DECIZIA nr. 222 din 28 aprilie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (2)-(3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, ale art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Societatea Mireasa Energies – S.R.L. din Gălbiori, județul Constanța, și altele și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 396D/2020. … 2.La apelul nominal se prezintă pentru autoarele excepției de neconstituționalitate domnul avocat Valentin Hiriț din Baroul București, cu împuterniciri depuse la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând, în esență, argumentele invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate în forma în care a fost ridicată, clarificând, mai întâi, obiectul de reglementare al normelor juridice criticate și evoluția conținutului lor în timp.  … 4.Cu referire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, menționează că nici în preambulul și nici în nota de fundamentare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu se regăsește nicio justificare a situației extraordinare care a impus adoptarea art. 78 al acesteia. Situația este cvasiidentică și în cazul prevederilor criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019, în nota de fundamentare a acestui act normativ făcându-se trimitere doar la obiectivele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Inexistența situației extraordinare este dovedită de eliminarea contribuției impuse prin normele criticate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. În plus, art. XVII al acestui act normativ dispune că sumele rămase necheltuite din bugetul ANRE constituit în anul 2019, în baza prevederilor art. 2 alin. (3^1) și (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, se transferă până la data de 31 martie 2020 Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Prin urmare, nu a existat nicio nevoie reală de colectare a contribuției instituite prin normele criticate, de vreme ce sumele aferente acesteia au rămas neutilizate. În baza acestei dispoziții, ANRE a restituit în anul 2020 suma de 533.503.254,94 lei.  … 5.Cu referire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, arată că normele criticate nu au instituit o contribuție care să se încadreze în vreuna dintre modalitățile de impunere de contribuții financiare permise de art. 56 și 139 din Constituție: impozitele, taxele, prestațiile stabilite prin lege în considerarea unor situații excepționale și contribuțiile la fondurile cu destinație specială. Combate argumentul Guvernului formulat în punctul de vedere referitor la excepția de neconstituționalitate, potrivit căruia contribuția impusă prin normele criticate nu are natura unei impuneri fiscale, ci este o cheltuială publică, vărsându-se la bugetul ANRE.  … 6.În final, arată că, în situația în care contribuția impusă prin normele criticate ar fi considerată ca făcând parte din categoriile de contribuții financiare permise de Constituție, cuantumul acesteia este disproporționat, cu atât mai mult cu cât nu a existat o situație extraordinară care să justifice impunerea ei. În plus, nici principiul legalității și clarității nu este respectat, având în vedere modul ei de colectare, destinația ei, precum și împrejurarea că impozitul nu face parte din categoriile de venituri proprii ale autorităților publice recunoscute de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. … 7.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Potrivit art. 139 din Constituție, statul are dreptul de a stabili taxele și impozitele, precum și condițiile de exceptare de la plata acestora.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 23 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.564/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2)-(3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, ale art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Societatea Mireasa Energies – S.R.L. din Gălbiori, județul Constanța, și altele, într-o acțiune întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele nu critică art. 2 alin. (2)-(3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 în integralitatea lor, ci exclusiv instituirea și modul de reglementare a contribuției anuale percepute de la titularii de licențe în domeniul energiei electrice și al gazelor naturale, egală cu 2% din cifra de afaceri anuală realizată de aceștia din activitățile ce fac obiectul licențelor acordate de ANRE (denumită în continuare contribuția). Se consideră că această contribuție este caracterizată de următoarele trăsături: (i) este o prestație financiară destinată finanțării cheltuielilor publice; (ii) nu este un impozit și nici taxă; (iii) nu se face venit la un fond cu o destinație specială stabilită de lege și (iv) nu este stabilită într-o situație excepțională. Aceste trăsături conduc la concluzia că instituirea contribuției este contrară art. 56 alin. (3) din Constituție. În sprijin evocă și deciziile Curții Constituționale nr. 167 din 6 mai 2003, nr. 892 din 25 octombrie 2012 și nr. 633 din 8 octombrie 2015 prin care s-a definit câmpul de aplicare a art. 56 din Constituție. Potrivit acestei jurisprudențe, din bugetul public național fac parte și bugetele instituțiilor publice autonome finanțate integral din venituri proprii, cum este și ANRE. Or, întrucât contribuția se datorează ANRE, rezultă că aceasta reprezintă o cheltuială publică și, ca atare, îi este aplicabilă interdicția prevăzută de art. 56 alin. (3) din Constituție. Toate prestațiile financiare care se datorează bugetului public național sunt întotdeauna cheltuieli publice. Într-o singură situație stabilirea contribuției ar fi putut fi reglementată fără a atrage incidența art. 56 alin. (3) din Constituție, și anume aceea în care s-ar fi stabilit prin normele criticate că se varsă într-un fond, în sensul dat acestei noțiuni de art. 139 alin. (3) din Constituție. … 10.Mai departe, se arată că art. 139 alin. (1) din Constituție nu trebuie înțeles în sensul că permite legiuitorului să stabilească, prin lege, orice venituri pentru bugetul de stat și pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru că, în acest fel, art. 56 alin. (3) și art. 139 alin. (3) din Constituție ar rămâne fără efect. Noțiunea „buget de stat“, folosită în art. 138 alin. (1) și art. 139 alin. (1) din Constituție, desemnează doar o componentă a bugetului public național, așa cum rezultă din definițiile de la art. 2 alin. (1) pct. 38 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și art. 3 pct. 2 din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010. Ca atare, reglementarea conținută în art. 139 alin. (1) din Constituție se referă exclusiv la veniturile bugetului de stat, nu și la acele prestații care se varsă în sistemul bugetar/bugetul public național/bugetul general consolidat, așa cum este și contribuția. Din interpretarea sistematică a normelor constituționale rezultă că „orice venituri“ din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituție, în măsura în care sunt prestații financiare, sunt supuse regulilor prevăzute de art. 56 din Constituție, așa încât, dacă nu au natura unor taxe sau impozite, nu pot să fie stabilite decât în situații excepționale. Prevederile art. 2 alin. (1) pct. 42 din Legea nr. 500/2002 – potrivit cărora veniturile bugetare includ și „contribuțiile“ – nu pot fi interpretate decât în lumina art. 56 alin. (3) și a art. 139 alin. (3) din Constituție, în sensul în care, pentru a fi constituționale, contribuțiile fie trebuie să fie stabilite în situații excepționale, fie trebuie să fie virate către fonduri a căror destinație este stabilită prin lege.  … 11.Enumerarea din art. 65 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 se opune interpretării potrivit căreia veniturile proprii ale instituțiilor publice ar putea fi constituite și din contribuții directe către bugetele acestor instituții, fiind evident că sintagma „altele asemenea“ impune, pentru previzibilitatea reglementării citate, existența unei asemănări între exemplele oferite în cadrul enumerării și orice altă sursă proprie de venit a instituției publice care nu a fost inclusă în enumerare. Astfel, sintagma „altele asemenea“ impune o limitare cu privire la natura veniturilor proprii ale unei instituții publice, natura oricăror venituri care nu au fost expres menționate fiind necesar a fi similară naturii veniturilor din exemplele oferite în normă. Or, contribuția financiară directă la bugetul instituției nu prezintă nicio asemănare cu vreuna dintre sursele de venit din enumerare, care au toate ca specific faptul că sunt direct legate de realizarea unei anumite activități sau presupun o contraprestație din partea instituției publice. Cele de mai sus se constituie astfel într-un argument de interpretare istorică, fiind evident că, într-o primă etapă a evoluției legislative, contribuția nu a existat ca formă uzuală de venit la bugetul instituțiilor publice, această formă de prestație financiară începând a fi reglementată doar în istoria recentă, cu încălcarea evidentă a prevederilor art. 56 alin. (3) din Constituție. … 12.Contribuția se face venit la bugetul ANRE, fiind stabilit că veniturile proprii ale acestei autorități includ și contribuțiile anuale percepute operatorilor economici reglementați din sectorul energiei electrice și termice și al gazelor naturale. Bugetul ANRE este parte a bugetului public național/bugetului general consolidat, fiind un buget al unei instituții finanțate integral din venituri proprii, categorie prevăzută la art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 500/2002. … 13.Autoarele excepției consideră că această contribuție nu este o contribuție la un fond având o destinație stabilită prin lege, în înțelesul art. 139 alin. (3) din Constituție, având în vedere aspectele ce vor fi precizate în continuare. Astfel, în primul rând, legea prevede că aceste sume sunt venituri ale bugetului ANRE. În al doilea rând, bugetul ANRE sau al oricărei alte autorități sau instituții publice nu poate fi considerat un „fond“ în înțelesul art. 139 alin. (3) din Constituție, lipsindu-i destinația specială prevăzută de lege. Dacă bugetul unei autorități publice ar fi calificat drept un „fond“ în înțelesul art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală, atunci prevederile art. 56 alin. (3) din Constituție ar fi lipsite de orice efect, întrucât legiuitorul ar putea stabili oricând în sarcina contribuabililor prestații financiare de orice fel, altele decât taxele și impozitele, care să se facă venit la bugetele unor varii instituții publice, așadar destinate bugetului public național și, deci, cheltuielilor publice, în lipsa unei „situații excepționale“. De asemenea, nu ar mai exista nicio diferență între „bugetele fondurilor speciale“ și bugetele instituțiilor publice. … 14.În al treilea rând, între cazul contribuției și alte situații în care Curtea Constituțională a considerat că anumite contribuții, având natură de taxe parafiscale, sunt permise de prevederile art. 139 alin. (3) din Constituție, există o diferență evidentă. Astfel, Curtea a considerat ca fiind de domeniul art. 139 alin. (3) din Constituție: (i) contribuțiile stabilite prin Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, contribuții care se fac venit la fonduri administrate de organizațiile de creatori sau la Fondul cinematografic (cheltuielile acestora neavând, oricum, caracter public), fonduri care se folosesc exclusiv pentru destinațiile reglementate în mod expres prin art. 3 din această lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 892 din 25 octombrie 2012); (ii) contribuția stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, care se face venit la Fondul pentru mediu (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 162 din 17 martie 2015); taxa de clawback stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, taxă care se face venit la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014). Prin urmare, prevederile art. 56 alin. (3) din Constituție sunt aplicabile și în cazul contribuției și limitează prestațiile financiare care pot fi stabilite pentru finanțarea cheltuielilor publice la impozite și taxe, orice alte prestații financiare putând fi stabilite numai în situații excepționale. Or, contribuția nu a fost stabilită în considerarea unei situații excepționale, neputând fi identificate în niciuna dintre cele 3 ordonanțe de urgență justificări în acest sens.  … 15.De asemenea, arată autoarele, obiectivul prevăzut la art. 8 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 la care se face referire în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 poate fi atins mai ales prin investiții efectuate de către operatorii din domeniul energiei în infrastructura acestui sector. Contribuția are însă tocmai efectul reducerii capacității lor financiare, reglementarea din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 contrazicând, astfel, chiar preambulul său și intenția declarată de legiuitor. Mai mult, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2019 există și alte declarații de politică energetică, ce contrazic și mai puternic reglementarea contribuției. … 16.Se mai arată că ar fi incorectă calificarea contribuției drept un impozit, întrucât este prevăzută a constitui venit direct la bugetul instituției publice finanțate integral din venituri proprii, legiuitorul stabilind astfel un regim nefiscal al contribuției, ceea ce înseamnă inaplicabilitatea Codului de procedură fiscală cu privire la administrarea și colectarea creanțelor reprezentând contribuția. Dovadă în acest sens sunt și prevederile Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 18/2019. Prin urmare, dacă ar interpreta că prin aceste prevederi a fost de fapt stabilit un impozit, și nu o contribuție financiară de altă natură decât impozitele sau taxele, Curtea Constituțională ar schimba regimul juridic atribuit de legiuitor acestei contribuții financiare, ceea ce este inadmisibil, constituind o depășire a atribuțiilor sale. … 17.Măsura majorării contribuției nu reprezintă o situație extraordinară, de natură să impună reglementarea ei urgentă, astfel încât se încalcă art. 115 alin. (4) din Constituție. Faptul că în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 a fost reiterat, în legătură cu prevederile art. 78, unul dintre obiectivele activității ANRE prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 nu ar putea fi considerat o motivare a urgenței fără a legitima ideea absurdă că necesitatea de a asigura, așa cum prevede art. 8 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, dezvoltarea unui sistem energetic național sigur, fiabil și eficient, orientat către consumator, care să permită promovarea eficienței energetice și integrarea surselor regenerabile de energie, precum și a producției distribuite atât în rețeaua de transport, cât și în rețeaua de distribuție, are un caracter extraordinar, acest obiectiv fiind de natură a justifica oricând adoptarea unor ordonanțe de urgență în materie. Autoarele excepției redau, pe larg, considerente din jurisprudența Curții Constituționale prin care a fost conturată semnificația condițiilor impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție. … 18.În final, se arată că ANRE este o instituție finanțată integral din venituri proprii și, prin urmare, excedentul rezultat din execuția bugetului său se reportează în anul următor, potrivit prevederilor art. 66 din Legea nr. 500/2002. Prin urmare, nicio altă mențiune din nota de fundamentare sau din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu este relevantă în privința motivului stabilirii contribuției prevăzute la art. 78 din acest act normativ, întrucât surplusul de venituri adus ANRE nu ar putea fi folosit pentru acoperirea altor necesități financiare eventual menționate în preambulul și nota de fundamentare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018. … 19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Avocatului Poporului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 20.Guvernul arată că art. 139 alin. (1) din Constituție are semnificația stabilirii impozitelor, taxelor și a oricăror alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat numai prin lege. Din textul constituțional rezultă care sunt veniturile ce constituie bugetul de stat, făcându-se referire la trei categorii: taxe, impozite și orice alte venituri. Astfel, taxele reprezintă sume plătite de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrări prestate acestora de către o instituție publică sau un agent împuternicit să exercite un serviciu public (de exemplu, taxele judiciare de timbru) (art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002). Impozitele reprezintă prelevări obligatorii fără contraprestație imediată, efectuate de administrația publică pentru satisfacerea nevoilor de interes general (de exemplu, impozitul pe venit, impozitul pe bunuri imobile sau mobile) (art. 2 pct. 29 din Legea nr. 500/2002). Contribuțiile reprezintă prelevări obligatorii ale unor părți din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unor prestații efective (contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate) (art. 2 pct. 19 din Legea nr. 500/2002). … 21.În categoria altor venituri intră, de asemenea, taxele parafiscale, cum ar fi taxa de clawback (contribuție la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate), care reprezintă o categorie distinctă de venituri ce sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau al organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Aceste taxe ce reprezintă contribuții la constituirea unor fonduri sunt folosite numai potrivit destinației acestora. … 22.De asemenea, din același text rezultă principiul legalității instituirii acestor venituri. Prin urmare, este interzisă posibilitatea stabilirii de impozite și taxe printr-un act normativ inferior ca forță juridică legii, astfel cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniștrilor sau alte acte administrative. … 23.Totodată din art. 139 alin. (1) din Constituție rezultă că stabilirea impozitelor și a taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și al taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. În susținere sunt evocate deciziile Curții Constituționale nr. 403 din 13 aprilie 2010, nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, nr. 122 din 1 februarie 2011, nr. 77 din 2 februarie 2012, nr. 607 din 12 iunie 2012 și nr. 985 din 22 noiembrie 2012. … 24.Rațiunea art. 139 alin. (1) din Constituție este aceea de a crea un sistem unitar de impunere la nivel național prin prevederea în cuprinsul actelor de reglementare primară a tuturor impozitelor, taxelor sau a altor contribuții care se fac venit la bugetul de stat. Însă textul constituțional de referință nu vizează și stabilirea în concret a cuantumului taxei; acest lucru nu echivalează cu posibilitatea acordată Guvernului ca printr-un act de reglementare secundară să impună un cuantum exagerat sau excesiv al taxei, pentru că, în acest caz, s-ar încălca art. 56 alin. (2) din Constituție. Cuantumul taxei trebuie să fie unul echitabil și să reflecte valoarea contraprestației la care este îndrituit plătitorul acesteia. Depășirea vădită a acestei delegări atrage nelegalitatea actului de reglementare secundară care vizează cuantumul taxei, situație pe care o poate constata chiar și instanța de judecată. Este, astfel, subliniată legătura dintre art. 139 și art. 56 din Constituție, instituirea impozitelor și taxelor urmând să respecte cele trei principii constituționale: principiul legalității (art. 139), principiul contributivității [art. 56 alin. (1)] și principiul justei așezări a sarcinilor fiscale [art. 56 alin. (2)]. În acest sens este evocată Decizia Curții Constituționale nr. 833 din 22 iunie 2010. … 25.Alin. (3) al art. 139 