DECIZIA nr. 216 din 2 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Liviu Chira în Dosarul nr. 3.890/100/2015 al Tribunalului Maramureș – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 543D/2018. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș au comunicat la dosar o adresă prin care precizează că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 a modificat art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și că „prezenta cauză a fost înregistrată în anul 2010, rechizitoriul din 11 decembrie 2015 fiind întocmit în Dosarul nr. 29/P/2010 de către Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj.“ … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține că, deși prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 sunt dispoziții de procedură, de imediată aplicare, legiuitorul poate reglementa norme tranzitorii în sensul celor criticate în prezenta cauză, pentru buna desfășurare a procesului penal. … 
CURTEAavând în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 17 mai 2016 (înregistrată pe rolul Curții Constituționale la data de 17 aprilie 2018), pronunțată în Dosarul nr. 3.890/100/2015, Tribunalul Maramureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția a fost ridicată de Liviu Chira în soluționarea cauzei penale în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia reține că, astfel cum este reglementată competența Direcției Naționale Anticorupție prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013, rezultă că această structură specializată are competența materială exclusivă în urmărirea penală efectuată în cauzele penale în care s-au comis infracțiunile prevăzute în art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal, prin care s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, fiind excluse de jure din competența sa materială de efectuare a urmăririi penale infracțiunile de evaziune fiscală, indiferent de valoarea prejudiciului cauzat, considerentele legale fiind cele statuate în preambulul actului normativ de modificare a competenței materiale. Cu toate acestea, art. II din Ordonanța de urgență nr. 63/2013 derogă de la competența materială generală, statuând – contrar art. I din același act normativ – că rămân în competența structurii specializate cauzele privind infracțiunile de evaziune fiscală înregistrate la Direcția Națională Anticorupție anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență precitate. Susține, astfel, că derogarea, prin textul de lege criticat, de la competența materială generală, folosindu-se un criteriu aleatoriu, determinat de momentul sesizării structurii specializate, apare ca fiind neconstituțională, atât timp cât momentul sesizării organelor de urmărire penală este analizat, de regulă, în raport cu alte instituții ale dreptului procesual penal (competența teritorială, intervenția prescripției răspunderii penale), neputând constitui un criteriu pentru stabilirea și delimitarea competenței materiale în faza de urmărire penală.  … 6.Tribunalul Maramureș – Secția penală opinează că textul de lege criticat este constituțional. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 sunt constituționale. Reține că principiul aplicării imediate a normei procesuale și, corelativ, ultraactivitatea legii vechi cu privire la cauzele înregistrate la Direcția Națională Anticorupție înainte de intrarea în vigoare a modificărilor sunt de sorginte legală, iar nu constituțională, legiuitorul având posibilitatea de a da preeminență unuia dintre ele, în considerarea anumitor situații particulare. Norma cu caracter tranzitoriu nu face altceva decât să ofere stabilitate actului normativ și să asigure realizarea scopului în vederea căruia a fost adoptată reglementarea.  … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEAexaminând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 26 iunie 2013, având următorul cuprins: „Cauzele înregistrate la Direcția Națională Anticorupție anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se soluționează de către această structură specializată.“ … 12.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, cât și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările și completările ulterioare, reglementează competența procurorilor specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în investigarea anumitor infracțiuni. Potrivit alin. (1)-(3) ale articolului menționat, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorii Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilieri județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocați; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și al societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 și 294 din Codul penal [alin. (1)]. Totodată, infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție [alin. (2)]. Și, de asemenea, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute la art. 246, 297 și 300 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro [alin. (3)]. Pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1)-(3) ale art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Chiar și în cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție poate continua efectuarea urmăririi penale și în cauza disjunsă. În aceste condiții, Curtea reține că dispozițiile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 reglementează competența materială generală a Direcției Naționale Anticorupție de efectuare a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute în cuprinsul său. … 14.Curtea observă că art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a suferit, în timp, o serie de modificări și completări, alin. (1^2) al acestui articol – în prezent abrogat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013 – fiind introdus prin art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, cu următorul conținut: „(1^2) Departamentul Național Anticorupție este competent să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5, art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal, al infracțiunilor prevăzute la art. 175, 177 și 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.“ Ulterior, art. 13 alin. (1^2) a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 26 iunie 2013, în sensul că „(1^2) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal.“ Același act normativ stabilește la art. II următoarele: „Cauzele înregistrate la Direcția Națională Anticorupție anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se soluționează de către această structură specializată.“ Aceste din urmă dispoziții de lege constituie obiectul excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză. Autorul excepției susține că derogarea, prin textul de lege criticat, de la competența materială generală a Direcției Naționale Anticorupție, în raport cu momentul sesizării structurii specializate, este neconstituțională fiind contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și egalitatea în drepturi a cetățenilor. … 15.Analizând susținerile autorului excepției, Curtea reține, în prealabil, că, prin modificarea legislativă operată la alineatul (1^2) al art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, legiuitorul a dat curs unor rațiuni de bună administrare a justiției, prin concentrarea întregii capacități de acțiune a Direcției Naționale Anticorupție în realizarea obiectivului pentru care a fost înființată această structură specializată, respectiv combaterea marii corupții. Astfel, opțiunea legiuitorului de a trece competența de efectuare a urmăririi penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală, înșelăciune și a celor la regimul vamal cu un prejudiciu mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro la parchetele de pe lângă instanțe determină – potrivit preambulului ordonanței – reducerea duratei anchetelor, având în vedere că dosarele s-ar împărți între cele patruzeci și două de parchete de pe lângă tribunale, iar urmărirea penală va fi efectuată de către organele de cercetare penală. Actul modificator – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 – precizează însă, în art. II, că dosarele înregistrate la Direcția Națională Anticorupție anterior intrării sale în vigoare se soluționează în continuare de către această structură specializată. … 16.Analizând dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013, criticate de autor, Curtea constată că acestea constituie norme tranzitorii generale ce asigură, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, precitate – art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, în forma inițială, pe de o parte, și art. 13 alin. (1^2) astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013, pe de altă parte -, astfel încât punerea în aplicare a noilor dispoziții modificatoare să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestora sau conflictul între norme succesive. De altfel, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 8 alin. (2) că, prin modul de exprimare, actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că dispozițiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; iar aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor. De asemenea, art. 54 – Dispozițiile tranzitorii – din Legea nr. 24/2000 reglementează că, în situația adoptării unor noi acte normative, legea trebuie să conțină și dispoziții tranzitorii, care să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. … 17.Totodată, Curtea reține că instituția Ministerului Public este reglementată în Constituție în titlul III – Autoritățile publice, cap. VI – Autoritatea judecătorească. La art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală se precizează că „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor“. Așadar, legiuitorul constituant a înțeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general și public, care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. Dispoziția art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală se poate concretiza, după caz, prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conținutului dispoziției constituționale. Potrivit art. 131 alin. (2) și (3) din Constituție, Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori, organizați în parchete care „funcționează pe lângă instanțele de judecată“. Așadar, Constituția nu nominalizează parchetele și, în funcție de necesitățile apărării sociale, legiuitorul este liber să înființeze parchete pe lângă anumite instanțe de judecată, de pildă pentru combaterea infracțiunilor de corupție sau pentru combaterea criminalității organizate. În considerarea acestei libertăți constituționale de reglementare și ținându-se seama de imperativul combaterii fenomenului corupției, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, a fost înființat Parchetul Național Anticorupție, în prezent Direcția Națională Anticorupție, ca parchet specializat în combaterea corupției. Însă acest parchet a fost atașat, prin textul inițial al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002, Înaltei Curți de Casație și Justiție, căci prin art. 1 alin. (3) din ordonanță, în forma inițială, s-a precizat că este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și că procurorul general al Parchetului Național Anticorupție este asimilat adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În prezent, art. 1 alin. (3^1) din același act normativ prevede că procurorul șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții. De asemenea, potrivit art. 80 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, Parchetul Național Anticorupție este specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, potrivit legii, își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. … 18.În aceste condiții, Curtea reține că Direcția Națională Anticorupție poate fi caracterizată ca unul dintre parchetele care „funcționează pe lângă instanțele de judecată“, având aceeași competență constituțională de a reprezenta interesele generale ale societății, de a apăra ordinea publică și drepturile și libertățile cetățenilor, astfel încât o diferență de regim juridic de natură a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție – prin efectuarea urmăririi penale în continuare de către Direcția Națională Anticorupție în cauzele înregistrate pe rolul acestei direcții anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2013, pentru infracțiunile de evaziune fiscală, înșelăciune și cele privind regimul vamal cu un prejudiciu mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în raport cu cauze având același obiect investigate de alte parchete din țară organizate pe lângă instanțe de judecată -, nu poate fi identificată. … 19.Totodată, Curtea constată că dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 reglementează o situație tranzitorie în acord cu dreptul părților la un proces echitabil, asigurând o bună administrare a justiției în condițiile în care rămân în competența Direcției Naționale Anticorupție cauzele înregistrate pe rolul acestei direcții specializate anterior intrării în vigoare a actului normativ precitat, investigarea infracțiunilor de evaziune fiscală, înșelăciune și a celor privind regimul vamal cu un prejudiciu mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro urmând a fi realizată de procurorii specializați și care, de altfel, au inițiat și efectuat, până la momentul publicării ordonanței, urmărirea penală cu privire la acestea. … 20.Potrivit prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituție, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic. Prin normele citate, Legea fundamentală definește Ministerul Public ca o instituție independentă de interese partizane și, deci, la adăpost de imixtiuni de orice natură, iar procurorilor le impune să își exercite atribuțiile în mod imparțial și în limitele legii, sub controlul ierarhic prevăzut de lege, asupra modului în care respectă aceste principii constituționale. Pe lângă aceste garanții de independență și imparțialitate, comune tuturor procurorilor din sistemul judiciar, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prezintă garanțiile generate de poziția în care se află această direcție specializată, care funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind coordonată direct de către procurorul șef al parchetului din vârful ierarhiei Ministerului Public. De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că „procurorul nu este adversarul vreuneia din părți, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituție, referindu-se la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părți, ci de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuție astfel de drepturi și libertăți.“ (Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008). … 21.Așa încât, având în vedere cele reținute anterior, Curtea constată că reglementarea potrivit căreia Direcția Națională Anticorupție rămâne competentă să investigheze cauzele privind infracțiunile de evaziune fiscală, înșelăciune și cele privind regimul vamal cu un prejudiciu mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, înregistrate pe rolul său anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2013, clarifică aspecte importante privind aplicarea în timp a prevederilor referitoare la competența materială generală a acestei structuri specializate, în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autor. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liviu Chira în Dosarul nr. 3.890/100/2015 al Tribunalului Maramureș – Secția penală și constată că dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește