DECIZIA nr. 216 din 30 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (1) și ale art. 77 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu referire la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Aurel Costache în Dosarul nr. 403/46/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.420D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 150 din 17 martie 2016. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 403/46/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (1) și ale art. 77 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu referire la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Aurel Costache în cadrul acțiunii având ca obiect anularea Raportului de evaluare din 2015 emis de Agenția Națională de Integritate. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 76 alin. (1) și ale art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu referire la art. 87 și 88 din aceeași lege, art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, cu referire la art. 3 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 – potrivit cărora autoritățile administrației publice au obligația să sprijine sportul pentru toți și sportul de performanță și să asigure condițiile organizatorice și materiale de practicare a educației fizice și sportului în comunitățile locale -, sunt lipsite de previzibilitate, accesibilitate și claritate, deoarece folosesc noțiunile de „folos material“, „interes patrimonial“ și „interes personal“ fără să definească sfera de aplicare și conținutul acestor noțiuni, dând naștere la interpretări diferite. Lipsa de precizie și previzibilitate a textelor criticate este invocată în legătură cu situația aleșilor locali în cluburile sportive înființate în baza Legii nr. 69/2000. Astfel, se susține că există o necorelare a obligațiilor prevăzute de Legea nr. 69/2000 cu regimul conflictului de interese stabilit prin art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004. Totodată, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, încălcând „calitatea legii“, pentru că fac referire la trei sintagme diferite, fără a le defini, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, destinatarul normei nu-și poate ordona conduita în raport cu mai multe norme de incriminare, fiecare cu un alt conținut. … 6.De asemenea se susține că standardul constituțional al reglementării exprese a condițiilor de restrângere a libertăților individuale și a drepturilor, mai ales pentru un viceprimar, persoană aleasă, impune să se stabilească expres cazurile de conflict de interese, definiția acestuia și a sintagmelor folosite de textele de lege criticate, astfel încât să existe o reglementare unică și să se stabilească expres excepțiile de la aceasta, raportat la interesul național și la valorile ocrotite prin lege. … 7.În final, se susține că un inspector de integritate ce funcționează sub imperiul legalității își desfășoară activitatea de evaluare numai în condițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, fără a face interpretări și analogii, iar prin acest mod de lucru se încalcă principiul unei evaluări echitabile, imparțiale, potrivit regulilor prevăzute în art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiul specialității și diferențierii dintre un organ executiv și unul deliberativ la nivelul unei autorități administrative. … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, neputând conduce, prin ele însele, la încălcarea principiului separației puterilor în stat sau la o îngrădire a accesului liber la justiție ori la un proces echitabil. Mai mult, arată că, în cadrul unei jurisprudențe constante, în cadrul controlului de constituționalitate asupra unor dispoziții din Legea nr. 161/2003 și din Legea nr. 176/2010, Curtea Constituțională a stabilit că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă. Totodată, nu se pune problema îngrădirii neconstituționale sau neconvenționale a unor drepturi legitime prin reglementarea de către legiuitor a conflictului de interese pentru aleșii locali. În plus, criticile formulate de autorul excepției vizează aspecte de aplicare în concret a Legii nr. 161/2003, aplicare ce urmează a fi verificată din punctul de vedere al legalității de instanța de contencios administrativ prin raportare la ansamblul prevederilor care reglementează activitatea finalizată cu întocmirea raportului de evaluare, precum și la celelalte dispoziții de lege naționale sau convenționale incidente în materie. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere transmis Curții Constituționale și reținut în deciziile nr. 427 din 21 iunie 2016, nr. 150 din 17 martie 2016 și nr. 664 din 8 noiembrie 2016, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 76 alin. (1) și ale art. 77 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Referitor la dispozițiile criticate din Legea nr. 161/2003, Curtea reține că art. 77 din acest act normativ nu are alineate și că aceste dispoziții au fost modificate ulterior sesizării Curții Constituționale, prin Legea nr. 59/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 9 aprilie 2019. Referitor la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin Legea nr. 88/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 6 mai 2019, a fost completat art. 75 din Legea nr. 393/2004 cu alin. (2), cu următorul cuprins: „Fapta aleșilor locali de a încălca legislația în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și se sancționează cu diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni.“ Curtea mai reține că dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile Legii nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate ulterior sesizării sale, prin art. 597 alin. (2) lit. e) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă anularea raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate în anul 2015. În aceste condiții, Curtea reține că obiect al excepției îl constituie prevederile art. 76 alin. (1) și ale art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu referire la art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, având următorul cuprins: – Art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003: „Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.“; … – Art. 77 din Legea nr. 161/2003: „Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“; … – Art. 46 din Legea nr. 215/2001:(1)Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 57 alin. (4^1) și art. 101 alin. (3^1).(2)Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată.“; … – Art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004: „Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: […] f) o asociație sau fundație din care fac parte.“ …  … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiul legalității și al supremației Constituției, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 7 privind principiul legalității pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând excepția de neconstituționalitate a acestora, de exemplu, prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 25 mai 2016, Decizia nr. 427 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 9 noiembrie 2016, Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2017, Decizia nr. 664 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.077 din 19 decembrie 2018, sau Decizia nr. 701 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 24 februarie 2020. … 16.Prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, precitată, paragrafele 19 și 21, referitor la critica potrivit căreia există un paralelism legislativ, în sensul că dispozițiile criticate reglementează conflictul de interese, dar folosesc noțiuni diferite, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece normele de lege invocate de autorul excepției au atât ipoteze diferite, cât și conținut diferit, suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reglementează obligația primarilor și a viceprimarilor de a nu emite un act administrativ sau de a nu încheia un act juridic ori de a nu emite o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I, iar art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 definește noțiunea de „interes personal într-o anumită problemă“, în vederea întocmirii de către toți aleșii locali a declarației pe propria răspundere privind interesele personale. … 17.În ceea ce privește pretinsa neclaritate a textelor de lege criticate, prin Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, precitată, paragraful 18, Curtea a reținut că prevederile art. 75 lit. a) și f) din Legea nr. 393/2004 sunt redactate cu suficientă precizie și claritate pentru a permite destinatarilor lor – aleșii locali – să își conformeze conduita și să anticipeze consecințele ce pot rezulta din neîndeplinirea obligației de depunere a declarației privind interesele personale, astfel cum sunt stabilite acestea prin art. 82 din Legea nr. 393/2004. Instituirea obligației aleșilor locali de a-și face publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere are tocmai menirea de a evita starea de conflict de interese. La paragrafele 19 și 20 ale aceleiași decizii, Curtea a reținut că „interesul personal“ – noțiune cuprinsă în prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 – nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci se referă în mod complex la natura interesului alesului local, care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului și posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj chiar pentru sine sau soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociație sau fundație din care face parte. Astfel, Curtea a reținut că a determina în concret dacă un consilier local manifestă un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, în vederea stabilirii existenței stării de conflict de interese, constituie un aspect referitor la interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, respectiv Agenția Națională de Integritate și instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare. … 18.Referitor la dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, și Decizia nr. 951 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009, reținând că acestea reprezintă garanții ale imparțialității autorităților publice și ale membrilor consiliilor locale în exercitarea atribuțiilor lor. Potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate doar „în condițiile legii“. Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut pentru consilierul local interdicția de a participa la dezbaterea și la adoptarea acelor hotărâri care au ca obiect probleme ce prezintă un interes material (patrimonial) pentru el ori pentru soțul (soția), afinii sau rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv este aceea de a se asigura eliminarea subiectivismului și a interesului particular ori de grup în adoptarea hotărârilor consiliului local. Este cazul „conflictului de interese“ pe care art. 70 din Legea nr. 161/2003 îl definește ca fiind situația în care persoana care exercită o demnitate sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, ce ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin. Conflictul de interese privește toate categoriile de funcționari publici, precum și funcțiile și demnitățile publice din sfera celor trei puteri ale statului, evident prin prisma atribuțiilor care caracterizează fiecare funcție în parte. … 19.Cât privește criticile de neconstituționalitate raportate la art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenție, prin Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, precitată, paragraful 16, Curtea a reținut că acestea nu pot fi primite. Astfel, norma invocată din Constituție vizează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit art. 6 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Or, criticile de neconstituționalitate nu vizează aceste aspecte, ce constituie garanții ale dreptului la un proces echitabil, ci lipsa de previzibilitate a dispozițiilor de lege criticate, ceea ce, în opinia autorului excepției, poate conduce la interpretări divergente ale instanțelor judecătorești cu privire la existența unor conflicte de interese. Totodată, Curtea a reținut că autorul excepției a beneficiat de posibilitatea formulării la instanța judecătorească a contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictului de interese, ceea ce reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil. … 20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 21.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. … 22.Cât privește susținerile autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la situația concretă a participării aleșilor locali la luarea deciziilor privind activitatea unor cluburi sportive, înființate în baza Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, potrivit căreia autoritățile administrației publice au obligația să sprijine sportul pentru toți și sportul de performanță și să asigure condițiile organizatorice și materiale de practicare a educației fizice și sportului în comunitățile locale, Curtea constată că acestea reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii la cazul concret dedus judecății, fiind de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, precitată, paragraful 25). … 23.În final, referitor la susținerile autorului excepției potrivit cărora „un inspector de integritate ce funcționează sub imperiul legalității își desfășoară activitatea de evaluare numai în condițiile Legii nr. 176/2010, fără a face interpretări și analogii, iar prin acest mod de lucru se încalcă principiul unei evaluări echitabile, imparțiale, potrivit regulilor prevăzute în art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiul specialității și diferențierii dintre un organ executiv și unul deliberativ la nivelul unei autorități administrative“, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. În jurisprudența sa constantă asupra dispozițiilor Legii nr. 176/2010, care reglementează organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și activitatea inspectorilor de integritate, de exemplu, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, sau Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, Curtea a reținut că Agenția Națională de Integritate desfășoară o activitate administrativă și în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică, a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Cu privire la măsurile prevăzute de lege în competența inspectorului de integritate, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 428 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 19 octombrie 2016, paragraful 17, că toate măsurile, inclusiv cele sancționatoare, ce pot fi dispuse de inspectorii de integritate pot fi contestate la instanțele judecătorești competente și că acestea reprezintă acte prin care se urmărește protejarea valorilor sociale și a principiilor legalității, obiectivității și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurel Costache în Dosarul nr. 403/46/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 76 alin. (1) și ale art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu referire la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește