DECIZIA nr. 215 din 9 aprilie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1055 din 21 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 56 17/09/2018
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 686 26/11/2014
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 5
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 4
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 7 11/02/2019
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 36 16/07/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 23 26/09/2016
ART. 19REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 85 02/03/2023
ART. 28REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 24
ART. 28REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 85 02/03/2023
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Denisa Angelica Stănișor și alții în Dosarul nr. 3.532/105/2020 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.403D/2021.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.073D/2021 și nr. 41D/2023, având ca obiect excepții de neconstituționalitate cu obiect similar, excepții ridicate de Mihai Popa și alții în Dosarul nr. 44/87/2021 al Tribunalului Teleorman -Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal – Completul specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale și de Sebastian Aurel Nașcu în Dosarul nr. 3.363/2/2022 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Magistratul-asistent menționează că, în Dosarul nr. 2.073D/2021, autorul a transmis concluzii scrise în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.6.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.073D/2021 și nr. 41D/2023 la Dosarul nr. 1.403D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.073D/2021 și nr. 41D/2023 la Dosarul nr. 1.403D/2021, care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că jurisdicția constituțională a statuat, deja, că hotărârile judecătorești privind recunoașterea unor drepturi salariale au fost emise anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Legiuitorul a acționat în domeniul propriu de competențe fără a interfera cu activitatea de înfăptuire a justiției, urmărind să elimine dezechilibrele din sistemul de salarizare publică. Limitarea sporurilor este un atribut exclusiv al legiuitorului. Mai arată, cu referire la modul de adoptare a Legii-cadru nr. 153/2017, că aceasta, așa cum reiese din examinarea fișei legislative, a fost adoptată ca lege organică, și nu ca lege ordinară.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 9 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.532/105/2020, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 și ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Denisa Angelica Stănișor și alții într-o cauză având ca obiect drepturi salariale.9.Prin Încheierea nr. 334 din 11 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 44/87/2021, Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal – Completul specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Mihai Popa și alții într-o cauză având ca obiect drepturi salariale.10.Prin Sentința civilă nr. 2.496 din 27 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.363/2/2022, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 9, ale art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și a Legii-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Sebastian Aurel Nașcu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale în măsura în care nu păstrează drepturi câștigate în mod definitiv prin hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat. Astfel, autorii invocă hotărâri judecătorești prin care li sa recunoscut o anumită modalitate de calcul al drepturilor salariale prin raportare la o anumită valoare a VRS. Dar după 1 ianuarie 2018 autoritatea plătitoare a plafonat salariile calculate potrivit metodei stabilite prin hotărâri judecătorești prin limitarea la 30% a sporurilor, în condițiile în care valoarea acestora era de 45% din indemnizația de bază.12.Este invocată în susținere jurisprudența Curții Constituționale, în particular Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, cu referire la natura și efectele hotărârii judecătorești. Hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea VRS, prin definiție, vizează aplicabilitatea aceluiași criteriu de salarizare a unui întreg sector de activitate. În acest context se face trimitere și la Decizia nr. 56 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.13.Prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt discriminatorii deoarece, în situația în care în cadrul a două instanțe există un număr diferit de angajați în activitate, în concediu medical sau de odihnă ori există un număr diferit de membri ai personalului contractual sau alte categorii care nu beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, prevăzute de art. 5 din secțiunea I a capitolului VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 doar pentru magistrați și personalul auxiliar, suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, raportat la care se face plafonarea de 30%, diferă. Prin plafonarea sporurilor, persoane care lucrează în condiții de muncă grele/vătămătoare/periculoase și ar trebui să beneficieze de un spor de până la 15% din salariul de bază sunt private de acest drept în cazul în care celelalte sporuri acordate de lege depășesc pragul de 30%, întrucât acestea încasează aceleași drepturi salariale cu persoanele care lucrează în condiții normale de muncă.14.Aceeași situație se regăsește în cazul persoanelor cu handicap care desfășoară o activitate în condiții normale de lucru și care, potrivit legii, ar trebui să beneficieze de un spor de 15%, pe care însă legiuitorul, deși îl acordă, nu îl mai garantează.15.Legiuitorul nu a dovedit existența unei crize economice pentru a justifica plafonarea indemnizațiilor și reducerea sporurilor judecătorilor, în condițiile în care pentru celelalte categorii profesionale legea unică de salarizare prevede majorări substanțiale.16.Judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate din familia ocupațională Justiție și Curtea Constituțională sunt discriminați față de judecătorii Curții Constituționale și de judecătorii care desfășoară activități în sistemul penitenciar. Astfel, sporul acestor din urmă categorii profesionale nu este plafonat la 30% – judecătorii Curții Constituționale beneficiază de un cuantum al sporurilor de 45% din indemnizația de încadrare, iar sporul de 20% al judecătorilor care desfășoară activități în sistemul penitenciar nu se ia în calcul la stabilirea limitei de 30%.17.Criticile extrinseci vizează împrejurarea că salarizarea magistraților s-a realizat printr-o lege ordinară, adică Legea-cadru nr. 153/2017, deși ar fi trebuit să fie reglementată printr-o lege specială. În acest fel s-au încălcat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, aceste acte trebuie să se limiteze la cadrul stabilit prin actul de bază, în speță Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.18.Este neconstituțională, în opinia autorilor, anularea dispozițiilor unei legi organice printr-o lege ordinară. Ordinul nr. 420/C din 7 februarie 2022 emis de Ministerul Justiției, a cărui anulare a fost solicitată instanței care a sesizat Curtea Constituțională în Dosarul nr. 41D/2023 și care a fost emis în baza Legii-cadru nr. 153/2017, încalcă Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, și deciziile nr. 23 din 26 septembrie 2016 și nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțate de instanța supremă cu privire la pronunțarea unor hotărâri prealabile din materia drepturilor salariale.19.Sunt contrare art. 1 alin. (4) din Constituție prevederile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, deoarece se încalcă atribuțiile puterii judecătorești.20.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției.21.Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal – Completul specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată.22.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.23.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3), ale art. 9, art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum și a Legii-cadru nr. 153/2017, în ansamblul ei, care au următorul conținut:– Art. 1 alin. (3): „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.“;– Art. 9: „Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare, sporurile și alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, precum și pentru funcțiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. I-IX.“;– Art. 25 alin. (1): „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.“; – Art. 38 alin. (6): „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“27.Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) privind trăsăturile statului român, ale art. 20 referitor tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul la proprietate privată, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la critici similare prin Decizia nr. 85 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023. Astfel, Curtea a reamintit că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. În viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește că limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în aceeași lege-cadru și în anexele nr. I-VIII la aceasta. Ca atare, stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. Curtea a conchis că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată aplicării în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări.29.Cu referire la pretinsa încălcare a art. 41 din Constituție, invocat și în cauza de față, Curtea a reamintit în Decizia nr. 85 din 2 martie 2023, precitată, că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar art. 41 alin. (2) din Constituție prevede „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile.30.Distinct de criticile adresate anterior, în prezenta cauză se mai invocă o pretinsă discriminare a categoriilor de persoane din care fac parte și autorii prezentei excepții față de judecătorii Curții Constituționale. În aplicarea jurisprudenței constante a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională reamintește că interdicția discriminării și a privilegiilor prin art. 16 din Legea fundamentală nu trebuie înțeleasă în sensul că legiuitorul este obligat să reglementeze în mod identic situații, în cauza de față salarizarea unor diverse categorii de personal bugetar, care, sub multe aspecte obiective, sunt asemănătoare. Fără a contrazice, deci, presupoziția tacită a autorilor excepției că magistrații și personalul asimilat acestora, pe de o parte, și judecătorii Curții Constituționale, pe de altă parte, se află cel puțin parțial într-o situație similară, Curtea apreciază că prevederile art. 16 din Constituție acordă în mod plenar legiuitorului prerogativa de a ține seama în egală măsură și de deosebirile relevante dintre aceste categorii de bugetari. Astfel, pentru a ne rezuma la un singur aspect, însăși Constituția acordă Curții Constituționale un rol distinct de cel atribuit puterii judecătorești. Legiuitorul constituant a considerat că funcțiile instanței constituționale sunt într-atât de diferite de cele ale judecătorilor, care au menirea de a înfăptui justiția, încât i-a consacrat Curții Constituționale un titlu distinct – al V-lea – din Legea fundamentală. Ca atare, legiuitorului ordinar nu i se poate impune, în numele art. 16 alin. (1) din Constituție, să nu țină seama de astfel de deosebiri marcate chiar la nivel constituțional și, ca atare, să reglementeze diferențiat salarizarea celor două categorii.31.Curtea observă că autorii excepției invocă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție și prin prisma existenței unei diferențe nejustificate de tratament juridic între categoria de personal din care aceștia fac parte și personalul care își desfășoară activitatea în sistemul penitenciar ce beneficiază de un „spor de până la 20% calculat la indemnizația de încadrare sau, după caz, la salariul de bază“, motivat de faptul că acest din urmă spor nu intră în sfera normativă a art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Cu privire la acest aspect, Curtea reține că folosirea sintagmei „calculat la (…)“ exprimă, din punct de vedere semantic, o acțiune intrinsecă stabilirii indemnizației de încadrare sau, după caz, a salariului de bază, astfel că sporul la care fac referire autorii excepției este unul care vizează însăși determinarea cuantumului indemnizației de încadrare sau, după caz, a salariului de bază, fiind un element suplimentar constitutiv al acesteia. Ca atare, acest spor are semnificația unei majorări a indemnizației de încadrare sau, după caz, a salariului de bază, astfel că nu are nicio contingență normativă cu sporurile care se determină „din“ indemnizația de încadrare/salariul de bază. Numai acestea din urmă intră în sfera de incidență a dispozițiilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Din cele expuse rezultă, pe de o parte, că elementele sistemului de salarizare pe care autorii excepției le compară nu sunt analoage, având un regim juridic distinct, iar, pe de altă parte, că cele două categorii de personal comparate beneficiază de același tratament juridic în privința sporurilor determinate „din“ indemnizația de încadrare/ salariul de bază. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile criticate nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție.32.În sfârșit, cu referire la criticile aduse Ordinului nr. 420/C din 7 februarie 2022 emis de Ministerul Justiției, Curtea apreciază că doar instanța de contencios administrativ are posibilitatea să verifice conformitatea actelor normative emise de organe ale puterii executive cu legea. Mai mult decât atât, întrucât nici Constituția și nici Legea nr. 47/1992 nu enumeră printre atribuțiile Curții Constituționale și pe aceea de a verifica constituționalitatea unor acte normative emise de organe ale puterii executive, cum este și Ministerul Justiției, criticile îndreptate asupra Ordinului nr. 420/C/2022 emis de Ministerul Justiției sunt inadmisibile.33.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 85 din 2 martie 2023 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.34.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Denisa Angelica Stănișor și alții în Dosarul nr. 3.532/105/2020 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de Mihai Popa și alții în Dosarul nr. 44/87/2021 al Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal – Completul specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale și de Sebastian Aurel Nașcu în Dosarul nr. 3.363/2/2022 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 alin. (3), ale art. 9, art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal – Completul specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x