DECIZIA nr. 212 din 25 martie 2021

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 255, ale art. 258 și ale art. 898 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Diana-Izabela Ilie, Mădălina-Gabriela Ilie, Victor-Radu-Șerban Ilie și Năstase-Toma-Iustin Ilie, prin reprezentant legal Ilie Daniel, în Dosarul nr. 7.400/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, respectiv de Dumitru Emil Brânză, Ana Brânză, Diana Adina Ispas și Alina Ispas în Dosarul nr. 204/191/2018 al Judecătoriei Blaj, care formează obiectul dosarelor nr. 494D/2018, respectiv nr. 632D/2018 ale Curții Constituționale. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2021, în prezența domnului Daniel Ilie, în calitate de reprezentant legal al părților Diana-Izabela Ilie, Mădălina-Gabriela Ilie, Victor-Radu-Șerban Ilie și Năstase-Toma-Iustin Ilie, și a doamnei Ileana Ilie, precum și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a conexat dosarele și, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 25 martie 2021, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 27 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.400/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255,258 și 898 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Diana-Izabela Ilie, Mădălina-Gabriela Ilie, Victor-Radu-Șerban Ilie și Năstase-Toma-Iustin Ilie, prin reprezentant legal Ilie Daniel, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. … 4.Prin Sentința civilă nr. 244 din 19 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 204/191/2018, Judecătoria Blaj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 898 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Dumitru Emil Brânză, Ana Brânză, Diana Adina Ispas și Alina Ispas într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât, în mod arbitrar, instanța poate respinge o probă utilă și pertinentă pentru soluționarea cauzei, deși partea se supune riscului de a fi amendată, în măsura în care după administrarea probei se constată că ar fi solicitat cu rea-credință acea probă. În cazul în care instanța îi respinge probele solicitate, consideră că este lipsit de apărare. De asemenea, se arată că art. 898 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțional, pentru că nu permite unei persoane care nu a stat vreodată în judecată să se apere. … 6.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că, potrivit prevederilor art. 255 coroborate cu cele ale art. 258 din Codul de procedură civilă, probele în procesul civil se pot încuviința numai dacă sunt admisibile și duc la soluționarea cauzei nu echivalează cu încălcarea dreptului de acces la justiție al părților, aceste norme fiind instituite tocmai în vederea soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil. O interpretare contrară ar determina situația în care instanța ar fi obligată să încuviințeze și să administreze toate probele solicitate de către părți, chiar dacă acestea nu conduc la soluționarea cauzei. Astfel, dispozițiile art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă criticate permit instanței ca, în raport cu cauza concretă dedusă judecății, să stabilească ce probe sunt utile pentru soluționarea acesteia, iar respingerea unei probe ca inutilă soluționării cauzei nu echivalează cu neconstituționalitatea dispozițiilor criticate. … 7.În ceea ce privește prevederile art. 898 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că faptul că evacuarea vizează atât debitorul, cât și persoanele care ocupă imobilul în fapt, fără niciun titlu opozabil creditorului, nu atribuie valențe neconstituționale textului legal, din moment ce persoanele interesate pot formula contestație la executare prin care pot solicita anularea actelor de executare în temeiul art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmând ca instanța să analizeze dacă executarea silită față de aceștia respectă dispozițiile legale. … 8.Judecătoria Blaj apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.Astfel, se arată că dispozițiile art. 898 alin. (1) din Codul de procedură civilă se justifică prin necesitatea realizării și protejării dreptului creditorului în mod complet, precum și prin scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces, care cuprinde și etapa executării silite.  … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 11.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.  … 12.Astfel, se arată că stabilirea unor reguli privind admisibilitatea și încuviințarea probelor este subsecventă principiului constituțional prevăzut de art. 126 alin. (2), potrivit căruia procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, iar, în consecință, statornicirea regulilor de procedură intră în competența exclusivă a legiuitorului. … 13.Totodată, se menționează dispozițiile art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care consacră rolul activ al judecătorului în soluționarea cauzei. Astfel, o expresie a rolului activ este și competența judecătorului de a administra probele necesare în vederea lămuririi cauzelor. De aceea, se justifică și competența acestuia de a hotărî prin încuviințarea probelor propuse de părți. Or, stabilirea de către legiuitor a unor limite procesuale rezonabile nu aduce nicio îngrădire accesului liber la justiție, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențe generale proprii unui stat de drept. … 14.În plus, dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare, predictibile și neechivoce, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Se mai menționează jurisprudența considerată relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004 și Decizia nr. 977 din 8 iulie 2010.  … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 255,258 și art. 898 din Codul de procedură civilă. Din analiza excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 255,258 și ale art. 898 alin. (1) din Codul de procedură civilă, texte asupra cărora Curtea Constituțională urmează să se pronunțe și care au următoarea formulare:– Art. 255:(1)Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.(2)Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.(3)Uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate, în condițiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanței.(4)La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate. … – Art. 258:(1)Probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.(2)Încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviințate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora.(3)Instanța va putea limita numărul martorilor propuși. … – Art. 898 alin. (1): „(1) În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 897, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale.“ …  … 18.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiție invocat în coroborare cu art. 20 alin. (1), prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată invocat în coroborare cu art. 20 alin. (1), prin prisma art. 1 din Primul Protocol la aceeași Convenție, ale art. 57 – Exercitarea drepturilor și a libertăților și ale art. 124 alin. (1) și (2) – Înfăptuirea justiției.  … 19.Din examinarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține că autorii acesteia înțeleg să invoce și prevederile art. 26 din Constituție privind dreptul la viață privată invocat în coroborare cu art. 20 alin. (1), prin prisma art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 735 din 21 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 3 martie 2020, paragrafele 16-23, Curtea s-a pronunțat cu privire la dispozițiile art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă, constatând că sunt constituționale. … 21.Curtea a statuat că această competență recunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, în funcție de pertinența și concludența sa, este un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică. Dincolo de rațiunile care impun și justifică o atare prerogativă, Curtea a apreciat că instituirea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituționalitate. … 22.În ceea ce privește criticile prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că această competență a judecătorului de a se pronunța asupra admisibilității probelor nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, ci, în realitate, dă expresie acestui drept, constituind o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzului de drept în materie. … 23.De asemenea, Curtea a menționat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 9 iunie 1998, pronunțată în Cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (paragraful 34), prin care aceasta a statuat că admisibilitatea probelor reprezintă o problemă care trebuie să fie reglementată de dreptul intern, iar aprecierea lor aparține instanțelor naționale, așa încât instanței europene îi revine doar rolul de a examina dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privința administrării probelor, a avut un caracter echitabil. În același sens sunt, de exemplu, și Hotărârea din 30 iunie 2009, pronunțată în Cauza Viorel Burzo împotriva României (paragraful 137), Hotărârea din 21 aprilie 2011, pronunțată în Cauza Nechiporuk și Yonkalo împotriva Ucrainei (paragraful 273), și Hotărârea din 1 martie 2011, pronunțată în Cauza Welke și Bialek împotriva Poloniei (paragraful 57). … 24.Curtea a mai constatat că nu poate fi reținută critica referitoare la pretinsa nesocotire a art. 24 din Constituție ca urmare a faptului că instanța poate respinge o probă propusă de parte. Concluzia aceasta derivă din însuși rolul activ al judecătorului, statuat prin art. 22 din Codul de procedură civilă, care îi conferă acestuia, alături de celelalte prerogative specifice care concură la soluționarea litigiului dedus judecății în concordanță cu standardele unui proces echitabil, și posibilitatea de a aprecia cu privire la admisibilitatea probelor propuse de părți, respingând administrarea acestora în situația în care consideră că nu se încadrează în condițiile prevăzute de textele de lege criticate. Aprecierea judecătorului nu este însă arbitrară. Ea se circumscrie condițiilor precizate în art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă. Astfel, pentru ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie legală, dar, în același timp, trebuie să fie verosimilă, utilă, pertinentă și concludentă. Legalitatea probei vizează, pe de o parte, faptul că administrarea acesteia este impusă chiar printr-o normă explicită dintr-o anumită materie sau, pe de altă parte, faptul că utilizarea respectivei probe în cadrul procesului nu este interzisă expres. Pentru a fi verosimilă, aceasta trebuie să tindă la dovedirea unor fapte credibile și posibile. Utilitatea probei se demonstrează prin aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea cauzei, iar pertinența presupune ca aceasta să fie suficient de convingătoare pentru a induce judecătorului o anumită linie de gândire. În fine, concludența probei constă în însușirea acesteia de a conduce la soluționarea litigiului pe baza sa. Pentru a admite o probă, judecătorul va trebui să analizeze întrunirea tuturor acestor condiții. Încuviințarea va avea loc doar după dezbateri contradictorii, în cadrul cărora părțile vor argumenta necesitatea administrării probelor solicitate sau, după caz, se vor opune, de asemenea motivat, administrării lor. Judecătorul se va pronunța printr-o încheiere cu caracter preparatoriu, care nu leagă instanța, aceasta putând reveni asupra probei încuviințate, conform art. 259 din Codul de procedură civilă. Totodată, potrivit art. 258 alin. (2) din Codul de procedură civilă, această încheiere prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă acceptate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora. … 25.Faptul că judecătorul nu poate acționa în mod discreționar atunci când se pronunță cu privire la admisibilitatea probelor este demonstrat și de împrejurarea că respingerea unei probe solicitate trebuie motivată, încheierea instanței privind încuviințarea probelor putând fi atacată cu apel, odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) din același cod. … 26.Mai mult, în considerarea rolului activ al judecătorului, art. 254 alin. (5) din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanței de a dispune ca părțile să completeze probele, dacă apreciază că cele deja propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. … 27.În consecință, Curtea a apreciat că există suficiente garanții procedurale care să asigure respectarea exigențelor dreptului la un proces echitabil, inclusiv prin posibilitatea exercitării efective a dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, ținând cont de faptul că administrarea probelor trebuie să fie circumscrisă unor reguli care să mențină desfășurarea procesului în coordonatele unor standarde legale menite să confere eficacitate înfăptuirii justiției, prin respectarea cadrului procedural stabilit de legiuitor. … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 29.Distinct de cele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt conforme cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, iar în lipsa oricărui criteriu cu valențe discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 din Constituție. … 30.În aceste condiții, Curtea constată că nu au fost încălcate nici prevederile constituționale ale art. 21 din Constituție, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) și prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, nu poate fi constatată nici încălcarea art. 124 din Constituție referitor la înfăptuirea justiției. … 31.În ceea ce privește prevederile art. 898 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea reprezintă opțiunea legiuitorului de natură să conducă la desfășurarea cu celeritate a executării silite și la realizarea drepturilor legale ale creditorului. Ca atare, prevederile legale criticate instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligației de predare a imobilului, respectiv atribuțiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredințată executarea silită. … 32.De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Așa fiind, reglementarea dedusă controlului satisface exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale. … 33.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textului de lege prin raportare la art. 44 din Constituție referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) și prin prisma art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, prin executarea silită a unei obligații de a face, respectiv de a preda un imobil, rezultată dintr-un titlu executoriu emis conform legii, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea cuantumului și a limitelor dreptului de proprietate – cărora li se subsumează reglementările în cauză – implică în mod necesar și o restrângere a exercițiului său în considerarea drepturilor și intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, o asemenea reglementare creează condițiile indispensabile valorificării acestuia. Astfel, este obligația statului de a reglementa o procedură de predare silită a bunurilor mobile și imobile, având în vedere că ea constituie o premisă normativă necesară pentru ca creditorul să își poată exercita în mod deplin cele trei atribute ale dreptului său de proprietate privată: posesia, folosința și dispoziția. … 34.În plus, faptul că evacuarea vizează atât debitorul, cât și persoanele care ocupă imobilul în fapt împreună cu acesta, fără niciun titlu opozabil creditorului, nu determină neconstituționalitatea textului de lege criticat, neputându-se susține că este încălcat dreptul de acces la justiție al acestor persoane, din moment ce acestea au posibilitatea să formuleze contestație la executare prin care să solicite în fața instanței judecătorești anularea actelor de executare, în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmând ca instanța să analizeze dacă executarea silită față de acestea respectă dispozițiile legale. … 35.Pentru aceleași motive, Curtea nu poate constata nici încălcarea art. 26 privind dreptul la viață privată din Constituție în interpretarea art. 20 alin. (1), prin prisma art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Protecția dreptului la viață privată al debitorului obligației nu se poate întemeia pe încălcarea dreptului de proprietate al creditorului obligației, având în vedere că potrivit art. 57 din Constituție: „Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.“ … 36.Totodată, normele legale criticate, prin care este reglementată efectuarea executării silite, nu aduc atingere nici principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, respectiv debitorii somați să părăsească imobilul de îndată. … 37.Astfel, pentru toate aceste rațiuni, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale și convenționale invocate. … 38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Diana-Izabela Ilie, Mădălina-Gabriela Ilie, Victor-Radu-Șerban Ilie și Năstase-Toma-Iustin Ilie, prin reprezentant legal Ilie Daniel, în Dosarul nr. 7.400/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, respectiv de Dumitru Emil Brânză, Ana Brânză, Diana Adina Ispas și Alina Ispas în Dosarul nr. 204/191/2018 al Judecătoriei Blaj și constată că prevederile art. 255,258 și ale art. 898 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și Judecătoriei Blaj și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește