DECIZIA nr. 215 din 17 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul penal raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la cele ale art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) și la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, a dispozițiilor art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, a dispozițiilor art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală și a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ, excepție ridicată de Rodica Maria Dumitru și Răzvan Eugen Haritonovici în Dosarul nr. 61.261/3/2010 (2.740/2016) al Curții de Apel București – Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 240D/2017. La apelul nominal răspund Răzvan Eugen Haritonovici, personal și asistat de avocat Elena Radu, cu delegație depusă la dosar, și Nicolăescu Teodor, personal și asistat de avocat Florin Stiolică, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Răzvan Eugen Haritonovici prin care acesta solicită conexarea Dosarului nr. 2.508D/2017 la prezentul dosar. Magistratul-asistent arată că Dosarul nr. 2.508D/2017 se află în faza premergătoare ședinței de dezbateri publice, neavând încă stabilit termenul de judecată. … 2.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.062D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ, excepție ridicată de Nicolae Mavrodin în Dosarul nr. 4.523/118/2013 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 240D/2017 și nr. 2.062D/2017, care au termen de judecată la această dată. Avocații părților prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.062D/2017 la Dosarul nr. 240D/2017, care a fost primul înregistrat. … 4.Curtea pune în discuție cererea autorului excepției de neconstituționalitate prin care acesta solicită conexarea Dosarului nr. 2.508D/2017 la Dosarul nr. 240D/2017. Avocații prezenți solicită admiterea cererii de conexare. Reprezentantul Ministerului solicită respingerea cererii, întrucât conexarea poate fi dispusă doar cu privire la dosare care se află în stare de judecată, iar nu cu privire la o cauză care se află în stare de judecată și una care se află în faza preparatorie, cum este cazul de față. … 5.Curtea respinge cererea de conexare a Dosarului nr. 2.508D/2017 la Dosarul nr. 240D/2017. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul doamnei avocat Elena Radu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 și a dispozițiilor art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală. Susține că numărul gradelor de jurisdicție sunt stabilite prin norme de drept substanțial, ele fiind drepturi ale cetățenilor. O dovadă în acest sens este faptul că dispozițiile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează obligația existenței a două grade de jurisdicție în materie penală. Arată că, la data sesizării instanței de judecată, legislația prevedea trei grade de jurisdicție, astfel că aceasta se aplica cu prevalență față de cele statuate în Convenție. Susține că dispozițiile art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 permit aplicarea retroactivă a legii penale mai nefavorabile, încălcând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. Prin aplicarea retroactivă a dispozițiilor noului Cod de procedură penală se elimină un grad de jurisdicție, astfel că autorul excepției nu mai beneficiază de recurs, cale ordinară de atac, fiindu-i suprimat un grad de jurisdicție. În continuare face referire la modul în care era reglementată, în legislația anterioară, calea de atac a recursului. Arată că în noua reglementare, pentru remedierea greșelilor de judecată, este aplicabil doar art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, iar jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a restrâns foarte mult aplicabilitatea acestor dispoziții. Totodată, arată că autorul excepției nu a beneficiat de procedura camerei preliminare. Susține că un motiv pentru care autorul excepției nu a putut beneficia de trei grade de jurisdicție este și faptul că procesul penal împotriva acestuia se derulează de 13 ani. Aplicarea retroactivă a dispozițiilor criticate determină și discriminarea unor inculpați aflați în situații identice. Cei a căror urmărire penală s-a realizat cu celeritate au putut beneficia de trei grade de jurisdicție, pe când cei a căror urmărire penală sa realizat într-un termen îndelungat nu pot beneficia de acest drept. Susține că inculpatul trebuie să aibă reprezentarea clară a acțiunilor pe care le întreprinde pentru a-și asigura apărarea și accesul la căile de atac prevăzute de lege. Or, îngrădirea dreptului la o cale de atac ordinară, pe care legea o prevedea la data începerii judecății, este de natură să lezeze grav drepturile substanțiale și interesele legitime ale inculpatului. În continuare face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 447 din 29 octombrie 2013. Învederează că soluția legislativă în ceea ce privește Codul de procedură civilă este diferită de cea aleasă în materie procesual penală. Arată că, potrivit art. 129 din Constituție, autorul excepției avea dreptul la exercitarea căilor de atac pe care legea veche le prevedea, tocmai pentru a fi respectat accesul liber la justiție și dreptul la apărare reglementate de art. 21 și art. 24 din Legea fundamentală. Restrângerea numărului gradelor de jurisdicție în procedura ordinară îi încalcă drepturile procesuale ale inculpatului atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, ceea ce contravine și prevederilor art. 44 din Constituție.  … 7.În continuare susține că, deși normele de procedură sunt de imediată aplicare, normele substanțiale ce se află în Codul de procedură penală nu pot fi aplicate retroactiv. Este cazul dispozițiilor art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală, care, în opinia autorului excepției, sunt norme de drept substanțial, iar nu procesual, astfel că aplicarea acestora cauzelor începute potrivit vechii legislații este neconstituțională. … 8.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ, avocata autorului excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele formulate în scris și depuse la dosar. Susține că legislația în vigoare reglementează diverse tipuri de răspundere (administrativă, civilă etc.), apreciind că nu este nevoie de o răspundere penală în toate cazurile de încălcare a legii. Arată că, anterior începerii procesului penal, autorului excepției i s-a aplicat deja o sancțiune de către judecătorul sindic, în cadrul dosarului de faliment, cu alte cuvinte există pârghii, altele decât cele penale, care pot fi aplicate făptuitorului. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. … 9.Având cuvântul, domnul avocat Florin Stiolică solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Apreciază că există un conflict de constituționalitate între Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe de-o parte, și art. 175 din Codul penal, pe de altă parte. Susține că prin folosirea sintagmei „în sensul legii penale“ se ajunge la o redefinire a noțiunii de funcționar public, deși Legea nr. 188/1999 este în vigoare. Mai mult, Legea nr. 188/1999 este un act normativ cu forță superioară Codului penal, fiind o lege organică. Face referire la dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, care, în opinia sa, dispun în sensul că nicio altă normă contrară nu poate completa statutul funcționarului public. Arată că, deși atribuțiile funcționarului public sunt reglementate limitativ prin art. 3 din Legea nr. 188/1999, art. 175 alin. (2) din Codul penal vine să lărgească sfera acestor atribuții, din perspectivă penală. Totodată sunt încălcate și normele de tehnică legislativă. Susține că, deși art. 16 alin. (3) din Constituție prevede că funcțiile publice pot fi ocupate de cetățenii români, se ajunge în situația în care, potrivit legii penale, o persoană fără cetățenie română poate fi asimilată unui funcționar public. Apreciază că destinatarul actelor juridice nu poate ști cu exactitate care lege i se aplică, și anume legea specială a funcționarilor publici sau legea penală. Susține că principiul tratamentului egal nu exclude aplicarea unui tratament diferit în cazul unor situații diferite. Astfel, dacă legiuitorul a stabilit un tratament diferit pentru funcționarul public și pentru funcționarul privat, în sensul că primului i se aplică Legea nr. 188/1999, iar celui de-al doilea Codul penal, acest tratament trebuie menținut și aplicat în consecință. … 10.Reprezentantul Ministerului Public, referitor la criticile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 și ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală, apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Dispozițiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, caracterizate de principiul activității, neaducând atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Mai mult, normele din Legea nr. 255/2013 sunt norme tranzitorii a căror menire este aceea de a realiza o conciliere între vechile dispoziții și noile dispoziții, caracterizate de principiul activității, și drepturile și garanțiile conferite părților într-un proces penal. De altfel, singura dispoziție care prevede obligativitatea dublului grad de jurisdicție este aceea prevăzută de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. Împrejurarea că legiuitorul, în noul Cod de procedură penală, a înțeles să restrângă numărul căilor de atac nu este de natură a încălca dispoziția anterior menționată, cu atât mai mult cu cât legiuitorul avea abilitatea constituțională de a proceda astfel. Pe de altă parte, în noua legislație, apelul este o cale devolutivă de atac, așadar părțile au garanții că își pot valorifica toate drepturile procesuale. Chiar dacă nu au beneficiat de procedura camerei preliminare, părțile au avut posibilitatea, potrivit dispozițiilor vechiului Cod de procedură penală, să invoce nulități absolute și relative în orice stadiu al procesului penal. Deși dreptul la dublu grad de jurisdicție este un drept fundamental, nu se poate susține că acesta este un drept substanțial, ci acesta este un drept procesual.  … 11.Referitor la dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ, reluând cele statuate de instanța de contencios constituțional, arată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici identice, Curtea respingând excepția de neconstituționalitate. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul penal, raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la cele ale art. 308 alin. (1) din Codul penal, reprezentantul Ministerului Public apreciază că aceasta este neîntemeiată. De altfel, neconstituționalitatea art. 175 din Codul penal este dedusă din compararea acestui text cu Legea nr. 188/1999. Arată că inclusiv Curtea Constituțională a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, că sintagma „funcționar public“ din dreptul penal nu coincide cu sintagma similară din dreptul administrativ, deoarece noțiunea din dreptul penal are o sferă de aplicare mai largă, justificată de necesitatea protejării unor interese sociale. Din perspectivă penală, noțiunea de „funcționar public“ este definită, mai degrabă, prin prisma funcției pe care persoana o deține, atunci când aceasta este calificată ca subiect activ al unei infracțiuni de serviciu sau de corupție. Se pornește de la lămurirea aspectelor ce țin de exercitarea activității în cadrul unei persoane juridice determinate prin legea penală și dacă persoana în cauză este supusă unui anumit statut sau regim juridic, așa cum prevede Codul penal. În continuare arată că art. 175 se află în partea generală a Codului penal, care a fost adoptat cu respectarea procedurilor referitoare la legile organice. … 12.Doamna avocat Elena Radu depune concluzii scrise în susținerea excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:13.Prin Încheierea din 19 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 61.261/3/2010 (2.740/2016), Curtea de Apel București – Secția I Penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul penal, raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) și la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Rodica Maria Dumitru și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală și ale art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ, excepție ridicată de Răzvan Eugen Haritonovici. Excepția a fost ridicată cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 14.Prin Încheierea din 22 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.523/118/2013, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ, excepție ridicată de Nicolae Mavrodin. Excepția a fost ridicată cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 15.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 și ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală, autorii acesteia susțin că, la momentul sesizării instanței judecătorești, potrivit vechilor dispoziții procesual penale, beneficiau de trei grade de jurisdicție ordinară (fond, apel și recurs) până la pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare sau de condamnare. Cu toate acestea, noul Cod de procedură penală prevede doar două grade de jurisdicție în procedura ordinară de judecată (fond și apel) până la pronunțarea unei hotărâri definitive, hotărârea pronunțată în apel fiind definitivă și executorie. Având în vedere aceste aspecte, se apreciază că, prin aplicarea directă și imediată a acestor norme a fost suprimat un grad de jurisdicție, încălcându-se prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2). Aplicarea retroactivă a normelor substanțiale ale legii noi și restrângerea unui grad de jurisdicție în procedura ordinară a procesului penal încalcă principiul nediscriminării, garantat de art. 16 din Constituție, deoarece persoanele față de care urmărirea penală s-a realizat mai repede au putut beneficia de trei grade de jurisdicție, potrivit vechii reglementări. Susține că eliminarea unui grad de jurisdicție în materie penală încalcă și prevederile art. 21, art. 24, art. 44,art. 53,art. 129 și art. 148 din Legea fundamentală. … 16.În continuare apreciază că schimbarea fundamentală a regimului căilor de atac în cursul judecății procesului penal este o modalitate concretă de încălcare a previzibilității legii, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituție, dar și o imixtiune a legiuitorului în activitatea puterii judecătorești, ceea ce contravine art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată, imixtiunea legiuitorului în activitatea puterii judecătorești afectează și dreptul la un proces echitabil, cu consecințe negative asupra dreptului la libertate și asupra dreptului de proprietate.  … 17.În ceea ce privește dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportate la art. 295 din același act normativ, se arată că incriminarea infracțiunii de delapidare în mediul privat este neconstituțională, deoarece există o disproporție vădită între importanța valorii sociale care trebuie ocrotită și cea care trebuie limitată, încălcându-se și libertatea economică. Apreciază că, față de scopul incriminării, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare o persoană privată, deoarece reglementarea ar fi excesivă, iar forța de constrângere a statului ar beneficia de o extindere nepermisă, fără existența unei justificări în acest sens. Prin dispozițiile criticate, sancționând penal fapte ce contravin unor interese pur private, legiuitorul a calificat aceste interese ca având caracter public, ceea ce a dus la o limitare disproporționată a libertății economice a persoanelor care își desfășoară activitatea în mediul privat. În aceste condiții, protecția penală astfel reglementată, deși adecvată sub aspectul finalității, aceea a protejării unor valori sociale, chiar și private, nu este necesară și nu respectă un raport just de proporționalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată și interesul individual al persoanelor. Se poate constata că incriminarea delapidării în mediul privat reprezintă o încălcare nejustificată a libertății economice a persoanelor care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, încălcându-se astfel prevederile art. 45 din Constituție.  … 18.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul penal raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la cele ale art. 308 alin. (1) din Codul penal se arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici este adoptat prin lege organică. Pe de altă parte, în materie penală, doar adoptarea dispozițiilor ce reglementează infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora au regim organic. Astfel, se naște un conflict între dispozițiile Codului penal și dispozițiile Legii nr. 188/1999, deoarece, prin definirea „funcționarului public“ dintr-o perspectivă penală diferită de cea din Legea nr. 188/1999, se încalcă principiul securității juridice cu consecința lipsei de previzibilitate a legii penale.  … 19.Curtea de Apel București – Secția I penală, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul penal, raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) și la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, apreciază că noțiunea de „funcționar public“ în sensul legii penale primește un înțeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ. De altfel, în mod constant, în literatura juridică de specialitate s-a precizat că semnificația noțiunii de „funcționar public“ din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcționar din dreptul administrativ, în sensul că, potrivit legii penale, noțiunea de „funcționar public“ are un înțeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și a faptului că exigențele de apărare a patrimoniului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. S-a mai arătat de asemenea că, în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic. … 20.În continuare arată că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională (de exemplu, prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014 și Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 aprilie 2016), precum și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (de exemplu, deciziile nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014 și nr. 26 din 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015). … 21.Susține că definițiile reglementate prin dispozițiile art. 175 din Codul penal prezintă importanță sub aspectul faptului că funcționarii publici în sensul legii penale sunt potențiali subiecți activi ai acelor infracțiuni, reglementate în cuprinsul titlului V al Părții speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Așadar, de vreme ce prin intermediul definițiilor reglementate în cuprinsul art. 175 din Codul penal este circumstanțiată calitatea subiectului activ al infracțiunilor de corupție și de serviciu incriminate în titlul V al Părții speciale a Codului penal, rezultă că definirea noțiunii de „funcționar public“ în sensul legii penale intră sub incidența domeniului de reglementare al legii organice, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție. … 22.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013, respectiv ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală, instanța judecătorească arată că verificarea conformității cu normele Legii fundamentale a dispozițiilor legale care impun aplicarea imediată a legii procesual penale noi, cu consecința imposibilității introducerii căii de atac a recursului în condițiile vechii reglementări, a fost parțial realizată de către instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, potrivit căreia aceste prevederi legale nu încalcă principiul neretroactivității legilor, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție și nici principiul previzibilității legii, reglementat de art. l alin. (5) din Constituție, fără ca de la data pronunțării acestei decizii să fi intervenit elemente noi, de natură să determine o modificare a acestei jurisprudențe. … 23.Plecând de la premisa că, în ceea ce privește domeniul de aplicare al legii procesual penale, a fost consacrat principiul activității acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând și cauzele în curs de urmărire penală sau de judecată, instanța judecătorească a reținut că, în materie penală, în exercitarea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a înțeles să reconfigureze modalitatea de reglementare a exercitării căilor de atac, instituind doar posibilitatea atacării cu apel a hotărârii primei instanțe. Totodată, legiuitorul, prin dispozițiile de lege tranzitorii, a prevăzut aplicarea acestei noi viziuni și asupra proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală aflate în faza judecății în primă instanță sau în apel. … 24.Referitor la presupusa încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, instanța judecătorească arată că, potrivit unei jurisprudențe constante a instanței de contencios constituțional, nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materie penală, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (1) și ale art. 44 se arată că acestea nu au incidență în soluționarea excepției de neconstituționalitate. … 25.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la cele ale art. 295 din același act normativ, instanța judecătorească arată că, prin Decizia nr. 461 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 25 noiembrie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 308 alin. (1) raportate la art. 295 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Cum criticile de neconstituționalitate invocate în cauza pendinte cu privire la dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la cele ale art. 295 din același act normativ sunt similare cu cele care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei anterior menționate, fără să fi intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, instanța judecătorească apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 26.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că dispozițiile criticate îndeplinesc condițiile legale de claritate, precizie, predictibilitate, fiind descrise acțiunile/inacțiunile incriminate, și, în același timp, sunt accesibile pentru că normele anterior menționate au fost publicate în Monitorul Oficial al României, dând posibilitatea persoanelor cărora li se adresează să se conformeze normelor stabilite. De asemenea, se are în vedere faptul că, indiferent de caracterul just sau injust al folosului, fapta incriminată prin dispoziția legală analizată încalcă cerințele de moralitate și corectitudine a exercitării funcției publice, iar textul criticat nu prevede decât că funcționarul trebuie să își desfășoare activitatea cu un înalt grad de probitate morală și să nu se implice în luarea unor decizii care să opună interesele sale private cu interesele persoanelor cu care se află în anumite raporturi specifice.  … 27.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 28.Guvernul apreciază că nu se poate confunda noțiunea autonomă de „funcționar public“ din materie penală cu înțelesul noțiunii de funcționar public din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, lege care reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale și are drept scop asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală. Or, legislația penală nu urmărește stabilirea unei echivalențe între definiția funcționarului public în sensul Legii nr. 188/1999 și cea cuprinsă în Codul penal ori, anterior, în Codul penal din 1969, deoarece cele două noțiuni au sfere diferite de aplicabilitate, legislația penală vizând sancționarea unor conduite antisociale a tuturor persoanelor care au atribuții ori responsabilități în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești ori exercită funcții de demnitate publică sau funcții publice de orice natură. Pentru a fi considerat funcționar public în sensul legii penale este indiferent faptul că persoana în cauză a fost aleasă ori numită într-o funcție publică ori de demnitate publică. În continuare face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 29.Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 295 din Codul penal raportate la art. 308 alin. (1) din același act normativ, Guvernul face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 461 din 28 iunie 2016, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect.  … 30.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4, art. 552 din Codul de procedură penală și a celor ale art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013, Guvernul face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015. … 31.Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 295 din Codul penal raportate la art. 308 alin. (1) din același act normativ, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 461 din 28 iunie 2016, iar referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 631 din 11 noiembrie 2014 (anterior citată) și nr. 24 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015. … 32.Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și ale art. 552 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că aceste dispoziții sunt norme de procedură penală, de imediată aplicare, caracterizate de principiul activității legii, astfel încât nu se aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Aplicarea în cadrul proceselor în curs a normelor procesuale criticate nu este de natură a contraveni principiului constituțional al neretroactivității legilor, fiind vorba de o concretizare a principiului aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia legea nouă se aplică de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi. … 33.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:34.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 35.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 175 din Codul penal, raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) și la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale art. 3, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală și ale art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, iar Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017, în sensul eliminării din conținutul acestora a referirii la dispozițiile art. 301 din Codul penal. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 175 din Codul penal: (1)Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:a)exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; … b)exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; … c)exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. … (2)De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.; … – Art. 295 din Codul penal: (1)Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.(2)Tentativa se pedepsește.; … – Art. 308 alin. (1) din Codul penal: „Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.“; … – Art. 550 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.“; … – Art. 551 pct. 4 din Codul de procedură penală: „Hotărârile primei instanțe rămân definitive: (…) 4. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.“; … – Art. 552 din Codul de procedură penală: (1)Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.(2)Hotărârea pronunțată în calea de atac a contestației rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când contestația a fost admisă și procesul a luat sfârșit în fața instanței care o judecă.; … – Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999: „Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public.“; … – Art. 117 din Legea nr. 188/1999: „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.“; … – Art. 3 din Legea nr. 255/2013: „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.“; … – Art. 7 din Legea nr. 255/2013: „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi.“; … – Art. 8 din Legea nr. 255/2013: „Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.“ …  … 36.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4), potrivit căruia statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale, art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 23 referitor la libertatea individuală, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) referitor la rolul și structura Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. h) și j) referitor la categorii de legi, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac și art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. … 37.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul penal, raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) și la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea observă că autorii acesteia susțin că dispozițiile anterior menționate sunt neconstituționale, deoarece înțelesul noțiunii de „funcționar public“ în sensul legii penale este diferit față de înțelesul aceleiași noțiuni în înțelesul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. … 38.Curtea reține că, răspunzând unor critici identice, de exemplu, prin Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 aprilie 2016, a constatat că art. 175 din Codul penal reglementează noțiunea de funcționar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziții legale, primește un înțeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ, potrivit căruia dobândește calitatea de funcționar public orice persoană numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. În acest sens este și Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că noțiunea de funcționar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeași decizie Curtea a reținut că, în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic. … 39.Astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, este funcționar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al art. 175 din Codul penal, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această ultimă subcategorie a funcționarilor publici în sensul legii penale este calificată drept cea a „funcționarilor publici asimilați“. … 40.Curtea a constatat că definițiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanță sub aspectul faptului că funcționarii publici în sensul legii penale sunt potențiali subiecți activi ai acelor infracțiuni reglementate în cuprinsul titlului V – „Infracțiuni de corupție și de serviciu“ al părții speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Din această subcategorie fac parte infracțiunile de luare de mită (art. 289), delapidare (art. 295), abuz în serviciu (art. 297), neglijență în serviciu (art. 298), folosirea abuzivă a funcției în scop sexual (art. 299), uzurparea funcției (art. 300), conflictul de interese (art. 301), violarea secretului corespondenței [în varianta agravată, prevăzută la art. 302 alin. (3)] și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice (art. 304). … 41.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea constată că soluția și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul penal, raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) și la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, fiind neîntemeiată. … 42.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,7 și 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorii acesteia susțin, în esență, că eliminarea unui grad de jurisdicție în materie penală și aplicarea noilor norme procesual penale și cauzelor aflate în curs de judecată determină neconstituționalitatea dispozițiilor anterior menționate. … 43.Referitor la aceste aspecte, Curtea reține că, prin Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, prin aplicarea imediată a normelor procesual penale, a apreciat că se solicită, în realitate, ca prin declararea neconstituționalității textelor de lege criticate să se permită o ultraactivitate a legii procesuale vechi. Curtea a observat că, în jurisprudența sa, a reținut că o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate. Curtea a statuat că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare. … 44.În ceea ce privește domeniul de aplicare al legii procesual penale, Curtea a reținut că a fost consacrat principiul activității acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând și cauzele în curs de urmărire penală sau judecată. Plecând de la aceste premise, Curtea a constatat că, în materie penală, în exercitarea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a înțeles să reconfigureze modalitatea de reglementare a exercitării căilor de atac, instituind doar posibilitatea atacării cu apel a hotărârii primei instanțe. Totodată, legiuitorul, prin dispozițiile de lege tranzitorii, a prevăzut aplicarea acestei noi viziuni și asupra proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală aflate în faza judecății în primă instanță sau în apel. În această împrejurare, Curtea a observat că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea „sunt prevăzute numai de lege“. … 45.În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că aplicarea textului de lege criticat și în cazul proceselor în curs echivalează cu încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legilor, Curtea a reținut că aceasta nu este întemeiată. Astfel, aplicarea în cadrul proceselor în curs a normei procesuale criticate nu este de natură a contraveni principiului constituțional al neretroactivității legilor, fiind vorba de o concretizare a principiului aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia legea nouă se aplică de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi. … 46.Referitor la invocarea principiului previzibilității legii, Curtea a constatat că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate. Relativ la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000 pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998 pronunțată în Cauza Petra împotriva României), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). Totodată, Curtea a constatat că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare. Așa fiind, din analiza textelor de lege deduse controlului de constituționalitate Curtea a constatat că acestea îndeplinesc cerințele mai sus menționate, nefiind lipsite de previzibilitate. … 47.Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 734 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2017, a reținut că dreptul la apărare conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate, reglementând cu privire la principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, nu contravin dispozițiilor constituționale privind dreptul la apărare. … 48.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea constată că soluția și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,7 și 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală fiind neîntemeiată. … 49.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ, Curtea observă că autorii acesteia susțin, în esență, că incriminarea infracțiunii de delapidare în mediul privat este neconstituțională, deoarece există o disproporție vădită între importanța valorii sociale care trebuie ocrotită și cea care trebuie limitată, încălcându-se dreptul de proprietate și libertatea economică. … 50.Curtea constată că, răspunzând unor critici identice, prin Decizia nr. 461 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 25 noiembrie 2016, Decizia nr. 219 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 7 iulie 2017, și Decizia nr. 256 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 51.Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că situația raportării prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal la dispozițiile art. 295 din același cod, față de care a pronunțat Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, prin care a admis excepția de neconstituționalitate, este diferită de cea a raportării prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal la dispozițiile art. 295 din același cod. În acest sens, Curtea a reținut că infracțiunea de delapidare a fost inclusă de legiuitor în cuprinsul titlului V al părții speciale a Codului penal, intitulat „Infracțiuni de corupție și de serviciu“, în capitolul II – „Infracțiuni de serviciu“. Curtea a reținut că aceste infracțiuni au, de principiu, subiect activ calificat, ce are calitatea de funcționar public. De asemenea, Curtea a reținut că infracțiunea de delapidare are ca obiect juridic special relațiile sociale de serviciu a căror formare și desfășurare implică o corectă gestionare și administrare a bunurilor mobile din patrimoniul unei persoane juridice, iar ca obiect material, conform ipotezei normei de incriminare, bani, valori sau alte bunuri, fiind vorba despre o infracțiune ce are ca subiect activ o persoană care are calitatea de funcționar public în sensul legii penale. Curtea a reținut că persoana juridică ale cărei interese legale sunt ocrotite prin incriminarea faptelor arătate la art. 295 din Codul penal este o autoritate publică, o instituție publică sau o altă persoană juridică ce administrează sau exploatează bunuri proprietate publică. Elementul material al laturii obiective se realizează prin fapta de însușire, folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri, în interes personal sau pentru altul. Prin „însușire“ se înțelege scoaterea unui bun din posesia sau detenția unei persoane juridice dintre cele mai sus-menționate și trecerea acestuia în proprietatea făptuitorului, așa încât acesta să poată dispune de el prin consumare, folosire sau chiar înstrăinare. „Folosirea“, ca modalitate normativă de realizare a obiectului material al infracțiunii analizate, constă în scoaterea inițială a unui bun din posesia unei persoane juridice și în utilizarea lui, în folosul făptuitorului, urmată de readucerea bunului în patrimoniul din care a fost scos. „Traficarea“, în sensul aceleiași norme de incriminare, constă în scoaterea unui bun din patrimoniul unei persoane juridice și în utilizarea lui de către făptuitor în vederea obținerii unui profit, într-o manieră speculativă. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la activitatea economică a persoanelor juridice avute în vedere, prin scoaterea bunului care formează obiectul material al infracțiunii din sfera patrimonială în care se găsea inițial și folosirea lui în interesul făptuitorului sau al altei persoane. Atingerea scopului săvârșirii faptei, respectiv obținerea unui folos sau satisfacerea unui interes pentru sine sau pentru altul, nu prezintă importanță pentru consumarea infracțiunii de delapidare, însă existența acestuia denotă săvârșirea cu intenție directă a infracțiunii. … 52.Curtea a constatat că, având în vedere pericolul social pe care faptele de delapidare îl prezintă, în general, pentru relațiile patrimoniale ale unei persoane juridice, legiuitorul a incriminat, prin art. 308 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea de delapidare atunci când ea este săvârșită în mediul privat, respectiv atunci când faptele sunt comise de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. … 53.Având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare și pericolul social pe care faptele prin care aceasta poate fi realizată îl prezintă pentru relațiile sociale de natură patrimonială ale oricărei persoane juridice, precum și pentru activitățile economice ale oricărei astfel de persoane, Curtea a reținut că o atare reglementare legală nu este contrară caracterului necesar al incriminării astfel realizate și păstrează un just raport de proporționalitate între interesul general, circumscris imperativului respectării relațiilor sociale protejate de norma juridică în cauză, și cel individual, circumscris libertății persoanei de a exercita activități economice. Dimpotrivă, Curtea a constatat că pedepsirea faptelor de delapidare, în cazul săvârșirii lor în mediul privat, cu o pedeapsă ale cărei limite speciale se reduc cu o treime, realizează un just echilibru între nevoia de protecție a valorilor și relațiilor sociale anterior menționate, inclusiv prin intermediul normelor de drept penal, și severitatea pedepsei penale aplicabile. … 54.De asemenea, Curtea a reținut că, într-adevăr, împotriva persoanelor din mediul privat care săvârșesc fapte cauzatoare de prejudicii poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere. Curtea a constatat totodată că pentru persoanele juridice din mediul privat desfășurarea în mod corect a relațiilor sociale de natură patrimonială și a activităților cu caracter economic constituie o premisă importantă a înseși existenței lor. Prin urmare, având în vedere pericolul considerabil al faptelor de delapidare prin raportare la importanța valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, Curtea a conchis că utilizarea de către legiuitor a forței de constrângere a statului, prin mijloace de drept penal, în cazul săvârșirii faptelor de delapidare în condițiile art. 308 alin. (1) raportate la art. 295 alin. (1) din Codul penal, este proporțională cu scopul urmărit, chiar și în condițiile în care alături de răspunderea penală pentru această infracțiune poate fi angajată și o altă formă de răspundere dintre cele anterior enumerate. … 55.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea constată că soluția și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ fiind neîntemeiată. … 56.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rodica Maria Dumitru și Răzvan Eugen Haritonovici în Dosarul nr. 61.261/3/2010 (2.740/2016) al Curții de Apel București – Secția I penală și de Nicolae Mavrodin în Dosarul nr. 4.523/118/2013 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 175 din Codul penal, raportate la dispozițiile art. 295 din Codul penal și la art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) și la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale art. 3,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, ale art. 550 alin. (1),art. 551 pct. 4 și art. 552 din Codul de procedură penală și ale art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală și Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește