DECIZIA nr. 219 din 28 aprilie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 12 august 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 9REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 9REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 14REFERIRE LALEGE 80 28/03/2018
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 19REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 23REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 24REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 24REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 27REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 27REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 7
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2015
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 29REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 29REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 129 10/03/2015
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 330 12/06/2014
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 30REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 654 17/10/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 26 18/01/2012
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 1595 14/12/2011
ART. 32REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 58
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 66
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 5 30/05/2018
ART. 33REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 23 12/12/2005
ART. 37REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 37REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 37REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 38REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 7 11/01/2006 ART. 73
ART. 38REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 69
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 80
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 40REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 40REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 40REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 41REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 41REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 41REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 41REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 42REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 42REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 42REFERIRE LAOG (R) 137 31/08/2000
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 42REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 43REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 43REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 16 21/09/2015
ART. 43REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 44REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 45REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 45REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 46REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 46REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 1658 28/12/2010
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 1250 07/10/2010
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 108 14/02/2006
ART. 49REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 49REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 49REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 49REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 50REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 51REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 56REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 58REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 59REFERIRE LADECIZIE 403 06/06/2019
ART. 59REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 59REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 60REFERIRE LADECIZIE 403 06/06/2019
ART. 60REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 61REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 62REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 62REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 62REFERIRE LADECIZIE 812 09/11/2006
ART. 62REFERIRE LADECIZIE 458 02/12/2003
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 64REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 64REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 64REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 64REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 65REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 65REFERIRE LALEGE 80 28/03/2018
ART. 65REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 66REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 66REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 66REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 66REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 67REFERIRE LADECIZIE 761 09/11/2021
ART. 67REFERIRE LADECIZIE 472 08/07/2021
ART. 67REFERIRE LADECIZIE 715 06/10/2020
ART. 67REFERIRE LADECIZIE 403 06/06/2019
ART. 68REFERIRE LADECIZIE 472 08/07/2021
ART. 68REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 68REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 68REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 68REFERIRE LALEGE (R) 7 11/01/2006 ART. 73
ART. 68REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 69
ART. 68REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 81
ART. 69REFERIRE LADECIZIE 472 08/07/2021
ART. 69REFERIRE LADECIZIE 22 21/01/2020
ART. 69REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 69REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 69REFERIRE LADECIZIE 68 27/02/2017
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 70REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 70REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 70REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 71REFERIRE LADECIZIE 189 26/05/2020
ART. 71REFERIRE LADECIZIE 403 06/06/2019
ART. 71REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2015
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 72REFERIRE LADECIZIE 189 26/05/2020
ART. 72REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 72REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 73REFERIRE LADECIZIE 834 17/11/2020
ART. 73REFERIRE LADECIZIE 443 21/06/2016
ART. 73REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 73REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 74REFERIRE LADECIZIE 834 17/11/2020
ART. 74REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 74REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 695 06/10/2020
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 189 26/05/2020
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 170 19/03/2015
ART. 75REFERIRE LADECIZIE 334 12/06/2014
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 75REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 76REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 76REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 76REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 76REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 76REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 76REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 44
ART. 77REFERIRE LADECIZIE 154 27/03/2018
ART. 77REFERIRE LADECIZIE 192 23/03/2017
ART. 77REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 77REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 78REFERIRE LADECIZIE 124 10/03/2020
ART. 78REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 78REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 79REFERIRE LADECIZIE 695 06/10/2020
ART. 80REFERIRE LADECIZIE 366 30/05/2017
ART. 80REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 80REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 80REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 81REFERIRE LADECIZIE 695 06/10/2020
ART. 81REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 81REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 82REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 82REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 82REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 83REFERIRE LADECIZIE 20 20/05/2019
ART. 83REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 83REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 83REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 83REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 83REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 64
ART. 83REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 66
ART. 85REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 85REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 86REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 86REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 86REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 225 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 290 25/05/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 417 11/07/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 746 14/12/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 575 22/11/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Ioan Liviu Tăut în Dosarul nr. 4.373/83/2017** al Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 497D/2019.

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 684D/2019, nr. 770D/2019, nr. 792D/2019, nr. 859D/2019, nr. 892D/2019, nr. 1.028D/2019, nr. 1.460D/2019, nr. 1.567D/2019, nr. 1.603D/2019, nr. 1.635D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.145D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.379D/2019, nr. 2.636D/2019, nr. 2.668D/2019, nr. 2.689D/2019, nr. 2.925D/2019, nr. 3.287D/2019, nr. 97D/2020 și nr. 302D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 (dosarele nr. 684D/2019, nr. 792D/2019, nr. 859D/2019, nr. 892D/2019, nr. 1.567D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.145D/2019, nr. 2.379D/2019, nr. 2.668D/2019, nr. 97D/2020, nr. 302D/2020), ale art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 (Dosarele nr. 770D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.689D/2019), ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (dosarele nr. 1.028D/2019, nr. 1.460D/2019, nr. 2.925D/2019, nr. 3.287D/2019), ale art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (Dosar nr. 1.603D/2019), precum și ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (dosarele nr. 1.635D/2019, nr. 1.918D/2019 și nr. 2.636D/2019).4.Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Constantin Roman, Teodor Sovan, Ioan Catrinescu și Vasile Sandulianu în Dosarul nr. 9.194/99/2017 al Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 684D/2019), de Marius Paul Enescu și Ion Sorin Pîndaru în dosarele nr. 5.693/105/2018/a1 și nr. 1.366/105/2018 ale Curții de Apel Ploiești – Secția I civilă (dosarele nr. 770D/2019 și nr. 2.379D/2019), de Dumitru Radu, Niculaie Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu, de Ionel Petcu, Daniel Lupascu, Ovidiu Zisu, Marian Sivriu, Nelu Ramboi, Marian Soare, Ionel Lugoci, Gheorghe Stanciu și Marin Beca, precum și de Daniel P. Olărescu în dosarele nr. 23.665/3/2017*, nr. 3.604/118/2017*, nr. 3.368/118/2017*, nr. 8.601/118/2017, nr. 8.806/118/2017 și nr. 4.485/118/2017* ale Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (dosarele nr. 792D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.689D/2019), de Marin Dan Constantinescu în Dosarul nr. 2.563/90/2018 al Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă (Dosarul nr. 859D/2019), de Viorel Gioacas și de Gigi Buruiană, Ioan Alecușan și Gicu Ciobotaru în dosarele nr. 1.329/97/2018 și nr. 632/85/2018, ale Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și Secția I civilă (dosarele nr. 892D/2019 și nr. 1.028D/2019), de Corneliu Goldic în Dosarul nr. 1.034/118/2019 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă (Dosarul nr. 1.460D/2019), de Ionel Mihai, de Gheorghe Arsene, Ion-Cristian Dobre, Costin Avram, Constantin Matei, Mihai Doroftei, Adrian-Eugen Anton și Gheorghe-Marian Voicilă, precum și de Victor Nedelcu în dosarele nr. 3.815/105/2018, nr. 4.458/105/2018 și nr. 1.363/105/2018* ale Tribunalului Prahova – Secția I civilă (dosarele nr. 1.567D/2019, nr. 2.145D/2019 și nr. 2.668D/2019), de Niculae Viorel Costea în Dosarul nr. 44.770/3/2018* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 1.603D/2019), de Victor Niculae, Nicolae Orbesteanu, Dan Ionescu, Gheorghe Zanfir, Florin Scarlat, Marian Valentin Lenga, Romică Dragomir, Petre Dumea, Liviu Gheorghe Leoveanu, Stănel Ciorășteanu, Maricica Șerban, Marian Răceanu, Nicolae Ilie, Nicolae Mugurel Fenesan și Vasilica Cornelia Ciobanu, Olivia Mihaela Ciobanu și Mihai Sorin Ciobanu, moștenitori ai defunctului Ion Eugen Ciobanu, precum și de Mihaela Stîngă, Maria Cristina Stîngă și Ioana Cătălina Stîngă, moștenitori ai defunctului Aurelian Stîngă, și de Emil Schnaider și Monica Ioana Dincă în dosarele nr. 851/87/2018, nr. 764/87/2018, nr. 33.668/3/2016** și nr. 6.116/3/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal (dosarele nr. 1.635D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019 și nr. 2.636D/2019), de Nicolaie Lucian Răchițeanu în Dosarul nr. 997/114/2019 al Tribunalului Buzău – Secția I civilă (Dosarul nr. 2.925D/2019), de Vasile Prăjanu în Dosarul nr. 2.481/99/2019 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă – contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 3.287D/2019), de Maria Gabriela Gros, Marius Sorin Sopon și Monica Maria Vidai în Dosarul nr. 32.668/3/2018 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal (Dosar nr. 97D/2020), precum și de Tedorian-Daniel Țăran în Dosarul nr. 887/62/2019 al Tribunalului Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 302D/2020).5.La apelul nominal răspunde autorul excepției Marin Dan Constantin în Dosarul Curții Constituționale nr. 859D/2019, precum și avocatul Iulian Petrescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorul excepției Niculae Viorel din Dosarul Curții Constituționale nr. 1.603D/2019. Lipsesc ceilalți autori ai excepției de neconstituționalitate și părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.6.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.680D/2019, nr. 2.024D/2019 și nr. 2.205D/2019, autorii excepției de neconstituționalitate Niculae Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu și Marin Beca au solicitat judecarea în lipsă.7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției Marin Dan Constantin, avocatul Iulian Petrescu și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere similitudinea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 684D/2019, nr. 770D/2019, nr. 792D/2019, nr. 859D/2019, nr. 892D/2019, nr. 1.028D/2019, nr. 1.460D/2019, nr. 1.567D/2019, nr. 1.603D/2019, nr. 1.635D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.145D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.379D/2019, nr. 2.636D/2019, nr. 2.668D/2019, nr. 2.689D/2019, nr. 2.925D/2019, nr. 3.287D/2019, nr. 97D/2020 și nr. 302D/2020 la Dosarul nr. 497D/2019, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate Marin Dan Constantin, care solicită admiterea acesteia și depune concluzii scrise. Astfel, se susține, în esență, că are cunoștință de jurisprudența Curții Constituționale cu privire la adoptarea ordonanțelor de urgență, însă adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 este ilegitimă. Se arată că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, ajutoarele la trecerea în rezervă nu constituie drepturi fundamentale consacrate și garantate de Constituție și, ca atare, nu intră sub protecția art. 53. Însă prevederile constituționale ale art. 53 nu cuprind sintagma „drepturi fundamentale“. Or, potrivit principiului de drept, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Așadar, și dreptul la ajutoare la trecerea în rezervă intră sub protecția art. 53 din Constituție.9.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției Niculae Viorel, avocat Iulian Petrescu, apreciază, în esență, că dispozițiile art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 15 alin. (2). Se arată că, la data trecerii în rezervă a autorului excepției – luna decembrie 2016 -, Legea-cadru nr. 284/2010 prevedea, la art. 20, acordarea unor ajutoare la momentul trecerii în rezervă. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Așadar, dispozițiile legale criticate nu aveau cum să prevadă suspendarea acordării acestor drepturi pentru că norma era abrogată. Ca atare, o lege abrogată nu își mai poate produce efectele.10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.11.În cursul dezbaterilor, se prezintă pentru autorii excepției de neconstituționalitate Ioan Alecușan, Gigi Buruiană și Gicu Ciubotaru din Dosarul Curții Constituționale nr. 1.028D/2019, avocat Constantin Liviu Burcea, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, care, având cuvântul, solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional. În acest sens, se susține, în esență, că aceste drepturi au fost suspendate succesiv din lipsă de fonduri, norma fiind abrogată, iar persoanele, la momentul la care au optat pentru pensie, au fost induse în eroare cu privire la acordarea acestor stimulente financiare care au intrat, de drept, în patrimoniul lor, dar care nu au putut fi valorificate. Având în vedere aceste argumente, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.12.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită menținerea concluziilor anterior formulate, în sensul păstrării jurisprudenței Curții Constituționale în materia analizată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:13.Prin Încheierea din 26 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.373/83/2017**, Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de reclamantul Ioan Liviu Tăut într-o cauză având ca obiect obligația de a face. (Dosarul nr. 497D/2019)14.Prin Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9.194/99/2017, Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, aprobată prin Legea nr. 80/2018. Excepția a fost ridicată de reclamanții Constantin Roman, Teodor Sovan, Ioan Catrinescu și Vasile Sandulianu în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.074 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Iași, într-o cauză având ca obiect pretenții bănești. (Dosarul nr. 684D/2019)15.Prin Decizia nr. 133 din 25 martie 2019 și Încheierea din 23 ianuarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 5.693/105/2018/a1 și nr. 1.366/105/2018, Curtea de Apel Ploiești – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, precum și ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Excepția a fost ridicată de Marius Paul Enescu și Ion Sorin Pîndaru, în calea de atac a recursului, în cauze în care s-a solicitat plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a. (dosarele nr. 770D/2019 și nr. 2.379D/2019)16.Prin deciziile civile nr. 26 din 14 ianuarie 2019, nr. 1.098 din 1 octombrie 2018, nr. 87/CA din 23 ianuarie 2019, respectiv 210/CA din 20 februarie 2019, Încheierea din 31 octombrie 2018 și Decizia civilă nr. 1.019/CA din 26 septembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 23.665/3/2017*, nr. 3.604/118/2017*, nr. 3.368/118/2017*, nr. 8.601/118/2017, nr. 8.806/118/2017 și nr. 4.485/118/2017*, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), precum și ale art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Excepția a fost ridicată de reclamanții Dumitru Radu, Niculaie Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu, de Ionel Petcu, Daniel Lupascu, Ovidiu Zisu, Marian Sivriu, Nelu Ramboi, Marian Soare, Ionel Lugoci, Gheorghe Stanciu, de Marin Beca, precum și de Daniel P. Olărescu în calea de atac a recursului, în cauze având ca obiect pretenții bănești prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din Legeacadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a, și litigii privind funcționarii publici. (dosarele nr. 792D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019 și nr. 2.689D/2019).17.Prin Încheierea din 25 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.563/90/2018, Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Excepția a fost ridicată de reclamantul Marin Dan Constantinescu într-o cauză având ca obiect pretenții -ajutoare acordate în baza Legii-cadru nr. 284/2010. (Dosarul nr. 859D/2019).18.Prin Încheierile din 3 aprilie și 9 aprilie 2019, pronunțate în dosarele nr. 1.329/97/2018 și nr. 632/85/2018, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Excepția a fost ridicată de reclamanții Viorel Gioacas și de Gigi Buruiană, Ioan Alecușan și Gicu Ciobotaru, în calea de atac a recursului, în cauze având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici și pretenții bănești. (dosarele nr. 892D/2019 și nr. 1.028D/2019)19.Prin Încheierea din 16 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.034/118/2019, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Excepția a fost ridicată de reclamantul Corneliu Goldic într-o cauză având ca obiect acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3a. (Dosarul nr. 1.460D/2019)20.Prin sentințele civile nr. 3.723 din 13 decembrie 2018 și nr. 1.469 din 14 iunie 2019 și Încheierea din 25 septembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 3.815/105/2018, nr. 4.458/105/2018 și nr. 1.363/105/2018*, Tribunalul Prahova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Excepția a fost ridicată de reclamanții Ionel Mihai, de Gheorghe Arsene, Ion-Cristian Dobre, Costin Avram, Constantin Matei, Mihai Doroftei, Adrian-Eugen Anton și Gheorghe-Marian Voicilă, precum și de Victor Nedelcu în cauze având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a. (dosarele nr. 1.567D/2019, nr. 2.145D/2019 și nr. 2.668D/2019)21.Prin Sentința civilă nr. 3.592 din 17 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 44.770/3/2018*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Excepția a fost ridicată de reclamantul Niculae Viorel Costea într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici. (Dosarul nr. 1.603D/2019)22.Prin Încheierea din 16 mai 2019, astfel cum a fost modificată și completată prin Încheierea din 30 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 851/87/2018, Încheierea din 1 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 764/87/2018, Decizia civilă nr. 2.210 din 30 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 33.668/3/2016**, și Decizia civilă nr. 587 din 19 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.116/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Excepția a fost ridicată de Victor Niculae în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 349 din 14 august 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, de Nicolae Orbesteanu într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a, de Dan Ionescu, Gheorghe Zanfir, Florin Scarlat, Marian Valentin Lenga, Romică Dragomir, Petre Dumea, Liviu Gheorghe Leoveanu, Stănel Ciorășteanu, Maricica Șerban, Marian Răceanu, Nicolae Ilie, Nicolae Mugurel Fenesan și Vasilica Cornelia Ciobanu, Olivia Mihaela Ciobanu și Mihai Sorin Ciobanu, moștenitori ai defunctului Ion Eugen Ciobanu, precum și de Mihaela Stîngă, Maria Cristina Stîngă și Ioana Cătălina Stîngă, moștenitori ai defunctului Aurelian Stîngă, și de Emil Schnaider și Monica Ioana Dincă în cauze având ca obiect litigii privind funcționarii publici. (dosarele nr. 1.635D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019 și nr. 2.636D/2019)23.Prin Încheierea din 28 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 997/114/2019, Tribunalul Buzău – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Excepția a fost ridicată de Nicolaie Lucian Răchițeanu într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a. (Dosarul nr. 2.925D/2019)24.Prin Sentința civilă nr. 1.509 din 27 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.481/99/2019, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă – contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Excepția a fost ridicată de reclamantul Vasile Prăjanu într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a. (Dosarul nr. 3.287D/2019)25.Prin Încheierea din 10 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 32.668/3/2018, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Excepția a fost ridicată de reclamanții Maria Gabriela Gros, Marius Sorin Sopon și Monica Maria Vidai în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a. (Dosarul nr. 97D/2020)26.Prin Încheierea din 23 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 887/62/2019, Tribunalul Brașov -Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Excepția a fost ridicată de reclamantul Tedorian-Daniel Țăran într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secțiunea a 3-a. (Dosar nr. 302D/2020)27.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin, în esență, că Legea-cadru nr. 284/2010 a constituit legea-cadru de salarizare a personalului bugetar, art. 7 prevăzând aplicarea ei etapizată, prin legi anuale de salarizare, fiind adoptate din 2010 și până în 2017 ordonanțe de urgență anuale prin care s-a dispus pentru o perioadă limitată pe durata unui an calendaristic neacordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.28.Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că actele normative anuale doar au suspendat exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor, neavând semnificația desființării acestora.29.La data de 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar, potrivit art. 44 din acest act normativ, atât Legeacadru nr. 284/2010, cât și actele normative anuale de suspendare au fost abrogate. Totodată, noua lege-cadru a salarizării nu mai prevede vreun drept de natura celor reglementate de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legeacadru nr. 284/2010.30.Autorii excepției arată, în esență, că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legeacadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, ca un corolar al acestor considerente, din jurisprudența Curții Constituționale se desprinde concluzia că nu ar exista o lipsă de previzibilitate a prevederilor legale și nici incertitudine cu privire la existența acestor drepturi (deciziile Curții Constituționale nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 314 din 5 iunie 2014, nr. 330 din 12 iunie 2014, nr. 129 din 10 martie 2015).31.Cu toate acestea, aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 este condiționată de existența unei dispoziții care să prevadă dreptul care nu este acordat. Această condiție nu este însă respectată, câtă vreme dispozițiile criticate nu cuprind vreo mențiune care să se refere la ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.32.Or, dispozițiile art. 58 alin. (1) și cele ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative consacră principiul potrivit căruia suspendarea dispozițiilor unui act normativ poate interveni numai pe durata existenței acestuia, dar nu poate supraviețui normei pe care o suspendă. Art. 66 din Legea nr. 24/2000 recunoaște abrogarea și în cazul normelor suspendate, dar din momentul abrogării actului încetează suspendarea efectelor acestuia. Se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, nr. 1.595 din 14 decembrie 2011 și nr. 654 din 17 octombrie 2017, care impun respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 și stabilesc că, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la claritatea și previzibilitatea actelor normative. Ca atare, chiar dacă ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, atât timp cât prin nicio dispoziție legală nu le-a fost înlăturată existența, suspendarea exercițiului acestora nu echivalează cu însăși eliminarea lor.33.Se apreciază, în esență, că în lipsa unui act normativ care să prevadă în anul 2018 dreptul suspendat, consecința adoptării dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 este că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, a reținut atât prelungirea suspendării exercițiului drepturilor și pentru anul 2018, cât și faptul că prin suspendarea repetată s-a pierdut însăși speranța legitimă de valorificare efectivă a acestora (paragrafele 95-97).34.Se arată că principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor. Acest principiu impune și ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.35.Se afirmă că nu se contestă prematuritatea acțiunilor introduse pe durata suspendării exercițiului dreptului, dar este de neconceput prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui (Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile unite în soluționarea unui recurs în interesul legii).36.Principiul securității juridice este consacrat în dreptul european, stabilindu-se necesitatea respectării lui atât de instituțiile comunitare, cât și de statele membre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind și ea importanța acestuia (a se vedea în acest sens hotărârile pronunțate în cauzele Marcks împotriva Belgiei sau Păduraru împotriva României).37.Se susține, în esență, că prin art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și prin art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la previzibilitatea legii. Astfel, deși formal limitată în timp, măsura de suspendare repetată a drepturilor solicitate, prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenta acestor drepturi, măsura pierzându-și caracterul proporțional în raport cu obiectivul afirmat de legiuitor. Încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii rezultă și din aceea că destinatarul normei, în perioada în care își producea efectele Legea-cadru nr. 284/2010 (care se poate raporta, în aceste condiții, doar la prevederile legii), nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a condițiilor privind beneficiul drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legeacadru nr. 284/2010.38.Totodată, se apreciază că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 sunt lipsite de claritate și în raport cu prevederile art. 80 și 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și ale art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar.39.Astfel, autorii excepției arată că lipsa de coerență, claritate și previzibilitate a normelor legale criticate înfrânge principiul securității raporturilor juridice, corelat cu principiul încrederii juridice, și, implicit, duce la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Nu este posibilă respectarea acestor principii atunci când se prelungește măsura suspendării unui act abrogat, când acțiunile introduse după abrogarea acestui act normativ sunt respinse ca premature și când s-a pierdut însăși speranța legitimă de valorificare efectivă a acestui drept, necontestat totuși.40.Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât executivul s-a substituit legislativului prin emiterea celor două ordonanțe de urgență. Prin art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și prin art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, organul puterii executive a procedat la modificarea esențială a unei legi organice, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, prin exercitarea de către Guvern a unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului – modificarea unei legi organice – prevederile criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul separației puterilor în stat.41.Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, se arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au fost adoptate la data de 7 decembrie 2017, respectiv 28 decembrie 2018, după abrogarea expresă la 1 iulie 2017 a Legii-cadru nr 284/2010, fiind inadmisibil ca o ordonanță de urgență de suspendare să se aplice unui act normativ care nu mai este în vigoare la data adoptării ordonanței. Prin urmare, efectul produs de actele normative succesive, de suspendare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul la plata ajutoarelor solicitate, prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, trebuie limitat numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv.42.Referitor la încălcarea principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, se susține că dispozițiile criticate creează situații juridice discriminatorii față de persoanele care au obținut hotărâri judecătorești definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII laLegea-cadru nr. 284/2010. Astfel, instanțele au aplicat un tratament diferit pentru situații juridice identice. Criteriul care a stat la baza tratamentului diferit este dat de interpretarea diferită a acelorași acte normative, fără a exista astfel o practică unitară. Or, principiul egalității este consacrat și transpus și în legislația românească, prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Totodată, se invocă art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.43.În dosarele nr. 1.635D/2019 și nr. 1.757D/2019, autorii excepției mai susțin că art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și art. 41 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 prevăd că neacordarea nu se aplică în cazul decesului angajatului. Așadar, „faptul morții distinge între acordarea și neacordarea acestor ajutoare, ceea ce este inadmisibil, întrucât dreptul prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 și confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 16/2015, este acordat celor în viață, nicidecum nu se raportează la ipoteza decesului pentru acordarea acestui ajutor“. Altfel spus, intenția legiuitorului a fost acordarea unui ajutor de trecere în rezervă/retragere, nicidecum a unui „ajutor de deces“.44.Se apreciază că, prin adoptarea dispozițiilor legale criticate, dreptul prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce constituie o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 53 din Constituție.45.Se consideră, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1),art. 44 alin. (1) și (2), ale art. 61 alin. (1) și ale art. 115 alin. (4) și (6), precum și Primului Protocol la Convenție privind protecția proprietății și Protocolului nr. 12 la Convenție privind interzicerea generală a discriminării, întrucât o ordonanță de urgență nu poate contracara o lege adoptată de Parlament, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale. Totodată, se susține că dispozițiile criticate creează discriminări față de persoanele care au beneficiat de ajutorul prevăzut de lege. Faptul că plata dreptului prevăzut de lege a fost suspendată prin acte succesive timp de peste 9 ani conduce la transformarea dreptului într-unul teoretic sau iluzoriu, fără ca statul să mai poată invoca o situație economică precară cauzată de criza economică. Astfel, termenul de suspendare de 9 ani nu este unul rezonabil și afectează dreptul de proprietate.46.Cu privire la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție se susține că măsura nu a fost justificată de existența unor situații extraordinare și urgente. O eventuală pretinsă insuficiență a fondurilor bănești nu este un motiv întemeiat pentru adoptarea măsurii criticate. Mai mult, Guvernul a legiferat o situație juridică inexistentă, de vreme ce ajutoarele sau indemnizațiile la trecerea în rezervă nu mai erau prevăzute de niciun act normativ din România, astfel că sintagma „la trecerea în rezervă“ este neconstituțională. Totodată, se apreciază că cele două acte normative, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, afectează drepturi și libertăți fundamentale, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6).47.Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că, în raport cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.48.Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul caracterului constituțional al dispozițiilor criticate, întrucât reprezintă o opțiune de politică financiară a puterii legiuitoare și prevăd drepturi salariale suplimentare, și nu fundamentale, legiuitorul având posibilitatea de a le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda și chiar de a dispune anularea lor, aspect ce rezultă din motivarea deciziilor Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 și nr. 1.658 din 28 decembrie 2010.49.Curtea de Apel Ploiești – Secția I civilă, în Dosarul nr. 770D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanță cu normele constituționale invocate, exercitarea dreptului pretins de către reclamant rămânând subsumată politicii financiare a statului, care se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea politicilor sale. În Dosarul nr. 2.379D/2019, instanța apreciază că suspendarea anuală a drepturilor prevăzute de art. 20 dinLegea-cadru nr. 284/2010 o perioadă însemnată de timp, ce a culminat chiar cu abrogarea acestora prin Legea-cadru nr. 153/2017 și o nouă suspendare adoptată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, ulterior abrogării însuși a dreptului în discuție, este o sursă de dezechilibru social și, ca atare, de neîncredere din partea particularilor.50.Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 792D/2019, nr. 1.680D/2019 și nr. 2.689D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, întrucât lipsa de claritate și coerență legislativă rezidă din chiar faptul că art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 înlătură de la aplicare, deși nu în mod expres (prin indicarea textului de lege care reglementa dreptul), o dispoziție legală care este abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanței de urgență. În dosarele nr. 2.024D/2019, nr. 2.203D/2019 și nr. 2.205D/2019, instanța nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acesteia.51.Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă apreciază că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) și ale art. 53 alin. (1) și (2).52.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, având în vedere că statul a acționat normativ în limitele dreptului său de apreciere cu privire la beneficiile ce ar trebui să fie plătite angajaților săi din bugetul de stat.53.Tribunalul Constanța – Secția I civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a excepției.54.Tribunalul Prahova – Secția I civilă, în dosarele nr. 1.567D/2019 și nr. 2.668D/2019, apreciază că se impune clarificarea textului legal criticat și că nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție. În Dosarul nr. 2.145D/2019, instanța nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.55.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.56.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.635D/2019 și nr. 2.636D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În dosarele nr. 1.757D/2019 și nr. 1.918D/2019, instanța nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a excepției și arătând că opinia sa este obligatorie, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepției este una din părțile litigante, instanța de judecată are facultatea de a prezenta o opinie.57.Tribunalul Buzău – Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt clare și previzibile și nu contravin prevederilor constituționale invocate.58.Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă – contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederea legală criticată retroactivează, întrucât dispune în privința unui drept abrogat anterior prin noua lege a salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017.59.Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal consideră că autorii excepției invocă, de fapt, o aplicare eronată a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017, prin raportare la dispozițiile din Legeacadru nr. 284/2010 – aspect care vizează modul de aplicare în timp a dispozițiilor legale, iar nu neconstituționalitatea art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, care în mod evident este aplicabil de la data intrării în vigoare a actului normativ, iar nu anterior acestei date. Raportat la aceste aspecte și la Decizia Curții Constituționale nr. 403 din 6 iunie 2019, instanța consideră că nu este întemeiată excepția de neconstituționalitate.60.Tribunalul Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că, având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 403 din 6 iunie 2019, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 sunt constituționale.61.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.62.Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 1.603D/2019, nr. 1.635D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere că nu se poate reține o vătămare a unor drepturi fundamentale, iar statul a acționat normativ în limitele dreptului său de apreciere cu privire la beneficiile ce ar trebui să fie plătite angajaților săi din bugetul de stat, suspendările repetate nu pot fi analizate din perspectiva cerințelor instituite de art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți. De asemenea, dispozițiile art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. Prin urmare, aceste dispoziții ar fi avut caracter retroactiv numai dacă ar fi intervenit asupra unor prestații deja încasate, și nu asupra unora viitoare. Curtea s-a pronunțat constant în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003. Totodată, în dosarele nr. 2.689D/2019 și nr. 2.925D/2019, apreciază că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și cele ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 sunt neconstituționale, contravenind art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, întrucât respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, impune ca titularii drepturilor recunoscute să se poată bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. De asemenea, în Dosarul nr. 3.287D/2019, apreciază că dispozițiile art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, sunt neconstituționale, iar raportat la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală sunt constituționale.63.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate,CURTEA,EXAMINÂND ACTELE DE SESIZARE, PUNCTELE DE VEDERE ALE AVOCATULUI POPORULUI, RAPOARTELE ÎNTOCMITE DE JUDECĂTORULRAPORTOR, SUSȚINERILE AUTORULUI EXCEPȚIEI PREZENT ȘI CELE ALE REPREZENTANȚILOR AUTORILOR EXCEPȚIEI, CONCLUZIILE SCRISE DEPUSE, CONCLUZIILE PROCURORULUI, PREVEDERILE LEGALE CRITICATE, RAPORTATE LA DISPOZIȚIILE CONSTITUȚIEI, PRECUM ȘI LEGEA NR. 47/1992, REȚINE URMĂTOARELE:64.CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A FOST LEGAL SESIZATĂ ȘI ESTE COMPETENTĂ, POTRIVIT DISPOZIȚIILOR ART. 146 LIT. D) DIN CONSTITUȚIE, PRECUM ȘI ALE ART. 1 ALIN. (2), ALE ART. 2, 3,10 ȘI 29 DIN LEGEA NR. 47/1992, SĂ SOLUȚIONEZE EXCEPȚIA DE NECONSTITUȚIONALITATE.65.OBIECTUL EXCEPȚIEI DE NECONSTITUȚIONALITATE ÎL CONSTITUIE, POTRIVIT ACTELOR DE SESIZARE, DISPOZIȚIILE ART. 11 DIN ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI NR. 90/2017 PRIVIND UNELE măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, și ale art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Însă, analizând notele scrise ale autorilor excepției de neconstituționalitate din dosarele nr. 770D/2019, nr. 1.603D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019 și nr. 2.689D/2019, Curtea constată că aceștia critică numai dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și pe cele ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, care au următorul cuprins:– Art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;– Art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“66.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor și alin. (5) privind statul român și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale Primului Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății și ale Protocolului nr. 12 la Convenție, privind interzicerea generală a discriminării, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.67.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 715 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 12 ianuarie 2021, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, și Decizia nr. 761 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022, instanța de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate.68.Astfel, Curtea a observat că dispozițiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizații prevăzute de lege la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, art. 20 din anexa nr. VII laLegea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar. De asemenea, Curtea a reținut că, în speță, este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și siguranță națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conține nicio dispoziție similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele și indemnizațiile. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispozițiile din ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor și indemnizațiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 58 și 59).69.Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, raportată la art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 74-76, și Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, paragraful 21, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul competenței de legiferare, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, la paragrafele 74 și 75 ale Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, Curtea nu a reținut încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție privind rolul Parlamentului.70.Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (4), Curtea a constatat, pe de o parte, că adoptarea măsurilor criticate – de neacordare a ajutoarelor prevăzute de lege, ajutoare care nu constituie drepturi fundamentale – poate constitui o reglementare în regim de urgență, fiind necesară la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe anul 2018 și pentru perioada 2019-2021, a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Așadar, adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voința Guvernului, putând fi încadrată în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții. Pe de altă parte, Curtea a reținut că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 se precizează că „neadoptarea în regim de urgență a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice“. Prin urmare, Curtea nu a reținut încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție.71.Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, care impune standardele privind calitatea legii, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea a reținut că înțelesul normelor de suspendare a plății drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanței supreme, voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept, precum și faptul că dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.72.Curtea a mai reținut, la paragraful 89 al Deciziei nr. 189 din 26 mai 2020, că autorii au înțeles greșit semnificația abrogării art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă și clară în sensul că dacă personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele și indemnizațiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010.73.Totodată, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021, paragraful 20, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, din cauza caracterului imprevizibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudența sa, Curtea a reținut că „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“ (a se vedea în același sens și Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30).74.Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituție, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a arătat că textul constituțional invocat privește valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Având în vedere acestea, precum și faptul că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textele criticate nu fac parte din această categorie a drepturilor fundamentale, Curtea a apreciat că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție.75.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 din Constituție, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 91, Curtea a constatat conformitatea cu această normă constituțională a unor dispoziții cu un conținut similar cu cel al dispozițiilor criticate. Astfel, prin deciziile nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, și nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 18, Curtea a reținut că dispozițiile criticate nu retroactivează. Totodată, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 6 ianuarie 2021, paragraful 19, invocând jurisprudența sa, Curtea a arătat că „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“.76.Referitor la încălcarea principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, și a principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din Convenție și de Protocolul nr. 12 la aceasta, Curtea reține că autorii excepției susțin, în esență, că dispozițiile criticate creează situații juridice discriminatorii față de persoanele care au obținut hotărâri judecătorești definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII laLegea-cadru nr. 284/2010. Având în vedere această critică, Curtea constată că susținerea autorilor excepției nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate a textelor de lege criticate, ci vizează, în realitate, aplicarea diferită a legii de către instanțele judecătorești, ceea ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.77.Așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, faptul că legiuitorul a considerat că, în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție și nici nu creează discriminare între categoriile de angajați. Astfel, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 22, Curtea a reținut că, având în vedere această situație obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecție socială a familiilor celor decedați.78.În ceea ce privește critica privind încălcarea art. 41 din Constituție, prin Decizia nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, paragraful 33, invocând jurisprudența sa, Curtea a reținut că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială care privesc: securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum și în alte situații specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.79.Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 20, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens este și Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.80.Cu privire la critica privind încălcarea art. 47 din Constituție, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut ca relevante considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, în care a constatat că „stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății, gradul de cultură și civilizație la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieții. În concluzie, aprecierea modului și a măsurii în care statul reușește să ducă la îndeplinire obligația de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la acești factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil“. Or, în lumina acestor considerente, Curtea a apreciat că dispozițiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente, în funcție de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.81.Cu privire la invocarea art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a reținut, în esență, că ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu au temei constituțional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora și, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.82.Referitor la critica privind încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție prin faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 afectează drepturi fundamentale, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, precitată, ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a constitui drepturi fundamentale.83.De altfel, Curtea a observat că prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut la paragrafele 76-80 că „nicio dificultate de determinare a efectelor abrogării nu există cu referire la datele speței deduse spre analiză în cadrul sesizării prealabile, câtă vreme prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a dispus abrogarea expresă a Legii-cadru nr. 284/2010, iar conform art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, «abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv». De asemenea, faptul că dispoziția din Legea-cadru nr. 284/2010 referitoare la drepturile de natura celor pretinse în cauză avusese efectele suspendate în timp, prin acte normative succesive, trebuie interpretat cu referire la art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, din care rezultă că și astfel de norme pot face obiect al abrogării. Față de consecințele pe care le produce un act normativ care scoate din circuitul juridic, pentru viitor, textele de lege care fac obiectul acestuia, trebuie observat în ce măsură un act normativ ulterior (în speță, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017) poate suspenda drepturi care făceau obiect de reglementare al actului abrogat (recte, Legea-cadru nr. 284/2010, abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017). Așadar, rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp și la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme, cu referire punctuală la măsura în care abrogarea unor drepturi mai poate constitui temei ulterior pentru suspendarea exercițiului acelorași drepturi. În acest context, nicio dificultate nu poate fi identificată în legătură cu interpretarea vreunor dispoziții legale neclare sau imprecise ori în ce privește determinarea și aplicarea corectă a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp, pentru a se considera că este admisibilă declanșarea procedurii hotărârii prealabile.“84.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.85.Referitor la dispozițiile art. 21 din Constituție invocate de autorii excepției Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza de față.86.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Liviu Tăut în Dosarul nr. 4.373/83/2017** al Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Constantin Roman, Teodor Sovan, Ioan Catrinescu și Vasile Sandulianu în Dosarul nr. 9.194/99/2017 al Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, de Marius Paul Enescu și de Ion Sorin Pîndaru în dosarele nr. 5.693/105/2018/a1 și nr. 1.366/105/2018 ale Curții de Apel Ploiești – Secția I civilă, de Dumitru Radu, Niculaie Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu, de Ionel Petcu, Daniel Lupascu, Ovidiu Zisu, Marian Sivriu, Nelu Ramboi, Marian Soare, Ionel Lugoci, Gheorghe Stanciu, Marin Beca, precum și de Daniel P. Olărescu în dosarele nr. 23.665/3/2017*, nr. 3.604/118/2017*, nr. 3.368/118/2017*, nr. 8.601/118/2017, nr. 8.806/118/2017 și nr. 4.485/118/2017* ale Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Marin Dan Constantinescu în Dosarul nr. 2.563/90/2018 al Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă, de Viorel Gioacas și de Gigi Buruiană, Ioan Alecușan și Gicu Ciobotaru în dosarele nr. 1.329/97/2018 și nr. 632/85/2018 ale Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și Secția I civilă, de Corneliu Goldic în Dosarul nr. 1.034/118/2019 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă, de Ionel Mihai, de Gheorghe Arsene, Ion-Cristian Dobre, Costin Avram, Constantin Matei, Mihai Doroftei, AdrianEugen Anton și Gheorghe-Marian Voicilă, precum și de Victor Nedelcu în dosarele nr. 3.815/105/2018, nr. 4.458/105/2018 și nr. 1.363/105/2018* ale Tribunalului Prahova – Secția I civilă, de Niculae Viorel Costea în Dosarul nr. 44.770/3/2018* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Victor Niculae, de Nicolae Orbesteanu, de Dan Ionescu, Gheorghe Zanfir, Florin Scarlat, Marian Valentin Lenga, Romică Dragomir, Petre Dumea, Liviu Gheorghe Leoveanu, Stănel Ciorășteanu, Maricica Șerban, Marian Răceanu, Nicolae Ilie, Nicolae Mugurel Fenesan și Vasilica Cornelia Ciobanu, Olivia Mihaela Ciobanu și Mihai Sorin Ciobanu, moștenitori ai defunctului Ion Eugen Ciobanu, precum și de Mihaela Stîngă, Maria Cristina Stîngă și Ioana Cătălina Stîngă, moștenitori ai defunctului Aurelian Stîngă, și de Emil Schnaider și Monica Ioana Dincă în dosarele nr. 851/87/2018, nr. 764/87/2018, nr. 33.668/3/2016** și nr. 6.116/3/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, de Nicolaie Lucian Răchițeanu în Dosarul nr. 997/114/2019 al Tribunalului Buzău – Secția I civilă, de Vasile Prăjanu în Dosarul nr. 2.481/99/2019 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă – contencios administrativ și fiscal, de Maria Gabriela Gros, Marius Sorin Sopon și Monica Maria Vidai în Dosarul nr. 32.668/3/2018 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, precum și de Tedorian-Daniel Țăran în Dosarul nr. 887/62/2019 al Tribunalului Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Ploiești – Secția I civilă, Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă, Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și Secția I civilă, Tribunalului Constanța – Secția I civilă, Tribunalului Prahova – Secția I civilă, Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Buzău – Secția I civilă, Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă – contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Brașov – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 aprilie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Marian Enache
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x