DECIZIA nr. 213 din 30 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1) și ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 181/119/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.212D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece răspunderea disciplinară a polițiștilor este reglementată prin lege organică. Astfel, Legea nr. 360/2002 prevede în detaliu procedura disciplinară, principiile acesteia, dreptul la apărare și etapele procedurii, în art. 59 detaliindu-se procedura cercetării prealabile. În concluzie, toate aspectele esențiale ale procedurii disciplinare sunt reglementate prin lege organică, iar nu prin regulament – act inferior legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 24 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 181/119/2018, Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) și ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de reclamantul Florin Popa în cadrul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 340/CA din 5 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Covasna – Secția civilă, prin care a fost respinsă acțiunea privind anularea dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Covasna prin care s-a declanșat cercetarea prealabilă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 autorul acesteia susține, în esență, că cercetarea prealabilă se declanșează prin act administrativ și se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoștință de săvârșirea uneia sau a mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare. Arată că, în urma cercetării disciplinare efectuate asupra sa, a fost expus unor situații juridice vătămătoare pentru drepturile și interesele sale, respectiv: nu a putut participa la niciun concurs pentru ocuparea unui post de conducere vacant, nu a putut fi împuternicit pe o funcție de conducere vacantă, nu a putut fi mutat, delegat, detașat sau împuternicit pe o funcție de conducere într-o altă unitate, nu a putut fi trimis în misiuni internaționale, a fost evaluat cu calificativul „satisfăcător“ privind activitatea profesională desfășurată. De asemenea, precizează că pentru obținerea gradului profesional următor se ține cont de evaluarea profesională și că actul administrativ de cercetare prealabilă blochează recompensarea și are repercusiuni asupra funcției și asupra autorității în raport cu subordonații. Prin urmare, aceste restricții legale îngrădesc cariera profesională fără nicio rațiune legitimă și în mod discriminatoriu în raport cu categoria funcționarilor publici supuși prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 dau posibilitatea angajatorului de a dispune discreționar și chiar abuziv măsura declanșării cercetării disciplinare, în lipsa unor criterii obiective, ceea ce face practic imposibil accesul la justiție al persoanei cercetate disciplinar și încalcă dreptul său la apărare, întrucât instanța nu are posibilitatea de a cenzura măsura emiterii actului administrativ de cercetare prealabilă.  … 6.Se mai susține că norma criticată nu este suficient de precisă și de clară pentru a putea fi aplicată. Astfel, formularea cu o suficientă precizie a acestei norme i-ar fi permis autorului excepției să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele ce pot rezulta din dispoziția de cercetare prealabilă. Lipsa de claritate și previzibilitate rezultă din folosirea sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care este o expresie „obscură și echivocă“, vădit imprecisă atât pentru subiectul activ, care trebuie să respecte legea, cât și pentru subiectul pasiv, polițistul față de care s-a dispus cercetarea prealabilă. Astfel, se lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziția de cercetare prealabilă să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conținutul sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care atrage cercetarea prealabilă a unui polițist. … 7.Totodată, se susține că dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituționale și prin raportare la prevederile art. 53, ale art. 41 alin. (1) și ale art. 21 din Constituție, sub aspectul drepturilor fundamentale referitoare la dreptul la muncă și la accesul liber la justiție, deoarece în perioada efectuării cercetării disciplinare persoana cercetată nu poate fi mutată, delegată, detașată sau împuternicită pe o funcție de conducere.  … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 autorul acesteia susține, în esență, că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) și ale art. 73 alin. (3) lit. j), deoarece prevăd că procedura cercetării disciplinare este stabilită printr-o normă administrativă cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Astfel, se transmite competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domenii ce țin de statutul funcționarului public către puterea executivă, contrar celor stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014. … 9.Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este nefondată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 este fondată, sens în care invocă argumentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, paragraful 18. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. (1) și ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015, au fost modificate dispozițiile art. 59 alin. (1) și au fost introduse dispozițiile art. 62^8 în Legea nr. 360/2002, cu următorul conținut: – Art. 59 alin. (1): „Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare și a vinovăției, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs.“; … – Art. 62^8: „Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense și răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“ …  … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta privind claritatea și previzibilitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.325 din 31 decembrie 2020. La paragrafele 26-31 ale acestei decizii, Curtea a reținut că dispozițiile privind răspunderea juridică a polițistului, cuprinse în cap. IV din Legea nr. 360/2002, au fost modificate și completate ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), ale art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale, întrucât polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale, astfel că orice aspect care vizează „elementele esențiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, inclusiv răspunderea disciplinară, trebuie reglementate prin lege organică. Curtea a reținut că răspunderea disciplinară, ținând de statutul polițistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Astfel, potrivit art. 55 din Legea nr. 360/2002, încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz. Curtea a reținut că art. 57 din Legea nr. 360/2002 prevede faptele săvârșite de polițist, comise cu vinovăție, care constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni. Art. 58^2 din Legea nr. 360/2002 prevede principiile care stau la baza procedurii disciplinare, și anume: prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului la apărare, celeritatea procedurii, contradictorialitatea, proporționalitatea sancțiunii disciplinare propuse, unicitatea sancțiunii și legalitatea sancțiunii. Potrivit art. 58^4 din Legea nr. 360/2002, sancțiunile disciplinare se stabilesc și se dispun numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliului de disciplină, mai puțin în cazul sancțiunilor privind mustrarea scrisă și diminuarea salariului funcției de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, care se pot aplica fără consultarea consiliului. Prin excepție, pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, sancțiunile disciplinare se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină. … 16.Cu privire la critica potrivit căreia sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este lipsită de claritate și previzibilitate, întrucât lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziția de cercetare prealabilă să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conținutul acestei expresii, care atrage cercetarea prealabilă a unui polițist, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020, precitată, paragrafele 33-35, netemeinicia acestei susțineri. Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența sa referitoare la cerințele de claritate și previzibilitate ale legii, Curtea a reținut că sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ întrunește exigențele de claritate și previzibilitate ale legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 360/2002. Așadar, sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 se referă, în fapt, la modalitățile prin care organele prevăzute la art. 59 alin. (2) din lege, și anume „a) persoana care are competența de numire în funcție a polițistului cercetat sau șeful unității ierarhic superioare; b) șeful unității sau instituției de învățământ din Ministerul Afacerilor Interne la care polițistul este delegat sau detașat ori la care urmează cursuri sau susține examene de carieră; c) șeful instituției subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare și control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru polițiștii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii“, iau cunoștință de fapta săvârșită. Cu alte cuvinte, acestea echivalează, pe de o parte, cu o sesizare/reclamație făcută de o persoană interesată, iar, pe de altă parte, cu o sesizare din oficiu referitoare la fapte ce pot constitui abateri disciplinare. Curtea a mai reținut că nu orice persoană are competența de a se sesiza din oficiu și de a declanșa cercetarea disciplinară, ci doar cele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege. Ca atare, dispunerea cercetării prealabile disciplinare este o etapă a procedurii disciplinare, astfel că, în situația în care cercetarea disciplinară nu a fost dispusă de către persoanele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege sau nu respectă normele legale în materia răspunderii disciplinare, aceste aspecte pot fi verificate de instanța judecătorească, în cadrul controlului declanșat cu privire la sancțiunea aplicată și la procedura urmată. … 17.Referitor la sintagma „stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare“, Curtea a reținut că stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare reprezintă un element al obiectului cercetării prealabile, pe lângă stabilirea vinovăției, pe baza aspectelor sesizate sau cunoscute, a cauzelor și a împrejurărilor concrete în care acestea s-au produs. … 18.Curtea a mai constatat că cercetarea prealabilă este o etapă obligatorie în determinarea existenței unei abateri disciplinare și, implicit, în sancționarea acesteia, iar efectuarea ei este o condiție imperativă a legii, reprezentând o concretizare a garanției respectării dreptului de apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare de către cei învestiți cu dreptul de a aplica sancțiunea. Prin urmare, numai după finalizarea cercetării prealabile se poate aprecia dacă „fapta“ are caracterul unei „abateri disciplinare“, deoarece, până la acel moment, persoana care a săvârșit „fapta“ beneficiază de prezumția de nevinovăție. … 19.Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia textul criticat dă dreptul angajatorului să declanșeze cercetarea prealabilă și când nu există abatere disciplinară, pentru că nu există criterii obiective pentru a analiza cadrul legal și temeinic al măsurii declanșării cercetării prealabile dispuse de angajator, Curtea a observat că momentul declanșării cercetării disciplinare se raportează la fapta săvârșită, fără ca aceasta să fi căpătat, la momentul respectiv, caracterul de abatere disciplinară. Astfel, dacă aspectele sesizate sau cunoscute configurează o posibilă abatere disciplinară, pare ca fiind justificată competența persoanelor prevăzute de lege de a declanșa această procedură. … 20.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece Legea nr. 360/2002 prevede suficient de clar și precis că polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ. Prin urmare, aceste dispoziții de lege garantează atât accesul liber la justiție, cu finalitatea apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale reclamantului, cât și controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție. … 21.Cât privește invocarea art. 53 din Constituție, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, Curtea a constatat că norma fundamentală nu are incidență în cauză. … 22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020 își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 23.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituție, deoarece în perioada efectuării cercetării disciplinare persoana cercetată nu poate fi mutată, delegată, detașată sau împuternicită pe o funcție de conducere, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece polițistului cercetat disciplinar nu i se îngrădește dreptul la muncă, acesta continuând desfășurarea raportului de serviciu. Faptul că în perioada cercetării disciplinare se interzic mutarea, delegarea, detașarea, împuternicirea pe o funcție de conducere și trimiterea în misiuni internaționale nu echivalează cu încălcarea dreptului la muncă. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională în jurisprudența sa, dreptul la muncă include, după cum indică și prevederea constituțională invocată, libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației, libertatea alegerii locului de muncă, protecția socială a muncii, retribuția pentru munca depusă, dreptul la negocieri colective, dreptul la repaus săptămânal și la concediu de odihnă plătit etc., toate aceste drepturi componente fiind stabilite prin lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006). De altfel, prevederile care interzic mutarea, delegarea, detașarea, împuternicirea pe o funcție de conducere și trimiterea în misiuni internaționale în perioada cercetării disciplinare sunt cuprinse în art. 62^6 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, prevederi care nu formează obiect al excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză. … 24.Referitor la dispozițiile art. 62^8 din Legea nr. 360/2002, Curtea reține că acestea prevăd că normele de aplicare a prevederilor referitoare la recompense și răspunderea disciplinară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Așa cum a observat Curtea la paragraful 31 al Deciziei nr. 693 din 6 octombrie 2020, pentru punerea în aplicare a prevederilor din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului referitoare la răspunderea disciplinară a polițiștilor, în temeiul art. 62^8 din lege, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, referitoare la acordarea recompenselor și răspunderea disciplinară a polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015. … 25.Curtea reține că susținerile potrivit cărora art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) și ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, în sensul că procedura cercetării disciplinare este stabilită printr-o normă administrativă cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin hotărâre a Guvernului, sunt neîntemeiate. Astfel, dispozițiile privind răspunderea juridică a polițistului, cuprinse în cap. IV din Legea nr. 360/2002, au fost modificate și completate ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014. În prezent, aspectele esențiale ale răspunderii disciplinare a polițistului sunt prevăzute în lege, iar normele de aplicare a prevederilor legii referitoare la răspunderea disciplinară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiul legalității și nici cele ale art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcționarului public trebuie reglementat prin lege organică. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 181/119/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 59 alin. (1) și ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește