DECIZIA nr. 220 din 2 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 18 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 4REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 265
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 184
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elieser Filipescu în Dosarul nr. 27.573/302/2017 al Tribunalului București – Secția I penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 138 D/2018.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin doamna avocat Irina Gheorghe, din cadrul Baroului București. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Irina Gheorghe, care arată că excepția este admisibilă și că prevederile art. 184 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Se susține că internarea nevoluntară la care se referă art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală presupune separarea inculpatului de mediu său familial, prin izolarea acestuia de locuință, de familie, de locul de muncă etc. și introducerea lui într-un mediu în care se regăsesc persoane cu afecțiuni psihice foarte grave, aspect ce presupune nu doar îngrădirea libertății individuale, dar și încălcarea siguranței personale a persoanei internate. Pentru acest motiv, se susține că această măsură ar trebui să poată fi aplicată doar în cazuri excepționale, care să fie în mod limitativ și detaliat reglementate de lege, în cadrul unei proceduri extraordinare, și nu în cadrul procedurii penale. Se arată că scopul dispozițiilor legale criticate, acela de a supune inculpatul unei expertize psihiatrice, poate fi atins la fel de eficient, fără privarea acestuia de libertate, prin examinarea sa în sistem ambulatoriu, prin stabilirea de către comisia de expertiză a unor termene la care inculpatul să poată să se prezinte benevol, inclusiv în vederea realizării unor expertize complexe. Se susține că regula în domeniul medicinei este tratarea ambulatorie a bolnavilor, chiar și în cazul afecțiunilor grave. Se arată că, în aceste condiții, simpla suspiciune a procurorului asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii nu ar trebui să fie suficientă pentru internarea sa nevoluntară. Se mai arată că sintagma „examinare complexă“ din cuprinsul art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală nu este definită legal, motiv pentru care inculpatul este supus unor soluții arbitrare sau chiar abuzurilor procurorului, întrucât obiectivele expertizei sunt stabilite de către acesta din urmă, iar aceste obiective determină complexitatea expertizei. Se mai susține că, în cadrul procedurii criticate, procurorul nu este obligat să arate probele care stau la baza dispunerii internării nevoluntare, aspect ce contravine dreptului la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituție, precum și principiului egalității armelor.4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că expertiza medico-legală psihiatrică constituie un procedeu probatoriu care poate fi dispus conform unor dispoziții legale speciale prevăzute atât la art. 184 din Codul de procedură penală, cât și în alte acte normative care reglementează activitatea serviciilor medico-legale. Se arată că prevederile legale criticate sunt în acord cu exigențele art. 5 paragraful 1 lit. e) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât internarea nevoluntară se face într-o unitate medico-legală, la sesizarea unei comisii din care fac parte doi psihiatri care apreciază cu privire la necesitatea realizării unei expertize complexe, și aceasta poate fi dispusă pentru o perioadă de 30 de zile, care poate fi prelungită o singură dată, pentru încă 30 de zile. Se mai susține că internarea medicală nevoluntară este dispusă la propunerea procurorului, confirmată de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheiere împotriva căreia se poate face contestație, și că asistența juridică a inculpatului este obligatorie pe tot parcursul acestei proceduri. Se arată că toate aspectele anterior menționate reprezintă garanții ale drepturilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea nr. 782/DL din 27 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 27.573/302/2017, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elieser Filipescu într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri prin care s-a dispus internarea medicală nevoluntară a autorului excepției.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la prevederile art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt neconstituționale, întrucât permit procurorului să dispună efectuarea unei expertize medico-legale indiferent care este presupusa faptă săvârșită, invocând o simplă îndoială referitoare la comiterea acesteia. Se susține că măsura astfel luată nu poate face obiectul vreunei căi de atac și nici nu poate fi supusă verificării și confirmării instanței de judecată. Se arată, de asemenea, că textul criticat lasă procurorului posibilitatea de a stabili în mod discreționar obiectivele expertizei medico-legale, fără ca ele să poată fi contestate, iar, prin modul în care sunt concepute, acestea pot determina realizarea expertizei în mai multe ședințe, cu consecința internării medicale nevoluntare a inculpatului. Cu privire la dispozițiile art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că legiuitorul a prevăzut posibilitatea internării suspectului sau a inculpatului în vederea efectuării expertizelor complexe, aspect ce determină lipsirea de libertate a persoanei în cauză, soluție juridică ce exclude posibilitatea prezenței voluntare a acestuia în fața comisiei, la mai multe termene fixate de aceasta. Or, se susține că o astfel de măsură ce îngrădește libertatea individuală a persoanei ar trebui dispusă doar atunci când nu există alte soluții neprivative de libertate.7.Tribunalul București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției și că privarea de libertate ce decurge din prevederile art. 184 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală este proporțională cu scopul măsurii reglementate prin textul analizat.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 184 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:(1)În cazul infracțiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 și 16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii ce face obiectul acuzației, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilinduse totodată termenul de prezentare în vederea examinării. […](5)În cazul în care consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituție sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanța cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare.12.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 referitor la libertatea individuală, ale art. 24 cu privire la dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (2) și (3) referitor la înfăptuirea justiției, precum și prevederilor art. 3 și art. 6 paragraful 3 lit. a)-c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la interzicerea torturii și la dreptul la un proces echitabil.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 184 din Codul de procedură penală reglementează expertiza medico-legală psihiatrică, având ca principal obiectiv stabilirea existenței discernământului unei persoane în momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, determinarea gradului de discernământ pe care aceasta l-a avut în momentul anterior menționat, descoperirea tulburărilor de natură psihică care i-au fi putut altera discernământul și, prin urmare, stabilirea aspectului că a fost conștientă de faptele sale și de consecințele acestora.14.Potrivit art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza medico-legală psihiatrică este obligatorie atunci când: suspectul sau inculpatul este minor, cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani; suspectul sau inculpatul este mama acuzată de uciderea sau vătămarea copilului nou-născut ori a fătului; organul de urmărire penală sau instanța de judecata are îndoială asupra discernământului suspectului sau inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii care face obiectul acuzației.15.Expertiza medico-legală psihiatrică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale sau al judecății. De asemenea, în funcție de atitudinea suspectului sau a inculpatului cu privire la dispunerea acesteia, expertiza medico-legală psihiatrică poate fi voluntară, atunci când exista consimțământul suspectului sau al inculpatului în vederea efectuării ei [ipoteză reglementată la art. 184 alin. (3) din Codul de procedură penală], sau nevoluntară, atunci când suspectul sau inculpatul refuză efectuarea expertizei sau, deși și-a exprimat consimțământul, nu se prezintă la instituția medico-legală pentru efectuarea ei [ipoteză reglementată la art. 184 alin. (4) din Codul de procedură penală].16.În această ultimă categorie se încadrează și situația în care suspectul sau inculpatul își exprimă consimțământul pentru expertiză, dar refuză internarea medicală pentru efectuarea investigațiilor complexe [ipoteza internării nevoluntare, prevăzută la art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală]. În acest caz, pentru aducerea suspectului sau a inculpatului la instituția medico-legală este emis un mandat de aducere, conform art. 265 alin. (4)-(9) din Codul de procedură penală.17.Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate invocă, în susținerea acesteia, ipoteza internării medicale nevoluntare în cursul urmăririi penale. În acest caz, potrivit art. 184 alin. (5) din Codul de procedură penală, procurorul este sesizat de către comisia de examinare cu privire la necesitatea internării suspectului sau a inculpatului în vederea expertizării. Procurorul apreciază dacă este necesară internarea și sesizează judecătorul de drepturi și libertăți cu propunerea de internare medicală, care, potrivit alin. (6) al art. 184 din Codul de procedură penală, nu poate depăși 30 de zile și care poate fi prelungită o singura dată pentru o durată de cel mult 30 de zile, conform alin. (25) al aceluiași articol.18.Potrivit art. 184 alin. (8) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și liberați fixează ziua și ora de soluționare a propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, citând suspectul sau inculpatul pentru termenul fixat. Acest termen se comunică și avocatului suspectului sau inculpatului, care are dreptul de a studia dosarul cauzei și propunerea formulată de procuror. Conform alin. (9) și (10) ale articolului criticat, soluționarea propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare se face numai în prezența suspectului sau a inculpatului, în afara de cazul când acesta este dispărut, se sustrage sau nu se poate prezenta, cu participarea obligatorie a procurorului și a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului. Potrivit alin. (11) al aceluiași articol, admiterea propunerii de internare nevoluntare se face prin încheiere, care trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: datele de identitate ale suspectului sau inculpatului; descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridică și denumirea infracțiunii; faptele și împrejurările din care rezultă îndoiala asupra stării psihice a suspectului sau a inculpatului; motivarea necesitații luării măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice și a proporționalității acesteia cu scopul urmărit; durata măsurii internării. Conform alin. (12) al art. 184 din Codul de procedură penală, motivele internării îi sunt aduse la cunoștință suspectului sau inculpatului într-o limbă pe care o înțelege. Mai mult, conform art. 184 alin. (14)-(17) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți poate fi formulată contestație la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța ierarhic superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la pronunțare. Aceasta se soluționează în termen de 3 zile de la data înregistrării, cu citarea suspectului sau a inculpatului și cu participarea avocatului acestuia, în cazul în care contestația este formulată de către procuror, respectiv cu posibilitatea depunerii de observații scrise de către procuror și de către suspect sau inculpat, în cazul formulării contestației de către acesta din urmă.19.Analizând dispozițiile legale mai sus invocate, Curtea constată că măsura internării medicale nevoluntare este luată de procuror pe baza unor criterii obiective, respectiv la solicitarea comisiei medico-legale, și este supusă controlului judecătorului de drepturi și libertăți, potrivit unei proceduri reglementate în mod detaliat la art. 184 din Codul de procedură penală. Aceasta este o procedură contradictorie, care se desfășoară în fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu prezența obligatorie atât a procurorului, cât și a suspectului sau a inculpatului, care este asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. În cadrul acestei proceduri avocatul suspectului sau al inculpatului are acces la dosarul cauzei, putând formula apărări în acord cu interesele procesuale ale suspectului sau ale inculpatului, pe care le susține în fața instanței. De asemenea, măsura internării medicale nevoluntare poate fi dispusă pentru un interval de 30 de zile și poate fi prelungită doar o singură dată pentru o durată cel mult egală cu acesta. Totodată, contrar susținerilor autorului excepției, împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurii internării medicale nevoluntare, poate fi formulată contestație.20.Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că dispunerea în cursul urmăririi penale a expertizei medico-legale psihiatrice, potrivit art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală, și a internării medicale nevoluntare, conform art. 184 alin. (5) din același cod, are la bază motive obiective ce decurg din principiul aflării adevărului și că dispunerea acestor măsuri se face potrivit unei proceduri care asigură dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al suspectului sau al inculpatului, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție și la art. 6 din Convenție.21.De asemenea, această procedură este reglementată de legiuitor prin norme procesual penale clare, precise și previzibile, potrivit exigențelor constituționale ce decurg din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, și presupune o restrângere a libertății individuale a persoanei vizate, prevăzută prin lege, necesară în vederea desfășurării instrucției penale și proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, fiind astfel în acord cu dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală.22.Totodată, astfel cum sunt reglementate, prevederile art. 184 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală constituie o aplicație a dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.23.În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituție și a dispozițiilor art. 3 din Convenție, acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât prevăd independența judecătorilor și, respectiv, interzicerea torturii.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elieser Filipescu în Dosarul nr. 27.573/302/2017 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 184 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x