DECIZIA nr. 219 din 9 aprilie 2019

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 251 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Ibram Acsen în Dosarul nr. 13.386/3/2014 al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.968D/2017. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2018, cu participarea, pentru autorul excepției, a doamnei avocat Camelia Gagu din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Societatea Romarta Industrial – S.A. din București, a domnului avocat Cătălin Teodor Moise, din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 7 martie 2019, când, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi, al art. 57 din Legea nr. 47/1992 și al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 28 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 13.386/3/2014, Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 251 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, excepție invocată de Ibram Acsen într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor unei societăți. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că, din dorința de a menaja interesele societăților participante la fuziune și pentru a proteja efectele produse de aceste operațiuni între societățile participante, față de asociați și față de terți, legiuitorul a urmărit să limiteze drastic termenul în care procedurile de declarare a nulității pot fi demarate. … 5.Termenul de 6 luni în care procedurile antereferite pot fi inițiate este prea scurt, fiind practic imposibil ca în acest termen scurt instanțele de judecată sesizate cu cereri de anulare a unor hotărâri ale adunării generale a asociaților de fuziune/divizare să le soluționeze în mod definitiv. Mai mult, dreptul la acțiune pentru motive de nulitate absolută se poate naște mult după împlinirea acestui termen de 6 luni, atunci când motivele de nulitate derivă din constatarea nulității absolute a altor hotărâri ale Adunării Generale a Asociaților, în baza principiului de drept privind anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal. … 6.Se mai susține că prin aplicarea termenului de 6 luni și la cazurile de nulitate absolută este ignorată instituția nulității absolute a hotărârilor adunărilor generale ale asociaților, astfel cum este reglementată de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, imprescriptibilitatea dreptului la acțiune fiind de esența nulității absolute. … 7.Legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție a nulității absolute nu pentru hotărârile adunărilor generale ale asociaților, ci numai pentru procedurile de declarare a fuziunii/divizării pe motive de nulitate absolută, ceea ce este neconstituțional, încălcând accesul liber la justiție și, implicit, dreptul la un proces echitabil, restrângerea acestui drept neregăsindu-se printre cazurile prevăzute la art. 53 din Constituție. Prin impunerea de către legiuitor a termenului de 6 luni și pentru cauzele de nulitate absolută, autorul excepției de neconstituționalitate este pus în situația de a avea două hotărâri judecătorești care nu mai pot fi valorificate și care rămân astfel fără consecințe juridice. … 8.Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.  … 9.Se arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene. În toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, drept de care persoana interesată a beneficiat în interiorul termenului instituit, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Se menționează Decizia Curții Constituționale nr. 70 din 2 februarie 2012. … 10.În plus, instanța apreciază și că instituirea unui termen de prescripție pentru inițierea procedurilor de anulare și de declarare a nulității fuziunii este necesară pentru protejarea intereselor societăților participante la fuziune, a intereselor asociaților acestora, precum și a intereselor terților și a securității raporturilor juridice. În același scop, legea a instituit în mod expres și posibilitatea remedierii neregularităților intervenite în procedeul fuziunii, chiar dacă ar fi vorba de nulitate absolută, dispoziție care, de asemenea, derogă de la regulile de drept comun, legiuitorul având atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi și măsuri speciale, în considerarea unor situații specifice. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că prevederile legale criticate reprezintă transpunerea Directivei a treia a Consiliului din 9 octombrie 1978, 78/855/CEE, privind fuziunile societăților pe acțiuni, recodificată prin Directiva 2011/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind fuziunile societăților pe acțiuni.  … 13.Nulitatea fuziunii este o nulitate specială, cu un regim juridic de sine stătător, ce derogă de la principiile nulității actelor juridice din dreptul comun. Deoarece nulitatea fuziunii are un caracter excepțional, ea este permisă numai în cele două cazuri expres prevăzute de lege, respectiv numai dacă fuziunea a fost realizată fără a fi supusă unui control judiciar în condițiile art. 37 din lege sau numai dacă hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii este nulă sau anulabilă. … 14.Astfel, faptul că așa-zisa neregularitate invocată de reclamant a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească pronunțată ulterior termenului de 6 luni în care poate fi exercitată procedura de anulare a fuziunii, potrivit art. 251 alin. (3) din lege, nu este de natură să atragă înlăturarea termenului special de prescripție de 6 luni și să permită exercitarea procedurilor de anulare a fuziunii. Se arată că nulitatea fuziunii are un caracter special menit să protejeze interesele terților și securitatea circuitului comercial. De altfel, legiuitorul a instituit în mod expres și posibilitatea remedierii neregularităților intervenite în procedeul fuziunii, chiar dacă ar fi vorba despre o nulitate absolută, tocmai în considerarea acestui regim special, derogatoriu, instituit de legiuitor. … 15.De altfel, în preambulul Directivei 2011/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind fuziunea societăților comerciale pe acțiuni s-a arătat că pentru a asigura certitudinea juridică în raporturile dintre societățile comerciale implicate într-o fuziune, între acestea, terți și acționari, este necesar să se limiteze cazurile de nulitate prin prevederea posibilității de a acoperi neregulile ori de câte ori este posibil și prin restrângerea termenului în care poate fi invocată nulitatea.  … 16.Prin urmare, textul criticat asigură o punere în aplicare a principiului prevalenței dreptului european asupra dreptului intern, instituit prin art. 288 și art. 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și consacrat prin art. 5 din noul Cod civil. Mai mult, autorul excepției de neconstituționalitate nu poate invoca faptul că devine imposibil să exercite dreptul la acțiune înlăuntrul termenului de 6 luni, întrucât sunt puse la dispoziție alte mijloace procesuale, cum ar fi, spre exemplu, suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă de anulare a hotărârilor de aprobare a fuziunii. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 251 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conținut: „(3) Procedurile de anulare și de declarare a nulității fuziunii sau divizării nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în temeiul art. 249, sau dacă situația a fost rectificată.“  … 20.În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 29 privind libertatea conștiinței, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 146 privind competența Curții Constituționale. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare. … 22.Astfel, prevederile legale criticate reprezintă transpunerea legislației europene în domeniu, respectiv a Directivei a treia a Consiliului din 9 octombrie 1978, nr. 78/855/CEE, privind fuziunile societăților pe acțiuni, recodificată prin Directiva 2011/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni, text abrogat astăzi prin Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale. Directivele consacră aceeași soluție: „procedurile de anulare a unei fuziuni nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de șase luni de la data la care fuziunea este opozabilă persoanei care invocă nulitatea sau dacă situația a fost rectificată.“  … 23.Autorul excepției de neconstituționalitate se plânge, de fapt, că nu poate valorifica anumite hotărâri judecătorești prin care s-a constatat nulitatea unor hotărâri ale adunării generale a acționarilor, dar fără să fi fost cerută, ca un al doilea capăt de cerere, și nulitatea fuziunii. Argumentația sa se raportează la dispozițiile constituționale privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. … 24.Curtea reține că, în practică, anularea de către instanța judecătorească a hotărârii adunării generale a acționarilor prin care se decide o fuziune poate interveni la un moment diferit de hotărârea judecătorească de anulare a fuziunii. Astfel, art. 251 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990 prevede că: „De la data realizării sale, potrivit art. 249, fuziunea, respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar în conformitate cu prevederile art. 37 sau dacă hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii sau al divizării este nulă ori anulabilă.“ Procedura rectificării prevăzută de directivele menționate a fost detaliată de legiuitorul român în art. 251 alin. (4), potrivit căruia „Dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea nulității unei fuziuni sau divizări poate fi remediată, instanța competentă acordă societăților implicate un termen pentru rectificarea acesteia“. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că autorul excepției de neconstituționalitate are posibilitatea să solicite atât anularea hotărârii adunării generale a acționarilor, cât și constatarea nulității fuziunii, astfel încât critica autorului excepției de neconstituționalitate privind curgerea termenului de prescripție de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de constatare a nulității hotărârii adunării generale a acționarilor de fuziune este neîntemeiată. Textul este foarte clar în ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul. Nu orice declarare a nulității hotărârii adunării generale a acționarilor antrenează automat și nulitatea fuziunii, întrucât, dacă situația este rectificată, nulitatea fuziunii nu mai poate fi declarată. … 25.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procedurii în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituție. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit textului din Legea fundamentală menționat, are deplina legitimare constituțională de a stabili procedura de judecată (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, sau Decizia nr. 582 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010). … 26.De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în concordanță cu cea a Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010, Decizia nr. 619 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 30 decembrie 2014, paragraful 18, sau Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 23), s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57) și că el poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni judicatum solvi; important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanței dreptului, să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z. și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93). … 27.Față de criticile formulate în cauza de față, Curtea constată că stabilirea unui termen de 6 luni care curge de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă, în temeiul art. 249 din lege, nu contravine dreptului de acces liber la justiție. Esențial este că părțile au posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de hotărârea adoptată, astfel că nu se poate pretinde că este încălcat dreptul de acces liber la justiție.  … 28.În ceea ce privește durata rezonabilă a termenului, Curtea constată că, din dorința de a proteja interesele societăților participante la fuziune sau divizare și pentru a ocroti efectele pe care aceste operațiuni le-au produs, între societățile participante, față de asociați și față de terți, legea limitează radical termenul în care asemenea proceduri de anulare vor putea fi demarate. Prin această restrângere a duratei de exercitare a acțiunii în nulitate sau în anulare, legiuitorul instituie o excepție de la regulile dreptului comun care guvernează anularea sau nulitatea hotărârii adunării generale. Astfel, potrivit art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată. Tot astfel, nulitatea societății, fiind una absolută, iar acțiunea imprescriptibilă, se poate invoca oricând. În cazul de față, legiuitorul introduce un termen de prescripție scurt pentru o nulitate absolută, care prin natura sa este imprescriptibilă. … 29.Nulitatea fuziunii sau divizării este o nulitate remediabilă – nu prin natura ei, ci prin caracterul ei special, axat pe protecția efectelor fuziunii sau divizării și, prin aceasta, a intereselor societăților participante. Această remediere este posibilă nu numai în cazul nulității relative, ci chiar și în cazul nulității absolute, întrucât alin. (3) al acestui articol arată că acțiunea în declararea nulității fuziunii sau divizării nu poate fi inițiată dacă situația care atrage nulitatea a fost rectificată. De aceea, dacă neregularitatea care constituie cauza nulității poate fi remediată – cum ar fi, de exemplu, prin obținerea majorității calificate prevăzute de art. 115 alin. (3) Legea nr. 31/1990 pentru aprobarea fuziunii sau divizării – instanța, sesizată în termen de cel mult 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă și dacă situația nu a fost deja rectificată, va putea acorda un termen pentru regularizare. Legea nu precizează întinderea unui asemenea termen, care, ținând cont de caracterul procedurii, ar trebui să fie unul scurt, dar rezonabil, în sensul că trebuie să permită îndeplinirea formalităților legale de regularizare (care ar putea implica și reconvocarea adunării generale). … 30.Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că termenul de 6 luni este un termen în care instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la nulitatea fuziunii, or, din analiza dispozițiilor legale criticate, rezultă că respectivul termen este un termen în care poate fi cerută anularea unei fuziuni sau divizări. … 31.Curtea reține așadar că termenul de prescripție instituit de legiuitor este unul special care are în vedere asigurarea securității raporturilor juridice, în scopul protejării intereselor societăților participante și a terților. … 32.În aceste condiții, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile art. 21. În ceea ce privește art. 29, art. 53 și art. 146 din Constituție, Curtea reține că acestea nu sunt incidente în cauză. … 33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ibram Acsen în Dosarul nr. 13.386/3/2014 al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și constată că prevederile art. 251 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește