DECIZIA nr. 218 din 20 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 24 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 22
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 255 14/12/2010 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 78 15/11/2021
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 756 28/11/2019
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 395 01/10/2013
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 536 10/11/2022
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 450 25/10/2022
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 33 27/05/1994 ART. 26
ART. 11REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 22
ART. 11REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 562
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 33 27/05/1994
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 33 27/05/1994 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 8
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 22
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 33 27/05/1994 ART. 26
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 67 21/02/2017
ART. 22REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 33 27/05/1994
ART. 23REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 5
ART. 23REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 22
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 785 16/06/2011
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 104 07/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 132 19/03/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Nicolae Stancu în Dosarul nr. 3.126/93/2019 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.511D/2020.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Alexandru Stamo din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.512D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de Adrian Simionescu în Dosarul nr. 2.567/93/2020 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 2.512D/2020 la Dosarul nr. 2.511D/2020.6.Reprezentantul Ministerului Public și avocatul prezent sunt de acord cu conexarea dosarelor.7.Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.512D/2020 la Dosarul nr. 2.511D/2020, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, susținând că prevederile criticate sunt contrare art. 44 alin. (3) și (6) din Constituție, deoarece fac imposibilă o dreaptă despăgubire, limitând-o la evaluarea realizată prin expertizele întocmite și actualizate ale camerelor notarilor publici. Persoana expropriată este obligată să accepte un preț impus în mod unilateral de către stat prin expertizele întocmite și actualizate ale camerelor notarilor publici. În același sens și pentru identitate de rațiune sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 395 din 1 octombrie 2013 și nr. 756 din 28 noiembrie 2019, paragraful 16 și Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Depune și note de ședință la dosar.9.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că prevederile criticate au fost interpretate în mod extensiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, în sensul că, la stabilirea valorii despăgubirii, trebuie să se țină seama atât de expertizele actualizate întocmite de camerele notarilor publici, cât și de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Acest punct de vedere a fost validat prin deciziile Curții Constituționale nr. 450 din 25 octombrie 2022 și nr. 536 din 10 noiembrie 2022 și, ca atare, solicită menținerea jurisprudenței instanței constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:10.Prin încheierile din 18 decembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 3.126/93/2019 și nr. 2.567/93/2020, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Excepția a fost ridicată de Nicolae Stancu și, respectiv, de Adrian Simionescu în cauze având ca obiect acordare despăgubiri în cadrul procedurii de expropriere și face obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.511D/2020 și nr. 2.512D/2020.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care lasă să se înțeleagă că la întocmirea expertizelor nu s-ar mai lua în considerare valoarea de circulație a terenului, ci o valoare ipotetică, mult inferioară prețului real, de piață, al imobilelor similare celor expropriate, stabilită în alte scopuri, ce țin, în principal, de determinarea și aplicarea regimului fiscal. Anterior modificării operate în anul 2018, prin care a fost adoptată norma criticată, prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 trimiteau la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Dar prevederile criticate, care impun experților și instanței judecătorești ca, în faza judiciară a procedurii exproprierii, să țină seama exclusiv de expertizele întocmite de camerele notarilor publici, nu permit acordarea unei despăgubiri juste, așa cum impun atât art. 44 alin. (3) din Constituție, cât și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Doar o interpretare sistematică a prevederii legale criticate, respectiv prin coroborare cu art. 44 din Constituție, art. 562 alin. (3) din Codul civil și dispozițiile Legii nr. 33/1994, permite despăgubirea integrală a persoanei expropriate.12.În susținerea acestei argumentări sunt invocate și considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 395 din 1 octombrie 2013 și nr. 756 din 28 noiembrie 2019, paragraful 16, potrivit cărora exproprierea cuprinde valoarea „reală“ a imobilului și despăgubirile cuvenite proprietarului și altor persoane îndreptățite, iar la stabilirea despăgubirii se are în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele în aceeași unitate administrativ-teritorială, adică prețul de piață al acestora la momentul realizării efective a exproprierii.13.Se mai arată că prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 sunt contrare exigențelor de claritate a legii, exprimate în art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.14.Tribunalul Ilfov – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile avocatului și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Experții, la realizarea raportului de expertiză, precum și instanța vor ține seama de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate.“19.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că dispozițiile criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 44 alin. (3) referitor la expropriere.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 450 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 15 februarie 2023, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 din perspectiva unor critici similare cu cele formulate și în prezenta cauză. Astfel, Curtea, după ce a analizat în mod minuțios interpretarea dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 prin Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.185 din 15 decembrie 2021, a constatat conformitatea acestora cu prevederile art. 44 din Constituție (Decizia Curții Constituționale nr. 450 din 25 octombrie 2022, paragrafele 24-35).21.În esență, instanța supremă a avut de stabilit dacă, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, experții și instanța trebuie să țină seama exclusiv de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, sau, dimpotrivă, pot să țină seama și de criteriile prevăzute de alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, potrivit căruia: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.“ Instanța supremă a conchis că prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 trebuie interpretate extensiv, în sensul că, în faza judiciară a procedurii exproprierii, experții și instanța trebuie să țină seama nu doar de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, adică în etapa administrativă a procedurii exproprierii, ci și de criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.22.În motivarea acestei soluții, instanța supremă a avut în vedere jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia Legea nr. 33/1994 reprezintă cadrul normativ general în materie de expropriere, în timp ce Legea nr. 255/2010 constituie reglementarea specială în materie de expropriere atunci când această măsură este dispusă în vederea realizării unor obiective specifice de interes național, județean și local, astfel cum acestea sunt stabilite în art. 1 din lege (Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017). Caracterul special al reglementării rezultă, așadar, din specificul soluțiilor legislative preconizate raportate la categoria particulară de situații vizate. Plecând de la această statuare a jurisdicției constituționale, instanța supremă a arătat că indiferent de caracterul general sau special al normei de drept care reglementează modalitatea concretă de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate, această normă trebuie, în mod necesar, să satisfacă exigența dreptei (și prealabilei) despăgubiri în caz de expropriere, potrivit principiului despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, consacrat de întreaga reglementare internă în domeniul exproprierii. Prin urmare, deopotrivă compatibilitatea și complementaritatea dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 și ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, aflate într-o corelație de tipul normă specială – normă generală, sunt nu doar justificate, ci, mai mult decât atât, impuse de principiul fundamental anterior evocat, întrucât efectivitatea unei atari garanții constituționale nu ar putea fi asigurată, în cazul stabilirii valorii despăgubirilor pentru bunuri expropriate ce fac parte din domeniul specific de reglementare al legii speciale, decât prin luarea în considerare atât a reperului legal introdus în norma specială (expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici), cât și a criteriilor stipulate de norma generală conținută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, finalitatea unică urmărită fiind aceea a determinării și acordării unei despăgubiri drepte.23.În continuare se arată că expresia folosită de legiuitor în cazul art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 – „vor ține seama“ – are valențele unei dispoziții integratoare, iar nicidecum restrictive, de excludere a criteriilor prescrise de norma generală. Înalta Curte de Casație și Justiție a observat că reperul expertizelor întocmite și actualizate de camerele notarilor publici este utilizat, într-adevăr, în etapa administrativă a procedurii de expropriere, condusă de către expropriator, pentru evaluarea imobilului expropriat, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) și ale art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010. S-a mai arătat că această evaluare a proprietăților imobiliare prin raportare la grila notarială este una estimativă, realizată în termeni generali, care țin seama de criterii mai largi, vizând unitatea administrativ-teritorială în care sunt situate și categoria de folosință, iar nu de caracteristicile fiecărui imobil, care constituie în mod real criteriile în funcție de care se realizează evaluarea concretă a acestora. Însă, odată declanșată etapa judiciară a procedurii de expropriere de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor astfel stabilite, instanța are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulație a bunului și acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere.24.Cu alte cuvinte, evaluarea prin raportare la grila notarială realizată în faza administrativă a exproprierii nu mai poate fi aplicată tale quale în faza jurisdicțională, declanșată de expropriatul nemulțumit, prin formularea contestației puse la îndemâna sa de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010. A admite contrariul și a accepta teza preluării mecanice a acestui mod de calcul, bazat exclusiv pe un reper căruia legea nu-i conferă nici unicitate și nici prefezabilitate, ar însemna prejudicierea sau chiar golirea de conținut a dreptului la contestație în instanță recunoscut expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii, precum și nesocotirea sau lipsirea de orice efect a întregii proceduri legale de soluționare a contestației și a garanțiilor care o însoțesc, dreptul de acces la justiție devenind, în consecință, unul teoretic și iluzoriu.25.Un argument suplimentar în combaterea tezei interpretării restrictive a textului art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 este acela că, reductio ad absurdum, valoarea reală a imobilelor expropriate din cadrul unei unități administrativ-teritoriale ar fi uniformă, indiferent de caracteristicile proprii ale fiecărui imobil (cu titlu de exemplu, localizare, utilități, servituți, căi de acces, front stradal, modalitate de exploatare propriu-zisă), ceea ce nu poate fi rațional admis.26.În ceea ce privește pretinsa încălcare a standardelor de calitate a legii cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, se observă că autorii excepției nu dezvoltă o critică propriu-zisă, rezumându-se la simpla enunțare a acestora. Or, în aceste condiții, critica astfel formulată este inadmisibilă, deoarece, așa cum a reținut în mod constant în jurisprudența sa Curtea Constituțională, simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).27.Având în vedere că, în esență, criticile formulate de autorii prezentei excepții sunt similare cu cele formulate și în cauza soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 450 din 25 octombrie 2022, precum și faptul că, în intervalul redus de timp scurs de la momentul soluționării, nu pot fi identificate motive de reconsiderare atât a soluțiilor, cât și a motivării care le susțin, Curtea le va menține și în prezenta cauză.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Stancu și, respectiv, de Adrian Simionescu în dosarele nr. 3.126/93/2019 și nr. 2.567/93/2020 ale Tribunalului Ilfov – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ilfov – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x