DECIZIA nr. 218 din 4 aprilie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 4 iulie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 499 30/06/2016
ART. 3REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 336
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 499 30/06/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 631 11/11/2014
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 499 30/06/2016
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) și (2), art. 215 alin. (8) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Daniel Boitor în Dosarul nr. 1.489/107/2016 al Tribunalului Alba – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 777D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozițiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. II pct. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, în sensul dorit de autorul excepției. Fiind vorba de norme de procedură ce sunt de imediată aplicare, apreciază că sunt incidente cele constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 499 din 30 iunie 2016, pronunțată într-un context asemănător, astfel că se impune respingerea excepției, ca inadmisibilă. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) și (2) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, apreciază că se impune respingerea acesteia ca inadmisibilă, deoarece aceste dispoziții nu au legătură cu obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 11 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. 1.489/107/2016, Tribunalul Alba – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) și (2), art. 215 alin. (8) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Daniel Boitor, cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus modificarea conținutului măsurii controlului judiciar.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate împiedică accesul la justiție în ceea ce privește ordonanțele procurorului de modificare a conținutului măsurii preventive a controlului judiciar. De asemenea, dispozițiile criticate contravin și prevederilor relative la egalitatea în drepturi, deoarece, în cazul luării măsurii controlului judiciar sau prelungirii acestei măsuri, există posibilitatea adresării unei plângeri la judecătorul de drepturi și libertăți, care poate verifica legalitatea și temeinicia măsurii, pe când, în situația impunerii unei noi obligații, nu se prevede nicio cale de atac.6.Tribunalul Alba – Secția penală apreciază că din analiza dispozițiilor de lege criticate rezultă că, în cursul urmăririi penale, măsura controlului judiciar poate fi luată fie de procuror, fie de judecătorul de drepturi și libertăți, iar prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale se poate face doar de către procuror, prin ordonanță, indiferent dacă măsura a fost luată de judecător sau de procuror. De asemenea, rezultă că, odată luată măsura, conținutul acesteia poate fi modificat doar de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu consecința că judecătorul de drepturi și libertăți nu mai are niciun control asupra modificării conținutului ei, întrucât legea nu a prevăzut o cale de atac în raport de dispozițiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală. Deci, dreptul la plângere adresată instanței de judecată, respectiv judecătorului de drepturi și libertăți în contextul modificării conținutului măsurii de către procuror, nu există, singura cale de atac pe care ar putea să o exercite inculpatul în astfel de situații fiind cea prevăzută de art. 336-339 din Codul de procedură penală, respectiv plângerea adresată procurorului ierarhic superior. Consecința acestui fapt este că inculpatul nu are, în această situație, acces liber la justiție. În continuare, apreciază că dispozițiile criticate contravin și art. 16 alin. (1) din Constituție, în condițiile în care inculpații sunt discriminați în exercitarea dreptului de acces la justiție, în funcție de etapa procesuală a cauzei.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul arată că, în prezent, dispozițiile tezei a doua a art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală recunosc explicit dreptul inculpatului de a formula plângere împotriva ordonanței prin care procurorul dispune modificarea conținutului măsurii controlului judiciar, iar prevederile art. 213 alin. (6) din același act normativ statuează asupra competenței judecătorului de drepturi și libertăți de a cenzura ordonanța procurorului, inclusiv sub acest aspect. Având caracterul unor norme de procedură, dispozițiile art. 213 alin. (6) și ale 215 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt de imediată aplicare în noua redactare, inclusiv în cazul ordonanțelor de modificare a controlului judiciar emise anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016. În această situație, în raport de prevederile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce se aplică în mod corespunzător, plângerea poate fi introdusă în termen de 48 de ore de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016. În continuare, arată că, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă dacă vizează o dispoziție legală care nu este în vigoare. Întrucât, în prezenta cauză, sunt criticate norme de procedură care, odată modificate, sunt de imediată aplicare în noua redactare, Guvernul apreciază că, de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, dispozițiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală nu mai îndeplinesc condiția de „a fi în vigoare“, condiție necesară pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate. Astfel, pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (1) și (2), art. 215 alin. (8) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:– Art. 213 alin. (1) și (2): (1)Împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.(2)Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluționare în camera de consiliu și dispune citarea inculpatului.;– Art. 215 alin. (8): „În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanță, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.“;– Art. 215^1 alin. (5): „Împotriva ordonanței procurorului prin care, în condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), s-a prelungit măsura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, dispozițiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.