DECIZIA nr. 219 din 30 martie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 615 din 22 iunie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 234 04/10/2018
ActulREFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 65
ActulREFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 65
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 65
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 65
ART. 5REFERIRE LAHOTARARE 1027 15/11/2012
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT 15/11/2012
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 109 08/03/2018
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 803 24/11/2015
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 234 04/10/2018
ART. 12REFERIRE LALEGE 234 04/10/2018 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 65
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 125
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 125
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 132
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 454 24/06/2020
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 121 10/03/2020
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 588 21/09/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 474 28/06/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 121 10/03/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 133
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 133
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 100
ART. 20REFERIRE LALEGE 234 04/10/2018
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 44
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 611 17/09/2020
ART. 21REFERIRE LALEGE 234 04/10/2018
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 65
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 74
ART. 24REFERIRE LALEGE 234 04/10/2018
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 46
ART. 25REFERIRE LAHOTARARE 1027 15/11/2012
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT 15/11/2012
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT 15/11/2012 ART. 10
ART. 26REFERIRE LAREGULAMENT 15/11/2012 ART. 26
ART. 26REFERIRE LAREGULAMENT 15/11/2012 ART. 29
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 86 21/02/2024





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Mirela Daniela Tănase în Dosarul nr. 2.231/1/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.618D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Inspecția Judiciară a depus la dosar note scrise prin care solicită judecarea în lipsă și respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată, în esență, că aspectele esențiale ale procedurii disciplinare în cazul magistraților sunt prevăzute în Legea nr. 317/2004, care reglementează în detaliu atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii și ale Inspecției Judiciare în cadrul răspunderii disciplinare a magistraților, precum și etapele procedurii disciplinare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.231/1/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta-pârâtă Mirela Daniela Tănase, procuror, în cadrul acțiunii având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 6P din 26 mai 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară, prin care s-a admis în parte acțiunea disciplinară.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 134 alin. (2) din Constituție, deoarece legiuitorul are obligația de a reglementa prin lege organică procedura răspunderii disciplinare a magistratului, începând cu actul de sesizare și până la pronunțarea Consiliului Superior al Magistraturii. Însă, în aplicarea prevederilor de lege criticate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 1.027 din 15 noiembrie 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 29 noiembrie 2012, norme care însă nu se regăsesc, așa cum ar fi fost firesc, în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează statutul magistratului, respectiv răspunderea disciplinară. Fiind evident că noțiunea „lucrări de inspecție“ include lucrările necesare pentru exercitarea acțiunii disciplinare, se susține că legiuitorul a încălcat prevederile constituționale invocate. Legea nr. 303/2004 reglementează răspunderea magistraților în titlul IV, stabilind faptele care constituie abateri disciplinare, formele de vinovăție, sancțiunile care se pot aplica magistraților și organul care aplică sancțiunile – Consiliul Superior al Magistraturii.6.Se mai susține că, delegând atributul de stabilire a procedurii de sancționare, legiuitorul a încălcat și prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție, privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către o altă autoritate), precum și dispozițiile art. 1 alin. (5), în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii. În acest sens, instanța de contencios constituțional a sancționat deja în jurisprudența sa delegarea de reglementare dată prin lege către alte autorități decât cele legiuitoare în chestiuni privind statutul acestora, cu referire specială la reglementarea procedurii și sancționării și la evaluarea performanțelor profesionale, sens în care se invocă deciziile nr. 392 din 2 iulie 2014, nr. 803 din 24 noiembrie 2015 și nr. 109 din 8 martie 2018.7.Autoarea excepției de neconstituționalitate mai arată că Legea nr. 317/2004 conține mai multe norme referitoare la procedura sancționării judecătorilor și procurorilor, dar aceste norme nu sunt cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Dar, dincolo de această chestiune ce ține de tehnica legislativă, cu un anumit impact asupra calității legii, se susține că normele sunt incomplete, deoarece nu reglementează: reguli esențiale privind dreptul la apărare în cursul cercetării disciplinare; eventuale căi de atac împotriva actelor de începere a cercetării disciplinare, deși consecința este gravă, deoarece îl îndepărtează pe judecător/procuror de la activitatea sa de bază și îi produc preocupări noi; modalitățile de rezolvare a situațiilor de incompatibilitate sau de lipsă de părtinire a inspectorilor judiciari; sancțiunea actelor de cercetare disciplinară efectuate cu încălcarea procedurii. În concluzie, completarea normelor din lege cu norme regulamentare care să acopere aspectele enunțate este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) și ale art. 134 alin. (2) din Constituție.8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și-a exprimat opinia în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate, considerând că acestea conferă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atribuția de a reglementa numai activitatea cu caracter administrativ desfășurată la nivelul Inspecției Judiciare, în timp ce procedura răspunderii disciplinare este reglementată prin Legea nr. 317/2004, cu respectarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Constituție.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: „Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă, la propunerea inspectorului-șef, prin regulament adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 70 dinLegea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, având în prezent următorul cuprins: „Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă de către inspectorul-șef, prin regulament.“ Întrucât în cauză sunt aplicabile însă prevederile de lege criticate în redactarea anterioară, care stabileau că normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă prin regulament adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 234/2018.13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiul legalității și al supremației Constituției și art. 134 alin. (2) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii, de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că statutul judecătorilor și procurorilor este reglementat la nivel constituțional în art. 125 – pentru judecători și în art. 132 – pentru procurori, dispoziții care fac parte din titlul III Autoritățile publice, cap. VI Autoritatea judecătorească, iar la nivel infraconstituțional este reglementat prin Legea nr. 303/2004, care conține dispoziții specifice referitoare la incompatibilități și interdicții, cariera judecătorilor și procurorilor, drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor, precum și răspunderea acestora.15.În jurisprudența sa, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că reglementarea statutului judecătorilor și procurorilor trebuie să se realizeze prin lege organică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016, Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 octombrie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 9 iunie 2020, paragraful 17, sau Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, paragrafele nr. 25 și 28).16.De asemenea, Curtea a stabilit că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19). În același sens, prin Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, precitată, paragrafele 17 și 28, Curtea a reținut că elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al magistraților trebuie reglementate prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție.17.Ținând cont de jurisprudența sa constantă, Curtea constată că, întrucât regulile privind răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor țin de executarea raportului de muncă al magistraților, putându-se ajunge chiar la încetarea raportului de muncă, elementele esențiale referitoare la răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestei proceduri să fie explicate și detaliate prin act administrativ cu caracter normativ.18.În ceea ce privește răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor, atât prin Legea nr. 303/2004, cât și prin Legea nr. 317/2004, legiuitorul a instituit reguli și proceduri speciale, norme ce țin de specificul statutului judecătorilor și procurorilor. Specificul reglementării procedurii disciplinare aplicabile judecătorilor și procurorilor este dat de existența Consiliului Superior al Magistraturii, care, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală, are rolul de garant al independenței justiției, iar, potrivit art. 134 alin. (2), îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor. 19.Astfel, Legea nr. 303/2004 reglementează în titlul IV – Răspunderea judecătorilor și procurorilor atât norme privind răspunderea civilă și penală, cât și norme referitoare la răspunderea disciplinară. Capitolul II – Răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor al acestui titlu stabilește în art. 99 abaterile disciplinare, în art. 100 prevede sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, iar în art. 101 prevede că sancțiunile disciplinare se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.20.Legea nr. 317/2004 reglementează în capitolul IV – Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii secțiunea a 4-a – Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților reguli privind acțiunea disciplinară, după cum urmează: acțiunea disciplinară în cazul judecătorilor se exercită de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar, de ministrul justiției sau de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în cazul procurorilor se exercită de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar, de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [art. 44 alin. (3)-(5), în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]; este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecția Judiciară [art. 44 alin. (6), în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018].21.Așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 611 din 17 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 9 decembrie 2020, procedura stabilirii răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor prevăzută de Legea nr. 317/2004 comportă mai multe etape. Astfel, procedura debutează cu o sesizare privitoare la posibila săvârșire de către un judecător sau procuror a unei abateri disciplinare, sesizare care se poate realiza din oficiu de către Inspecția Judiciară sau poate fi formulată de orice persoană interesată [art. 45 alin. (2), în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. Urmează apoi efectuarea unor verificări prealabile cu privire la aspectele semnalate prin sesizare, a căror finalitate este aceea de a determina dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare [art. 45 alin. (3)]. În acest scop, inspectorii judiciari pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare [art. 73 alin. (4)]. La finalul acestor verificări sunt posibile trei ipoteze, după cum urmează: (i) dacă se constată că sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situația de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează și se comunică răspuns în acest sens [art. 47 alin. (1) lit. b), în forma anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018]; (ii) dacă, în urma verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare [art. 45 alin. (4) lit. b), în forma anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018]; (iii) în cazul în care, în urma verificărilor prealabile, se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare [art. 45 alin. (5) lit. c), în forma anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018]. Această a treia ipoteză marchează debutul cercetării disciplinare, în cadrul căreia se stabilesc faptele și urmările lor, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției magistratului cu privire la care se desfășoară procedura disciplinară [art. 46 alin. (1), în forma anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018]. Soluțiile la care se poate ajunge în urma cercetării disciplinare sunt fie admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii [art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004, anterior modificării prin Legea nr. 234/2018], fie respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii [art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004, anterior modificării prin Legea nr. 234/2018]. Așadar, cercetarea disciplinară se finalizează cu exercitarea acțiunii disciplinare, asupra căreia se va pronunța apoi secția pentru judecători sau, după caz, pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care va aprecia cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare și aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare gravității acesteia [art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018]. În soluționarea acțiunii disciplinare în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, se citează în mod obligatoriu, ca părți, atât judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acțiunea disciplinară, cât și Inspecția Judiciară ori, după caz, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [art. 49 alin. (1) din Legea nr. 317/2004]. Acțiunea disciplinară este susținută în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii de către inspectorul judiciar care a exercitat-o [art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004]. Părțile au dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și pot solicita administrarea de probe [art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004]. Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători [art. 51 alin. (3)]. Hotărârea pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători este definitivă [art. 51 alin. (5)].22.Având în vedere toate aceste reglementări, Curtea constată că elementele esențiale referitoare la răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor sunt prevăzute prin lege organică – Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 317/2004.23.Autoarea excepției susține însă că regulile esențiale ale cercetării disciplinare nu ar fi reglementate prin lege organică, ci prin regulament adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum prevăd dispozițiile criticate. Referitor la această susținere, Curtea constată că cercetarea disciplinară este o etapă a procedurii disciplinare și este efectuată de Inspecția Judiciară, structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 65 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Inspecția Judiciară acționează potrivit principiului independenței operaționale în raport cu Consiliul Superior al Magistraturii, instanțele judecătorești, parchetele de pe lângă acestea și în relația cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate, în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia. Astfel, art. 74 alin. (1) din aceeași lege prevede atribuțiile inspectorilor judiciari care, în materie disciplinară, dispun și efectuează cercetarea disciplinară în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecători, procurori, inclusiv față de cei care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum și față de magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și verifică sesizările adresate Inspecției Judiciare sau se sesizează din oficiu în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, procurorilor, inclusiv a celor care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și a magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora.24.Totodată, Curtea observă că art. 46 din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018, stabilește regulile esențiale ale desfășurării cercetării disciplinare – ca etapă a procedurii disciplinare, după cum urmează: în cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției; ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii; refuzul judecătorului sau al procurorului cercetat de a face declarații ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării; judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare [art. 46 alin. (1)]; cercetarea disciplinară se desfășoară cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la informațiile clasificate și la protecția datelor cu caracter personal [art. 46 alin. (2)]; cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva judecătorului sau procurorului cercetat s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru aceeași faptă [art. 46 alin. (3)]; organul de urmărire penală este obligat să comunice Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției Judiciare, într-un termen rezonabil, actul prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale [art. 46 alin. (4)]; suspendarea cercetării disciplinare se dispune de inspectorul judiciar prin rezoluție și operează până când soluția pronunțată în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă [art. 46 alin. (5)]; cercetarea prealabilă se efectuează în termen de 60 de zile de la data dispunerii acesteia, cu excepția situației în care intervine suspendarea. Cercetarea disciplinară se poate prelungi cu cel mult 30 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură [art. 46 alin. (6)]; acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită [art. 46 alin. (7)]. De asemenea, art. 47 din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018, prevede că inspectorul judiciar stabilește soluțiile cu privire la cercetarea disciplinară (admiterea sesizării sau respingerea sesizării), prin rezoluție scrisă și motivată, și prevede că rezoluția de respingere a sesizării poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.25.Prin Regulamentul din 15 noiembrie 2012 privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 29 noiembrie 2012 (denumit în continuare Regulament), a fost detaliată procedura de soluționare a sesizărilor privind activitatea și conduita judecătorilor, procurorilor și a magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție (capitolul II). Astfel în secțiunea 1 – Procedura efectuării verificărilor prealabile, Regulamentul prevede modalitățile de sesizare a Inspecției Judiciare (art. 10), reguli privind desemnarea inspectorilor judiciari (art. 11), reguli referitoare la desfășurarea verificărilor prealabile (art. 12-14) și dispoziții privind finalizarea verificărilor prealabile (art. 15-23). În secțiunea a 2-a – Cercetarea disciplinară, Regulamentul prevede dispoziții generale (art. 24 și 25), reguli privind procedura cercetării disciplinare (art. 26-30) și dispoziții privind finalizarea cercetării disciplinare (art. 31-37).26.Din analiza prevederilor cuprinse în Regulament, Curtea reține că acesta detaliază normele procedurale și explicitează modul de efectuare a lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, neputându-se susține că aspectele esențiale ale procedurii disciplinare sunt prevăzute în Regulament, iar nu în lege. Printre normele procedurale referitoare la lucrările de inspecție, norme cuprinse în Regulament, se află invitarea magistratului față de care s-a dispus începerea cercetării disciplinare [art. 26 alin. (1)], căruia i se pune la dispoziție dosarul cuprinzând probele administrate în cursul verificărilor prealabile, după care este ascultat [art. 29 alin. (1) și (2)], iar apoi inspectorul judiciar sau echipa de inspectori judiciari procedează la verificarea apărărilor și la administrarea probelor solicitate în apărare [art. 30 alin. (1)]. După administrarea tuturor probelor, inspectorul judiciar sau echipa de inspectori judiciari prezintă persoanei cercetate toate probele administrate în cursul efectuării cercetării disciplinare, aspect care este consemnat în procesul-verbal de efectuare a cercetării disciplinare, iar persoana cercetată poate formula obiecții [art. 30 alin. (7) și (8)]. La finalizarea cercetării disciplinare se întocmește un proces-verbal de efectuare a cercetării disciplinare, în care se menționează toate activitățile realizate pe parcursul cercetării disciplinare, precum și orice alte aspecte relevante pentru modalitatea de desfășurare a procedurii [art. 31 alin. (1) din Regulament]. Prin rezoluție, inspectorul judiciar sau, după caz, echipa de inspectori judiciari dispune una dintre următoarele soluții: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) respingerea sesizării, în cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare (art. 32 și 33). Aceste rezoluții sunt supuse avizării de către directorul de direcție și confirmării de către inspectorul-șef [art. 33 alin. (3)]. Rezoluția de admitere a sesizării, confirmată de inspectorul-șef, precum și rezoluția emisă de inspectorul-șef se comunică magistratului cercetat și se înaintează secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii (art. 34). Rezoluția de respingere a sesizării, confirmată de inspectorul-șef, precum și rezoluția emisă de inspectorul-șef se comunică persoanei care a formulat sesizarea, magistratului vizat și, după caz, instituțiilor care au transmis sesizarea, prin adresă semnată de inspectorul-șef (art. 35). Rezoluțiile de respingere a sesizării prevăzute de art. 35 pot fi contestate de persoana care a făcut sesizarea, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București [art. 36 alin. (1)].27.Din analiza comparativă a normelor privind răspunderea disciplinară a magistraților cuprinse în legea organică (Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 317/2004) și în Regulament, Curtea constată că elementele esențiale ale răspunderii judecătorilor și procurorilor sunt prevăzute în legea organică (atât în Legea nr. 303/2004, cât și în Legea nr. 317/2004), în deplină concordanță cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l) și ale art. 134 alin. (2) din Constituție. Faptul că normele privind efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară sunt stabilite printr-un regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii – act cu caracter administrativ inferior legii organice – nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție.28.În final, Curtea constată că nu se poate reține nici critica raportată la dispozițiile art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor. Faptul că textul criticat prevede că normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii nu afectează competența acestuia de a aplica sancțiunile disciplinare corespunzătoare abaterilor săvârșite, conform procedurii stabilite de Legea nr. 317/2004. De altfel, împotriva hotărârii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se poate face recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, iar aceasta se poate pronunța atât asupra legalității, cât și a temeiniciei sancțiunii aplicate, putând chiar schimba în tot sau în parte hotărârea Consiliului.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mirela Daniela Tănase în Dosarul nr. 2.231/1/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x