DECIZIA nr. 223 din 27 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 741 din 11 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 470
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 470
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 468
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 486
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 CAP. 2
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 527 10/11/2022
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 482 09/11/2004
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 541 10/11/2022
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 733 20/11/2018
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 466
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 468
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 667 15/10/2015
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 432 21/10/2004
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 343 24/09/2013
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 486
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 162 24/03/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 267 04/06/2020
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Knox Vianne (fostă Ivanova Doina Vivianne) în Dosarul nr. 37.487/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 291D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât, în realitate, este criticată o ipoteză de reglementare, în sensul că textul în discuție nu prevede în mod expres și dezvoltarea motivelor de apel printr-un memoriu separat, astfel cum este în cazul recursului. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile criticate reprezintă o concretizare a principiului accesului liber la justiție și a dreptului la apărare, evident în condițiile și cu respectarea cadrului stabilit de legiuitor. În acest context, arată că dezvoltarea motivelor de apel poate fi realizată și separat în ipoteza prevăzută de art. 468 alin. (3) din Codul de procedură civilă, însă în speță nu a fost incidentă această ipoteză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 37.487/3/2017, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Knox Vianne (fostă Ivanova Doina Vivianne) într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu privind o acțiune în răspundere civilă delictuală.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă nu menționează în mod expres faptul că prin cererea de apel trebuie să fie dezvoltate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, astfel cum este în cazul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod, care statuează că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aspect ce este discriminatoriu și lasă loc la interpretări. Prin urmare, dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care partea care a formulat cererea de apel nu are posibilitatea dezvoltării motivelor ce stau la baza cererii de apel, ulterior depunerii acesteia, nici în formă scrisă și nici în formă verbală în fața instanței judecătorești, motiv pentru care este restrâns dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al justițiabilului. În acest context, se face precizarea că vechea reglementare în materia procedurii civile permitea depunerea cererii de apel fără a fi motivată, urmând ca, ulterior, să fie dezvoltate motivele în scris sau verbal în fața instanței judecătorești.6.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Cererea de apel va cuprinde: […] c) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul;“.11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 129 – Folosirea căilor de atac.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă fac parte din titlul II – Căile de atac, capitolul II – Apelul, care este o cale ordinară de atac, și constituie norme de procedură prin care se stabilesc elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de apel, printre acestea regăsindu-se și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, respectiv cerințe ce sunt prevăzute, după caz, sub sancțiunea nulității sau, cum este cazul celor antereferite, sub sancțiunea decăderii. 13.Față de această împrejurare, Curtea reține că prevederile criticate sunt norme de procedură, iar în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, normă constituțională ce cuprinde două teze: a) prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; b) cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii. În alți termeni, prima teză exprimă dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, fiind o teză ce conține o reglementare substanțială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care însă nu pot aduce atingere substanței dreptului conferit prin cea dintâi teză, iar în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ (Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1200 din 15 decembrie 2004). De asemenea, din aceste prevederi constituționale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile și condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac și procedura de urmat în asemenea situație. Astfel, legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale (Decizia nr. 527 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 9 februarie 2023, paragraful 18).14.În ceea ce privește apelul, prin Decizia nr. 541 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2023, paragraful 17, Curtea a arătat că, în optica noului Cod de procedură civilă, calea de atac de drept comun a redevenit apelul, recursul putând fi declarat în mod excepțional și pentru motive stricte de procedură. Astfel, orice parte va putea declara apel împotriva hotărârilor judecătorești prevăzute, spre exemplu, la art. 466 din același cod, acesta putându-se formula în termen de 30 de zile, potrivit art. 468 din noul Cod de procedură civilă, dacă legea nu dispune altfel, și acesta curge (i) pentru părți, de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite (dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel); (ii) pentru procuror, de la data pronunțării hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii. Totodată, Curtea a reținut că în noua reglementare procesual civilă apelul constituie o cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, prin intermediul căreia instanța de apel statuează atât în fapt, cât și în drept, în timp ce recursul a fost conceput drept cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege (Decizia nr. 733 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019, paragraful 19). 15.De asemenea, potrivit art. 471^1 alin. (2) și următoarele din același Cod de procedură civilă, în cazul în care cererea de apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel și îi va comunica, în scris, apelantului că are obligația de a completa sau modifica cererea, care se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de apel, completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum și a motivelor de apel intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate și care nu au fost înfățișate la prima instanță, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării. Întâmpinarea depusă se comunică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere posibilitatea de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.16.Față de această împrejurare, raportat la critica privind pretinsa încălcare a dreptului la apărare prin normele criticate, Curtea învederează că acest drept, reglementat la art. 24 din Constituție, conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în susținerea cauzei apărările pe care le consideră necesare. Dreptul la apărare presupune, prin prisma accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, spre exemplu, participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea aplicabilă în materia supusă analizei instanței judecătorești, precum și exercitarea oricăror altor drepturi prevăzute de lege cu respectarea procedurilor și condițiilor stabilite de legiuitor (pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33). 17.Prin urmare, aplicând aceste considerente de principiu la normele supuse controlului de constituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă reprezintă o transpunere la nivel infraconstituțional a normelor constituționale referitoare la procedura de judecată și la căile de atac, cu referire specială la cuprinsul cererii de apel, ca și cale ordinară de atac, circumscriindu-se marjei de apreciere a legiuitorului dată prin dispozițiile constituționale antereferite, și nu sunt de natură a aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, privit și ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, având în vedere contextul procesual în care se poate formula apelul și natura sa juridică stabilită prin actualul Cod de procedură civilă.18.Referitor la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea nu sunt afectate prin normele criticate, întrucât nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. De asemenea, în concordanță cu ceea ce instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant, respectiv faptul că egalitatea de tratament presupune în mod necesar identitatea de situații juridice, calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie se justifică doar atunci când, pentru situații similare, se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică (a se vedea Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1176 din 13 decembrie 2004), Curtea constată că prevederile criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidența lor. Astfel, în ipoteza în discuție, persoanelor care se află în situația normelor criticate li se aplică același tratament juridic, respectiv trebuie să cuprindă în cererea de apel, printre altele, și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.19.Însă Curtea reține că pretinsul tratament diferențiat este invocat de către autoarea excepției de neconstituționalitate din perspectiva unei comparații pe care o face între dispozițiile legale care reglementează aspecte ce țin de procedura de urmat în cazul căilor ordinare de atac, respectiv cuprinsul cererii de apel, cu referire la art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, raportat la cele care reglementează aspecte ce țin de procedura de urmat în cazul căilor extraordinare de atac (recursul, contestația în anulare și revizuirea), respectiv cuprinsul cererii de recurs, cu referire la art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod, care dispune că cererea de recurs va cuprinde „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat“. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, cele două căi de atac – apelul și recursul – sunt total diferite, una fiind o cale ordinară de atac, iar cealaltă fiind o cale extraordinară de atac. Cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013. 20.În acest context, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate, prin motivarea formulată, tinde și la modificarea și completarea textului criticat în sensul că cererea de apel ar trebui să aibă același conținut cu cel al cererii de recurs. Or, critica cu un atare obiect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu are competența de a crea noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar de a verifica și evalua conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și de a constata constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora (pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 162 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016).21.În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale dezvoltate în dinamica controlului de constituționalitate, acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce țin de conținutul cererii de apel.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Knox Vianne (fostă Ivanova Doina Vivianne) în Dosarul nr. 37.487/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 470 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x