“12.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în fața legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării, dispozițiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. II pct. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Potrivit noii reglementări, dispozițiile criticate au următorul conținut: „În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanță, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după ascultarea inculpatului. Împotriva ordonanței procurorului, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, dispozițiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.“14.În continuare, Curtea reține că autorul excepției critică lipsa căii de atac împotriva ordonanței prin care au fost impuse noi obligații pentru inculpat, au fost înlocuite sau s-a dispus încetarea celor dispuse inițial. Curtea observă că noile dispoziții reglementează tocmai posibilitatea inculpatului de a face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond împotriva ordonanței procurorului.15.Astfel, Curtea constată că, plecând de la aceleași premise în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional a respins, prin Decizia nr. 499 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 26 octombrie 2016, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, ca inadmisibilă. Cu acel prilej, Curtea a observat că dispozițiile criticate sunt norme de procedură, caracterizate de principiul aplicării imediate. În acest sens, Curtea a reținut că, în ceea ce privește domeniul de aplicare al legii procesual penale, a fost consacrat principiul activității acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând și cauzele în curs de urmărire penală sau judecată (Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015). Din această perspectivă, Curtea a apreciat că autorul excepției, în măsura în care se mai află încă sub control judiciar, poate introduce o nouă cerere motivată prin care să solicite procurorului impunerea unor noi obligații ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, iar dacă este nemulțumit de soluția dispusă de acesta să introducă, potrivit noilor dispoziții procesual penale, plângere împotriva ordonanței procurorului la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.16.În continuare, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanțând interpretarea sintagmei „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a statuat că acest control vizează „dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Ca urmare, Curtea a decis că „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“.17.Astfel, având în vedere natura dispozițiilor de lege criticate, modificările survenite cu privire la aceste dispoziții, precum și cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată, Curtea a apreciat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, în forma pe care acestea o aveau înainte de modificarea survenită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziții nu mai sunt „în vigoare“ în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în interpretarea dată acestui text de lege prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a Curții Constituționale.18.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că cele reținute prin Decizia nr. 499 din 30 iunie 2016, precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală.19.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) și (2) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea reține că, potrivit încheierii prin care a fost sesizată, autorul excepției este cercetat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni. Prin Încheierea penală nr. 34/5 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 797/107/2016, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Boitor Constantin Daniel, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Prin Încheierea penală nr. 27/JDL/10 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 797/107/2016, a fost admisă contestația autorului excepției și pe cale de consecință a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 10 martie 2016, impunându-se în sarcina inculpatului mai multe obligații.20.Ulterior, prin Ordonanța emisă la data de 22 aprilie 2016, în Dosarul nr. 6D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia, s-a dispus modificarea conținutului măsurii controlului judiciar luate față de autorul excepției. Împotriva acestei ordonanțe, autorul excepției a formulat plângere, ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba formându-se Dosarul nr. 1.489/107/2016, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.21.Având în vedere cele expuse anterior, Curtea constată că obiectul dosarului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl constituie soluționarea contestației formulate împotriva ordonanței prin care s-a dispus modificarea conținutului măsurii controlului judiciar luate față de autorul excepției.22.În continuare, Curtea reține că dispozițiile art. 213 alin. (1) și (2) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală se referă la plângerea împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, respectiv la plângerea împotriva ordonanței procurorului prin care s-a prelungit măsura controlului judiciar. Or, plângerile împotriva ordonanțelor procurorului prin care s-a luat sau s-a prelungit măsura controlului judiciar se constituie în proceduri distincte față de plângerea împotriva ordonanței prin care s-a dispus modificarea conținutului măsurii controlului judiciar, fiind reglementate distinct la nivel legislativ.23.Plecând de la aceste premise, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, „legătură cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.24.Astfel, față de aceste aspecte, Curtea constată că dispozițiile art. 213 alin. (1) și (2) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, urmând să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) și (2), art. 215 alin. (8) și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Daniel Boitor în Dosarul nr. 1.489/107/2016 al Tribunalului Alba – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Alba – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 aprilie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x