DECIZIA nr. 211 din 9 aprilie 2024

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală și ale art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Victor Grec, Ionel Grec, Dumitru Grec și Daniel Grec în Dosarul nr. 1.733/100/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.147D/2020. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, domnul avocat Augustin Zegrean, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Susține că dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale, fiind încălcat principiul proporționalității, în condițiile în care fapta poate să fie săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, dar valoarea prejudiciului să fie foarte mică. Face referire la Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția și a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale. Apreciază că dispozițiile art. 274 teza a doua din același act normativ reglementează o pedeapsă foarte mare în raport cu fapta comisă. Face comparație cu dispoziții din Codul penal, menționând că pentru anumite infracțiuni prevăzute de acesta legiuitorul a redus limitele de pedeapsă, fără însă a reduce și limitele pentru infracțiunile prevăzute de Codul vamal.  … 4.Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Susține că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în competența legiuitorului, reprezentând opțiunea acestuia potrivit politicii sale penale, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 61 alin. (1). Face referire la Decizia nr. 138 din 10 martie 2016. Curtea nu poate sancționa o eventuală necorelare între tratamentul sancționator al anumitor infracțiuni și optica legiuitorului reflectată în ansamblul pedepselor prevăzute în Codul penal și în alte acte normative. Menținerea unor limite de pedeapsă în cazul anumitor infracțiuni se reflectă în gradul de pericol social pe care legiuitorul îl poate considera ca fiind foarte înalt într-o anumită perioadă. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia. În acest sens, face referire la Decizia nr. 48 din 28 februarie 2023 și Decizia nr. 458 din 13 iulie 2023. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 24 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.733/100/2018, Tribunalul Maramureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală și ale art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Victor Grec, Ionel Grec, Dumitru Grec și Daniel Grec cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autorii excepției au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii, printre altele, a infracțiunii de contrabandă. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, autorii acesteia realizează o scurtă prezentare a istoricului reglementării procesuale referitoare la valoarea probatorie a declarațiilor persoanelor acuzate de săvârșirea unei infracțiuni. În continuare, apreciază că din interpretarea per a contrario a dispozițiilor de lege criticate rezultă calitatea de mijloc de probă necondiționat a declarațiilor părților și a subiecților procesuali principali, ceea ce contravine exigențelor constituționale rezultate din prevederile art. 21, 23 și 24 din Legea fundamentală. Arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de martor are un sens autonom, intrând în această categorie orice persoană care furnizează declarații care pot servi ca temei al condamnării, indiferent de calitatea procesuală atribuită potrivit legii naționale, fiind aplicabile în aceste cazuri toate garanțiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susțin că nu pot fi înțelese rațiunile pentru care legiuitorul a atribuit valoare probatorie similară declarațiilor acuzaților și celor ale martorilor, în condițiile în care primii nu sunt expuși unei sancțiuni, chiar dacă nu declară adevărul, în timp ce martorii riscă să răspundă penal atunci când nu spun adevărul. … 7.Având în vedere aceste aspecte, apreciază că este inechitabilă atribuirea unei valori probatorii necondiționate declarațiilor unui suspect sau inculpat făcute cu privire la alt inculpat sau suspect. Celui acuzat trebuie să i se asigure posibilitatea de a se confrunta cu acuzatorul său, prin asigurarea prezenței acestuia din urmă în fața unei instanțe, în cadrul unei ședințe publice în care să fie ascultată mărturia acuzatoare. În caz contrar, se ajunge la o restrângere nejustificată a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 3 din Convenție, care presupune acordarea oportunității adecvate de audiere de către acuzat a unui martor a cărui declarație poate servi ca temei determinant al condamnării. … 8.Susțin că dispozițiile de lege criticate reflectă inconsecvența legiuitorului în privința aptitudinii probatorii necircumstanțiate a declarațiilor inculpatului în cazul procedurii simplificate de judecată, nefiind suficientă simpla recunoaștere a comiterii faptei de către inculpat. Or, dacă declarația de recunoaștere a inculpatului nu poate întemeia în măsură determinantă o hotărâre de condamnare a acestuia, cu atât mai puțin o probă de asemenea natură nu poate fundamenta fără rezerve o condamnare a unui coinculpat, fără să se încalce dreptul la proces echitabil. … 9.Atribuirea unei importanțe capitale declarației unui coacuzat este contrară exigențelor unei justiții echitabile, în înfăptuirea căreia nu este permisă răsturnarea prezumției de nevinovăție prin declarații făcute de persoane care sunt mânate de anumite interese, situație inevitabilă în privința coinculpaților, care în mod firesc urmăresc disculparea lor sau asigurarea unui regim sancționator favorabil. O protecție eficientă și reală a prezumției de nevinovăție presupune înlăturarea legislativă a situațiilor în care prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin mijloace de probă cu privire la care există suspiciuni in abstracto, iar formal nu există instrumente de asigurare a fiabilității acestora. … 10.Referitor la forța probantă a declarațiilor investigatorilor, colaboratorilor ori martorilor anonimi, arată că instanța de la Strasbourg a statuat că o hotărâre de condamnare nu se poate întemeia în măsură exclusivă sau determinantă pe declarațiile acestora, întrucât drepturile apărării, mai ales în componenta privitoare la posibilitatea de a interoga martorii acuzării, sunt prejudiciate prin imposibilitatea confruntării depline a acestor martori. … 11.Apreciază că același neajuns există și în situația confruntării coinculpaților care formulează declarații acuzatoare, în privința acestora simpla facultate recunoscută de lege de a nu da declarații autoacuzatoare punând apărarea în imposibilitatea de a interoga pe deplin aceste categorii de subiecți procesuali, ceea ce constituie o limitare nejustificată a dreptului la apărare. Face referire la Decizia nr. 10 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 28 mai 2019. Apreciază că rațiunile arătate mai sus se aplică mutatis mutandis și în privința persoanei vătămate, subiect pasiv al infracțiunii, precum și a denunțătorilor, care au obținut avantaje procesuale ori substanțiale.  … 12.Omisiunea includerii mijloacelor de probă reprezentate de declarațiile suspecților, inculpaților sau persoanelor vătămate în categoria celor care nu pot întemeia în măsură determinantă o hotărâre de condamnare conduce la o protecție insuficientă a drepturilor celui acuzat, ceea ce impune interpretarea și aplicarea lor în concordanță cu perspectiva oferită de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.În ceea ce privește dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006, autorii excepției apreciază că acestea nu respectă exigențele constituționale referitoare la proporționalitatea pedepsei în raport cu gravitatea faptei penale. Arată că pedeapsa prevăzută de lege pentru forma simplă a infracțiunii de contrabandă este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pedeapsa pentru forma calificată a acestei infracțiuni este închisoarea de la 5 la 15 ani, diferența dintre sancțiuni fiind nejustificat de mare. Forma simplă constă în comiterea faptei de contrabandă de către o singură persoană, iar forma calificată constă în comiterea aceleiași fapte de două sau mai multe persoane împreună, această diferență nejustificând disproporția dintre pedepse.  … 14.Se susține că principiul proporționalității trebuie avut în vedere atât de legiuitor la stabilirea limitelor pedepsei, cât și de judecător la aplicarea efectivă a acesteia. Or, câtă vreme pedeapsa stabilită în textul criticat este apropiată de cuantumul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de omor, nu se poate susține că este respectat principiul proporționalității. Se arată că pentru alte fapte din categoria infracțiunilor economice prevăzute de Codul penal nivelul pedepselor a fost redus substanțial prin noua reglementare. … 15.Tribunalul Maramureș – Secția penală, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 63 din 22 ianuarie 2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În plus, dispozițiile art. 103 alin. (1) din Codul procedură penală, care dau organului judiciar posibilitatea liberei aprecieri a probelor, sunt de natură să înlăture orice inconvenient cu privire la forța probantă a declarațiilor suspectului sau inculpatului date în anumite cauze sau în anumite circumstanțe. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, instanța judecătorească arată că, deși se constată o disproporție vădită în ceea ce privește regimul sancționator instituit în cazul săvârșirii faptei de contrabandă de către o singură persoană față de situația în care infracțiunea a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună, această reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului penal la un anumit moment. … 16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 17.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. În subsidiar, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la Decizia Curții Constituționale nr. 63 din 22 ianuarie 2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, arată că regimul pedepselor constituie expresia politicii penale a statului, fiind de competența exclusivă a Parlamentului, în calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare a țării. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, astfel încât revine legiuitorului infraconstituțional competența să reglementeze, potrivit unor criterii ce țin de politica penală, incriminarea unor fapte care aduc atingere relațiilor sociale, cu obligația de a respecta, în același timp, prevederile constituționale, precum și pe cele de tehnică legislativă. În acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Mai mult decât atât, alegerea regimului sancționator în cazul faptelor considerate infracțiuni nu este de natură să afecteze caracterul legal al sancțiunii penale ori proporționalitatea acesteia, de vreme ce limitele pedepselor aplicabile pentru toate tipurile de infracțiuni sunt în mod expres prevăzute de lege, prin norme clare, accesibile și previzibile, aspecte întru totul aplicabile și în cazul infracțiunii de contrabandă. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală și ale art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: – Art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală: „Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.“; … – Art. 274 din Codul vamal al României: „Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.“ …  … 21.Autorii excepției susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la claritatea și previzibilitatea legilor, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 23 alin. (12) referitor la principiul egalității. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1, paragraful 2, paragraful 3 lit. d), paragraful 4 lit. b) referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și dispozițiile art. 49 alin. (3) referitor la principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea reține că autorii solicită Curții Constituționale completarea acestor dispoziții în sensul de a enumera și declarațiile coinculpaților și pe cele ale inculpaților care au solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată printre acele declarații pe care nu poate fi întemeiată, în măsură determinantă, hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Răspunzând unei critici similare, Curtea a respins-o ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 499 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 5 decembrie 2023.  … 23.Curtea a reținut că operațiunile legislative de modificare și completare a actelor normative sunt de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, excedând atribuțiilor instanței de contencios constituțional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. … 24.Mai mult, dispozițiile legale criticate constituie opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, aspect ce rezultă și din faptul că Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a fost recent modificată, prin mai multe acte normative, cu titlu exemplificativ fiind Legea nr. 51/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 6 martie 2023, sau Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, prilejuri cu care legiuitorul, dacă ar fi considerat că este oportun, ar fi putut să modifice și să completeze dispozițiile legale criticate în prezenta cauză, potrivit susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate. … 25.Este adevărat că, prin Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 1 august 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate, în condițiile în care autorul excepției susținea că prevederile legale criticate sunt neconstituționale din perspectiva faptului că, pe lângă declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați, nu sunt menționate și declarațiile denunțătorului audiat în calitate de martor. Curtea a reținut, la paragraful 40 din decizia precitată, că sfera martorilor protejați [incluși de legiuitor la art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală] ale căror declarații nu pot fi determinante în luarea unei hotărâri de condamnare este în realitate mai largă decât cea care rezultă nemijlocit din text. În această categorie sunt incluși investigatorii cu identitate reală sau protejată, colaboratorii cu identitate reală sau protejată, martorii amenințați, martorii vulnerabili, dar și persoana vătămată și partea civilă cu privire la care s-au luat măsuri de protecție similare martorilor amenințați. Din acest punct de vedere, persoana vătămată protejată și partea civilă protejată se află în aceeași situație faptică și au același regim juridic ca cel al martorilor protejați, prin urmare, și efectele declarațiilor lor trebuie să fie asemănătoare cu cele ale acestora din urmă. Restrângerea valorii probante a declarațiilor acestor persoane are la bază temerea că atât investigatorii și colaboratorii, cât și martorii protejați (în sens larg) sunt supuși unui anumit control de autoritate din partea organului de urmărire penală și astfel pot fi influențați în declarații, fie pentru că unii sunt agenți executivi ai statului, fie pentru că alții au anumite interese (colaboratorii pot avea interesul de a obține o remunerație sau de a li se reduce pedeapsa în propriul dosar, de a beneficia de un acord de recunoaștere a vinovăției sau de renunțare la urmărirea penală etc.) în a acționa conform dorinței organului judiciar sau sunt îndatorați moral de efortul de protejare a lor și reacționează în consecință etc. Astfel, prin decizia precitată, Curtea a explicitat sfera noțiunii de „martor protejat“, fără însă a completa soluția legislativă criticată în cauză cu noi categorii de participanți în procesul penal, astfel cum solicită autorii prezentei excepții de neconstituționalitate. Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.  … 26.În ceea ce privește dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea reține că, răspunzând unei critici identice, prin Decizia nr. 239 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 3 august 2023, a respins excepția ca neîntemeiată. … 27.Curtea a reținut, în considerentele Deciziei nr. 882 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 aprilie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, că dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate, în acord cu jurisprudența sa constantă, potrivit căreia stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. … 28.Totodată, Curtea a reținut că libertatea individuală nu are caracter absolut, fiind necesar să se exercite între coordonatele stabilite de ordinea de drept, așa încât încălcarea regulilor care compun ordinea de drept autorizează legiuitorul să reglementeze, în funcție de gravitatea comportamentului infracțional, norme penale care vizează direct libertatea persoanei. Aceste dispoziții însă trebuie să fie strict delimitate și condiționate, astfel încât libertatea individuală să fie respectată. Or, în condițiile în care norma criticată prevede în mod clar, accesibil și previzibil limitele de pedeapsă aplicabile în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea constată că aceasta permite o individualizare judiciară a executării pedepsei „în condițiile și în temeiul legii“, potrivit art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, ce excedează sferei de reglementare a art. 53 din Constituție. Cu alte cuvinte, stabilirea unor limite de pedeapsă mari în raport cu fapta incriminată, care se încadrează în categoria formei agravate a infracțiunilor, impusă de necesitatea realizării unei politici penale mai ferme, se află în interiorul limitelor proprii ale dreptului la libertatea individuală, așa încât dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.  … 29.Curtea a constatat, totodată, că nu poate sancționa o eventuală lipsă de corelare între tratamentul sancționator al anumitor infracțiuni și optica legiuitorului reflectată în ansamblul tratamentului sancționator reglementat de Codul penal și de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Astfel, menținerea anumitor limite de pedeapsă în cazul unor infracțiuni și după intrarea în vigoare a noului Cod penal reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea și menținerea acestor norme în fondul activ, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020). … 30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neîntemeiată. … 31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Victor Grec, Ionel Grec, Dumitru Grec și Daniel Grec în Dosarul nr. 1.733/100/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește