional în care funcționează.31.Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Constituție, Curtea a constatat că textul legal criticat nu produce în sine o insecuritate juridică, ci aduce în discuție așezarea pe trepte ierarhice a drepturilor salariale de care beneficiază specialiștii IT în funcție de poziția instituțională a entităților în care aceștia funcționează. Faptul că, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019 s-a revenit la sistemul inițial de salarizare nu reflectă decât o opțiune legislativă care nu este de natură a indica o fragilizare a dreptului la salariu al categoriei de personal antereferite, dimpotrivă, readuce în sistemul de salarizare o normă de favoare pentru a atrage și încuraja specialiștii IT să lucreze în sistemul justiției. Mai mult, Curtea a observat că legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegânduse atât stabilirea sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci doar de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială.32.În sfârșit, cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a reținut că este dreptul autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. Totodată, legiuitorul național se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.33.Cu referire la constituționalitatea prevederilor art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a statuat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare la diferite autorități sau instituții publice și, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferențiat apare ca justificată. De asemenea, includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, fără a încălca dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi. Totodată, acceptarea susținerilor autorilor excepției ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare și că neconstituționalitatea unui text legal nu se poate constata prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puțin favorabilă și declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate (a se vedea, de pildă, Decizia nr. 283 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021, Decizia nr. 75 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 2 iunie 2020, sau Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 8 ianuarie 2021).34.De asemenea, prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, în scopul eliminării disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare.35.În sfârșit, cu referire la compararea soluțiilor legislative consacrate prin prevederile legale criticate, Curtea a stabilit de principiu că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013).36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față și, ca atare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nina Darie și alții în Dosarul nr. 2.497/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de către Adrian Străchinar și alții în Dosarul nr. 4.111/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și dispozițiile art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 aprilie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x