din Constituție face trimitere la contribuțiile care constituie fonduri cu destinație specială. În doctrină se apreciază că această dispoziție permite instituirea de venituri bugetare, denumite generic contribuții, în vederea alimentării unor fonduri destinate unor categorii determinate de cheltuieli bugetare. Constituirea acestor fonduri și prealocarea unor categorii determinate de venituri bugetare pentru acoperirea unor categorii determinate de cheltuieli sunt permise cu condiția respectării destinațiilor ce au justificat constituirea fondurilor respective. Astfel, se stabilește o excepție de la principiul neafectării veniturilor bugetare. Aceste fonduri constituie bugete separate de bugetele menționate la alin. (1) și sunt bugete publice în măsura în care sunt administrate de entități publice (de exemplu, sumele colectate în Fondul pentru mediu, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate) sau sunt fonduri publice administrate de entități private (de exemplu, fondurile de pensii administrate privat de la pilonul II de pensii). … 26.Contribuțiile la care se face referire la acest alineat sunt venituri fiscale ale bugetelor publice, colectate în temeiul unor obligații de plată impuse unilateral prin lege debitorilor. În aplicarea alin. (1) și (2), fondurile la care se face referire în alin. (3) se constituie numai prin lege, iar contribuțiile la aceste fonduri se stabilesc tot numai prin lege. … 27.Mai departe, Guvernul evocă jurisprudența Curții Constituționale prin care a conturat natura sarcinilor parafiscale, categorie distinctă de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, și pe această cale, a unor venituri complementare. Din art. 56 alin. (3) din Constituție rezultă că orice alte obligații fiscale în afara taxelor și impozitelor ce pot fi instituite conform art. 56 alin. (1), respectiv orice alte venituri conform art. 139 alin. (1) sau (3) din Constituție pot fi stabilite doar în situații excepționale și doar cu caracter temporar. În ceea ce privește aceste prestații, Guvernul consideră că este necesar ca destinația acestora să se circumscrie satisfacerii cheltuielilor publice în condițiile art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, alin. (3) al art. 56 din Constituție instituie o obligație suplimentară a cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice generate de o situație excepțională sub forma unor prestații (obligații de a da o sumă de bani sau o cantitate de bunuri sau servicii), care pot fi altceva decât taxe sau impozite. În ceea ce privește sfera situațiilor excepționale, în doctrină se apreciază că acestea ar trebui circumscrise situațiilor limitativ enumerate la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, situații ce au fost extinse prin jurisprudența Curții Constituționale la situații de criză economică și financiară sau la situația lipsei fondurilor bugetare necesare asigurării cheltuielilor destinate unor categorii de drepturi sociale, cu condiția identificării clare a acestor drepturi. … 28.Cu referire la contribuțiile anuale stabilite de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, arată, pe baza referințelor la definițiile conținute în art. 138 din Constituție, art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010 și art. 2 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 500/2002, precum și a jurisprudenței Curții Constituționale care a interpretat aceste dispoziții, că bugetul instituțiilor publice autonome nu este parte a bugetului public național, respectiv a bugetului de stat, însă reprezintă o parte a bugetului general consolidat. … 29.Mai departe, pe baza prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 2 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 și ale art. 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002, Guvernul arată că legea stabilește categoriile de venituri proprii din care se constituie bugetul autorității administrative autonome ANRE, buget care nu face parte din bugetul public național. Din acest buget se finanțează cheltuielile curente și de capital ale ANRE, fiind clar stabilită și destinația acestor venituri. În consecință, nefiind în discuție constituirea unor venituri la bugetul de stat, nu sunt incidente prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție. De asemenea, contribuțiile la care se face referire în art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 nu se încadrează nici în categoria unor contribuții speciale (taxele parafiscale) la înființarea de fonduri conform art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală. De altfel, și autoarele sesizării recunosc că nu sunt incidente prevederile art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât contribuția nu este o contribuție la un fond, având o destinație specială stabilită prin lege. … 30.De asemenea, nici prevederile art. 56 din Constituție nu sunt incidente în cauză, întrucât contribuțiile anuale prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 nu reprezintă o contribuție financiară destinată cheltuielilor publice, și implicit bugetului public național, acestea neavând natura juridico-economică de impozit, de taxe sau de alte contribuții care, potrivit legii, să constituie sursă de venit la acest buget. Contribuțiile respective se constituie ca sursă de venit pentru bugetul propriu al ANRE, buget care nu face parte din bugetul public național, ci doar din bugetul general consolidat, ce are o sferă de cuprindere mai mare decât bugetul de stat. Susținerile autoarelor excepției că această categorie de venit nu se încadrează între sursele de venituri proprii prevăzute de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 nu este de natură să afecteze vreo dispoziție constituțională, întrucât Curtea Constituțională reprezintă, conform art. 142 din Legea fundamentală, garantul supremației Constituției. Astfel, în cadrul controlului de constituționalitate, Curtea nu este competentă să verifice necorelările dintre norme din legislația infraconstituțională, ci doar conformitatea legislației infraconstituționale cu normele constituționale. Mai mult, art. 56 vizează contribuțiile financiare ale cetățenilor, și nu ale persoanelor juridice. Aceste alte prestații la care se face referire la art. 56 pot fi instituite în sarcina cetățenilor doar în situații excepționale și doar cu caracter temporar. … 31.Cu referire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Guvernul, după ce evocă repere din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la condițiile pe care, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, trebuie să le îndeplinească Guvernul când adoptă ordonanțe de urgență, menționează că revine Curții Constituționale să aprecieze dacă justificările din preambulurile și din notele de fundamentare ale celor două ordonanțe de urgență criticate sunt conforme acestei jurisprudențe.  … 32.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului autoarelor excepției de neconstituționalitate și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:33.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10,29, 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 34.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (2)-(3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 3 octombrie 2012. Prevederile art. 2 alin. (3) și (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 au fost abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, dar, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea este legal învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestora. Prevederile criticate au următorul cuprins:– Art. 2 alin. (2): „Veniturile proprii ale ANRE provin din tarife percepute pentru acordarea de licențe, autorizații și atestări, contribuții anuale percepute operatorilor economici reglementați din sectorul energiei electrice și termice și al gazelor naturale, precum și din fonduri acordate de organisme internaționale.“; … – Art. 2 alin. (3): „Nivelul tarifelor și contribuțiilor prevăzute la alin. (2) se stabilește anual prin ordin al președintelui ANRE, cu excepția contribuției anuale percepute de la titularii de licențe în domeniul energiei electrice și al gazelor naturale, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“; … – Art. 2 alin. (3^1): „Contribuția anuală percepută de la titularii de licențe în domeniul energiei electrice și al gazelor naturale este egală cu 2% din cifra de afaceri anuală realizată de aceștia din activitățile ce fac obiectul licențelor acordate de ANRE. Cifra de afaceri ce se constituie ca bază de calcul pentru perceperea contribuției anuale este definită și calculată conform reglementărilor ANRE aprobate prin ordin al președintelui ANRE cu avizul Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză.“ …  … 35.Sunt criticate pentru motive de neconstituționalitate extrinsecă art. 78 pct. 2 din cap. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, și art. V pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 29 martie 2019, acte normative prin care au fost modificate alin. (3) și (3^1) ale art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007. … 36.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 56 alin. (3) privind contribuțiile financiare, ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență și ale 139 alin. (3) privind sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri. … 37.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că este necesară, în prealabil, oferirea unor indicații cu privire, pe de o parte, la natura și rolul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, și, pe de altă parte, la natura juridică a contribuției anuale percepute operatorilor economici reglementați din sectorul energiei electrice și termice și al gazelor naturale, denumită în continuare contribuția.  … 38.ANRE a fost înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007. Ulterior, prin Legea nr. 160/2012, modalitatea de reglementare a constituirii și funcționării ANRE din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2007 a fost eliminată, acestea fiind reglementate, din nou, prin însăși Legea nr. 160/2012. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, ulterior adoptării Legii nr. 160/2012, „Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanțată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric și funcțional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor“. ANRE este, deci, o autoritate administrativă autonomă, ce se încadrează în ipoteza normativă a art. 116 din Constituție, din cadrul secțiunii 1 – Administrația publică centrală de specialitate care face parte din capitolul V – Administrația publică al titlului III din Constituție, potrivit căruia „(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome“. Rang constituțional, deci, au doar Guvernul și ministerele, puterea constituantă lăsând la discreția acestora sau, după caz, a Parlamentului puterea de a aprecia oportunitatea înființării de alte organe de specialitate sau, după caz, de autorități administrative autonome.  … 39.Prin urmare, autoritățile administrative autonome reprezintă organe de specialitate ale administrației publice. Natura juridică particulară a autorităților administrative autonome rezultă, în mod indubitabil, din modul de redactare a art. 116 alin. (2) din Constituție: conjuncția „sau“ indică faptul că acestea nu se află în subordinea Guvernului sau a ministerelor. Această concluzie este întărită și de prevederile art. 117 alin. (2) și (3) din Constituție, potrivit cărora: „(2) Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență. (3) Autorități administrative autonome se pot înființa prin lege organică.“ Constituantul a indicat în două alineate distincte modalitatea de înființate a organelor de specialitate aflate în subordinea Guvernului și a ministerelor și, respectiv, a autorităților administrative autonome, tocmai pentru a sublinia natura lor juridică diferită.  … 40.Aceste prevederi constituționale sunt, de altfel, reluate și detaliate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare (Codul administrativ), reglementarea generală în materia administrației publice. Astfel, potrivit art. 51 alin. (1) din Codul administrativ, „Administrația publică centrală de specialitate este formată din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea Guvernului sau a ministerelor și autorități administrative autonome“. Art. 69-74 din Codul administrativ reglementează autoritățile administrative autonome. Prevederea de principiu, de interes în prezenta cauză, este conținută în art. 69, potrivit căruia „Autoritățile administrative autonome prevăzute la art. 51 alin. (1) sunt autorități ale administrației publice centrale a căror activitate este supusă controlului Parlamentului, în condițiile prevăzute de legile lor de înființare, organizare și funcționare și care nu se află în raporturi de subordonare față de Guvern, de ministere sau față de organele de specialitate ale acestora“. … 41.Dintre cele 3 categorii de venituri proprii ale ANRE, în prezenta cauză prezintă interes de clarificare doar natura juridică a celei de-a doua categorii de venituri, respectiv contribuțiile anuale percepute operatorilor economici reglementați din sectorul energiei electrice și termice și al gazelor naturale.  … 42.Reglementarea conținută în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, cu precădere dispoziția de principiu cuprinsă în art. 1 alin. (1), anterior redată, reprezintă o aplicație tipică a prevederilor constituționale și legale anterior evocate. Dispozițiile art. 116 și 117 din Constituție și ale art. 69-74 din Codul administrativ au rol exclusiv funcțional, în sensul că delimitează rolul și natura juridică a autorităților administrative autonome și nu oferă nicio indicație cu privire la aspectele financiar-bugetare ale acestora, în particular modul de constituire a veniturilor care să susțină cheltuielile de funcționare ale acestora în îndeplinirea funcțiilor lor. Art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, în schimb, nu se rezumă la precizarea naturii juridice a ANRE, ci menționează și faptul că este finanțată integral din venituri proprii. Mai mult decât atât, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, „Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale ANRE se asigură integral din venituri proprii“. Prin urmare, nu trebuie confundate două aspecte referitoare la natura juridică și modul de funcționare ale ANRE. Pe de o parte, ANRE este o autoritate administrativă autonomă, cu toate trăsăturile funcționale specifice ale acesteia, în special lipsa subordonării față de puterea executivă, respectiv Guvern sau vreun minister, precum și funcționarea sa sub control parlamentar. Dar, independent de aceste trăsături, sub aspect bugetar-financiar, ANRE este, deopotrivă, o instituție care se finanțează exclusiv din venituri proprii și, ca atare, este vizată de art. 1 alin. (2) lit. g), art. 16 alin. (1) lit. e) și art. 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, și de art. 2 lit. l) și art. 26 lit. h) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014. … 43.În continuare, se pune întrebarea cum se asigură aceste venituri proprii ale ANRE menite să îi susțină activitatea. Răspunsul la această întrebare este oferit de art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, potrivit căruia „Veniturile proprii ale ANRE provin din tarife percepute pentru acordarea de licențe, autorizații și atestări, contribuții anuale percepute operatorilor economici reglementați din sectorul energiei electrice și termice și al gazelor naturale, precum și din fonduri acordate de organisme internaționale“. Primele două categorii de venituri sunt percepute operatorilor economici reglementați din sectorul energiei electrice și termice și al gazelor naturale. Pentru diferența conceptuală dintre tarife și contribuții este necesară înțelegerea diferenței dintre, pe de o parte, acordarea de licențe, autorizații și atestări și, pe de altă parte, simpla derulare a activității ulterior momentului acordării de licențe, autorizații și atestări. Astfel, pentru acordarea de licențe, autorizații și atestări, ANRE percepe tarife, în vreme ce pentru activitatea operatorilor economici reglementați din sectorul energiei electrice și termice și al gazelor naturale, ANRE percepe contribuții.  … 44.Soluția potrivit căreia veniturile proprii ale ANRE sunt asigurate, în esență, ca urmare a desfășurării de activități economice de către subiecții economici supuși autorizării, licențierii etc. și care desfășoară aceste activități ulterior trebuie corelată cu menirea fundamentală a ANRE, indicată în art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, și anume aceea de elaborare, aprobare și monitorizare a aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.  … 45.Dacă art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 reglementează soluția principială cu privire la sursele veniturilor ANRE, în mod necesar acest act normativ trebuia să prevadă și o reglementare cu privire la modalitatea de stabilire concretă a acestora. În forma sa originară, mai precis aceea dată prin Legea nr. 160/2012, art. 2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 prevedea că „Nivelul tarifelor și contribuțiilor prevăzute la alin. (2) se stabilește anual prin ordin al ANRE, în condițiile legii, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“. Legiuitorul nu a realizat, deci, o diferențiere între modul de stabilire a tarifelor și, respectiv, a contribuțiilor. Dar, în 2018, Guvernul, prin adoptarea art. 79 pct. 1 și 2 din cap. III al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, a modificat acest regim unitar și a lăsat în sarcina ANRE doar competența de a stabili nivelul tarifelor, în vreme ce nivelul contribuției a fost stabilit prin reglementare primară. Astfel, ulterior acestei modificări legislative, alin. (3), modificat, și alin. (3^1), nouintrodus, ale art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 prevedeau că „(3) Nivelul tarifelor și contribuțiilor prevăzute la alin. (2) se stabilește anual prin ordin al președintelui ANRE, cu excepția contribuției bănești percepute de la titularii de licențe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice și termice în cogenerare, al gazelor naturale, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3^1) Contribuția bănească percepută de la titularii de licențe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice și termice în cogenerare pentru componenta energia electrică, al gazelor naturale este egală cu 2% din cifra de afaceri realizată de aceștia din activitățile ce fac obiectul licențelor acordate de ANRE, cifră de afaceri calculată conform reglementărilor ANRE aprobate prin ordin al președintelui ANRE cu avizul Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză.“ … 46.Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019, s-a înlocuit noțiunea „bănești“ din sintagma „contribuției bănești“ cuprinsă în cele două norme cu noțiunea „anuale“. În sfârșit, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, Guvernul, eliminând contribuția, a revenit la soluția inițială și a redat președintelui ANRE competența de a stabili anual nu doar tarifele, ci și contribuțiile [a se vedea, în acest sens, alin. (3^3) nou-introdus în art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, potrivit căruia „Începând cu luna ianuarie 2020, nivelul tarifelor și contribuțiilor prevăzute la alin. (2) se stabilește anual prin ordin al președintelui ANRE și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“].  … 47.Criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate de către autoarele excepției pot fi rezumate la ideea că instituirea contribuției în intervalul 29 decembrie 2018 (data instituirii contribuției)-31 decembrie 2019 (data eliminării acesteia) este contrară art. 56 alin. (3) și art. 139 alin. (3) din Constituție. Întreaga argumentație a autoarelor pleacă de la premisa potrivit căreia contribuția reprezintă o sarcină fiscală. Or, întrucât cele două texte constituționale invocate vizează exclusiv venituri de natură fiscală ale statului, și nu și alte venituri, așa cum este, neîndoielnic, și contribuția, care au natura juridică de fonduri supuse reglementărilor fondurilor publice, în particular Legii nr. 94/1992 și Legii nr. 500/2002, rezultă că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate intrinsecă.  … 48.Astfel, art. 56 din Constituție vizează exclusiv 3 categorii de contribuții financiare: (i) impozite, (ii) taxe și (iii) alte prestații. Inevitabil, desigur, Constituția nu oferă definiții ale celor 3 noțiuni. Cu toate acestea, modul de reglementare pe care îl conține acest articol și, mai ales, coroborarea sa cu o serie de prevederi de maximă generalitate și principiale care se regăsesc în Codul fiscal și Legea nr. 500/2002 permit conturarea clară a noțiunii de prestație/sarcină fiscală și natura ei distinctă.  … 49.Impozitul, în definiția dată de art. 2 pct. 29 din Legea nr. 500/2002, reprezintă o prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general. Această prelevare se realizează chiar în temeiul Constituției, al art. 56 mai precis, și reprezintă o exercitare paradigmatică a puterii suverane a statului în raport cu cetățenii săi. Tocmai prin aceste caracteristici extrem de oneroase pentru cetățean – caracterul obligatoriu, fără contraprestație și nerambursabil al prelevării – se explică, mai întâi, împrejurarea că însăși Constituția limitează puterea statului în exercitarea acestei prerogative a suveranității sale. Astfel, după ce în alin. (1) al art. 56 a stabilit obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice, în mod compensatoriu, în alin. (2) al art. 56 din Legea fundamentală îngrădește modul de exercitare a acestei puteri, impunând statului ca sistemul legal de impuneri să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. Tocmai pentru că cetățeanul, dintr-un punct de vedere strict juridic, nu are niciun cuvânt de spus în decizia statului de a-l supune sarcinilor fiscale, el primește, în schimb, această garanție constituțională că așezarea lor trebuie să fie justă.  … 50.O a doua garanție este prevăzută de alin. (3) al art. 56 din Constituție. Din coroborarea alin. (1) și (3) ale art. 56 din Constituție rezultă că impozitele și taxele reprezintă acele prelevări la care statul recurge în mod uzual și în mod necesar, în sensul că prin simpla sa funcționare statul are nevoie de resurse și că acestea se obțin, în mod uzual, prin prelevare de impozite și taxe. Deși oneroase, impozitele și taxele reprezintă, deopotrivă, aspecte fundamentale ale vieții fiecărui cetățean și ale statului. Pe de altă parte, teoretic, în existența colectivă și a statului pot surveni evenimente excepționale, care să pună statul în situația de a nu-și mai permite funcționarea prin simpla prelevare, uzuală, de impozite și taxe. Constituția a anticipat posibilitatea teoretică a survenirii unor astfel de împrejurări și a acordat, în principiu, statului prerogativa ca, în atari situații, să se folosească și de alte modalități decât cele standard, ale prelevării de impozite și taxe, pentru a face față situației excepționale. Dar, o dată în plus, puterea constituantă a impus statului, în art. 56 alin. (3) din Constituție, două exigențe menite să îl protejeze pe cetățean de eventuala exercitare abuzivă a prerogativei acordate, și anume ca sarcina fiscală, distinctă de simplele impozite și taxe, să fie impusă doar într-o situație excepțională și doar prin lege.  … 51.Autoarele excepției de neconstituționalitate consideră că contribuția reprezintă o sarcină fiscală distinctă de impozite sau taxe și că nu este excepțională situația care a generat decizia statului de a o impune. Ca atare, apreciază autoarele, art. 56 alin. (3) din Constituție este încălcat. Dar examinarea naturii juridice a contribuției permite evidențierea faptului că aceasta nu are caracter de sarcină fiscală. Astfel, rațiunea ultimă care justifică instituirea întregului sistem de impuneri fiscale constă în instituirea și menținerea înseși funcționării statului. O trăsătură crucială a sistemului de impuneri fiscale propriu-zise este caracterul său abstract, în sensul că prelevarea nu se face, în principiu, pentru acoperirea unei anumite cheltuieli publice, ci pentru acoperirea, în principiu, a oricărei cheltuieli menite să asigure funcționarea statului. Statul nu este îndatorat să indice, în mod concret, destinația sumelor prelevate de la cetățeni. În schimb, contribuția, deși, în mod evident, are caracter obligatoriu, nu se varsă în mod abstract în bugetul statului, putând fi cheltuită în mod discreționar de către acesta. Dimpotrivă, contribuția reprezintă o prelevare menită din capul locului să asigure existența și funcționarea unei entități determinate prin lege, respectiv ANRE. Ea nu se varsă în mod abstract în bugetul statului, ci are o destinație cât se poate de precisă. Faptul că modul ei de prelevare, de constituire nu este lăsat la simpla apreciere, de pildă, a președintelui ANRE, ci rămâne să fie reglementat de aceleași dispoziții fiscale aplicabile și sarcinilor fiscale, respectiv Legea nr. 500/2002 sau Legea nr. 94/1992, nu îi schimbă natura juridică și nu o transformă într-o prestație fiscală, distinctă de impozit sau taxă. Funcția foarte importantă pe care o exercită ANRE, calitatea ei de autoritate administrativă autonomă nu permit sustragerea ei de la controlul exercitat prin Legea nr. 500/2002 și Legea nr. 94/1992 asupra modului de constituire și de cheltuire a veniturilor sale.  … 52.În continuare, cu referire la art. 139 din Constituție, Curtea observă că autoarele excepției argumentează în favoarea ideii că bugetul ANRE nu reprezintă un fond în sensul art. 139 alin. (3) din Constituție, așa cum nu este nici impozit. Prin urmare, singura alternativă de a delimita în mod adecvat natura juridică a contribuției este aceea de altă prestație, în sensul art. 56 alin. (3) din Constituție. Or, conchid autoarele excepției, întrucât în cazul adoptării ordonanțelor de urgență criticate nu s-a indicat situația excepțională, se încalcă textul constituțional anterior menționat.  … 53.Cu referire la această critică, se observă că aplicabilitatea art. 139 alin. (1) din Constituție se limitează la două categorii de bugete, respectiv bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat. Ca atare, obligația impusă statului de acest alineat este valabilă doar în cazul acestor categorii de bugete, nu și în cazul bugetului unei instituții publice finanțate exclusiv din venituri proprii, cum este ANRE. De altfel, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 evidențiază în mod distinct, ca tipuri de bugete, bugetul de stat [lit. a)], bugetul asigurărilor sociale de stat [lit. b)] și bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii [lit. g)].  … 54.Cu referire la art. 139 alin. (3) din Constituție, înseși autoarele recunosc, pentru a arăta că contribuția nu poate fi decât altă prestație, în sensul art. 56 alin. (3) din Constituție, că aceasta nu este un fond, în sensul art. 139 alin. (3) din Constituție. Constituantul a sustras de la regula generală că veniturile fiscale se varsă, în mod abstract, fără destinație precizată, în bugetul public, o componentă pe care a apreciat-o ca fiind vitală, de exemplu, asigurările de sănătate, și a impus ca toate veniturile acestui fond să fie alocate exclusiv finanțării acestui tip de cheltuieli, și nu a altor cheltuieli publice, oricât de importante ar fi ele. Cu alte cuvinte, art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală îi asigură, în ultimă instanță, de exemplu, pe beneficiarii asigurărilor de sănătate că toate contribuțiile prelevate în scopul constituirii acestui fond se vor și cheltui, în fapt, exclusiv pentru a servi nevoile acestor beneficiari. … 55.În concluzie, art. 56 alin. (3) și art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală reprezintă garanții precis determinate oferite de către puterea constituantă unor subiecți precis delimitați față de eventuale abuzuri ale statului. Astfel, art. 56 alin. (3) din Constituție îi asigură doar pe cetățenii care, în mod uzual, sunt ținuți de îndatorirea de a achita sarcini fiscale pentru funcționarea firească a statului că alte sarcini fiscale pot fi impuse de către stat doar determinat de situații excepționale și prin lege, și nu sub simplul pretext al exercitării prerogativei suverane a statului de a preleva impozite în situații obișnuite. Apoi, art. 139 alin. (3) din Constituție îi asigură pe destinatarii fondurilor cu destinație precisă că toate prelevările pe care statul le realizează invocând constituirea acestora vor fi, în mod efectiv, vărsate la aceste fonduri, și nu vărsate în bugetul general al statului sau în alte fonduri cu destinație specială. Ca atare, cei obligați să achite contribuția nu sunt, a priori, protejați de aceste texte constituționale.  … 56.Sfera de protecție a dispozițiilor art. 56 alin. (2) și (3) din Constituție nu este atât de cuprinzătoare încât să îi includă și pe titularii obligației de a plăti contribuția, deși și această din urmă sarcină se naște în regim de putere publică, în sensul că aceștia nu au niciun rol în formarea actului de putere statală. Întinderea relativ limitată a acestei sfere de protecție constituțională este justificată și de natura aparte a îndatoririi cetățenilor de a achita contribuțiile financiare care, într-adevăr, poate fi apreciată ca exorbitantă. Într-adevăr, capitolul III referitor la îndatoririle fundamentale din titlul II al Constituției nu conține decât 3 astfel de îndatoriri cu un caracter pronunțat juridic, respectiv cea privind apărarea țării, cea privind achitarea contribuțiilor financiare și exercitarea cu bună-credință a drepturilor fundamentale și încă o astfel de îndatorire, cea referitoare la fidelitatea față de țară, cu un caracter juridic (mai) atenuat. Tocmai de aceea se impune o interpretare mai restrictivă și a întinderii sferei de protecție oferite de art. 56 alin. (2) și (3) din Constituție. În principiu, Constituția, când impune îndatorirea de apărare a țării și pe cea de a achita contribuțiile financiare, are în vedere aceeași caracteristică a subiecților acestor îndatoriri, și anume că sunt cetățeni ai un stat care își exercită suveranitatea în mod plenar prin supunerea acestora la realizarea unor îndatoriri lipsite de contraprestație. Or, în vreme ce este evident că persoana care achită impozitul pe locuință o face în considerarea statutului de cetățean al unui stat suveran, este lipsită de plauzibilitate ipoteza că, prin plata contribuției către bugetul ANRE, operatorii economici sunt situați de ordinea juridică în poziția de subiecți supuși îndatoririi prevăzute de art. 56 din Constituție.  … 57.Nici din unghiul opus, al perspectivei statului, situația nu se schimbă: dacă este cât se poate de plauzibil să fie conceput statul în postura de detentor al suveranității când impune, în Codul fiscal, plata impozitului pe locuință sau pe profit, de exemplu, este contraintuitiv să fie conceput statul într-o postură similară atunci când, prin ordonanțele de urgență criticate în cauză, a instituit contribuția. Prin urmare, titularii obligației de achitare a contribuției și, implicit, autoarele excepției de neconstituționalitate nu realizează această obligație în temeiul îndatoririi prevăzute de art. 56 alin. (1) din Constituție, chiar dacă, în principiu, onerozitatea achitării ei ar putea fi mai pronunțată decât cea a achitării unui impozit.  … 58.Cu referire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea constată că, date fiind specialitatea domeniului, precum și importanța sa, de principiu statul trebuie să beneficieze de o marjă largă de apreciere. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut prin Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Mirela Cernea și alții împotriva României, paragraful 42, că, într-un domeniu atât de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile sale de interes general (Curtea Constituțională a reiterat acest considerent în Decizia nr. 605 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 27 noiembrie 2015, paragraful 21). Această marjă de apreciere este aplicabilă nu doar în examinarea conținutului propriu-zis al reglementării, ci și în evaluarea urgenței și a situației extraordinare care au determinat Guvernul să intervină prin adoptarea celor două ordonanțe de urgență criticate. Prin urmare, sunt neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate în prezenta cauză.  … 59.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 și al art. 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Mireasa Energies – S.R.L. din Gălbiori, județul Constanța, și altele în Dosarul nr. 2.564/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 2 alin. (2)-(3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, ale art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 aprilie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește