DECIZIA nr. 21 din 20 aprilie 1993

excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950



Florin Bucur Vasilescu – preşedinteMiklos Fazakas – judecătorIon Filipescu – judecătorIoan Muraru – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursului formulat de Marcu Vasile împotriva Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 a Curţii Constituţionale, prin care se respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 31 martie 1993, în lipsa intimatei Societatea Comercială "Foisor" – S.A. şi a procurorului, ambii legal citaţi, şi consemnate în încheierea de la acea data, pronunţarea amânându-se pentru 12 aprilie, iar apoi pentru 20 aprilie 1993.Din concluziile orale şi scrise, depuse la dosar de recurentul Marcu Vasile, rezultă că nu a fost de acord cu excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950, ridicată din oficiu de instanţa, şi deci nici cu sesizarea Curţii Constituţionale.Cît priveşte Decizia Curţii nr. 3/2 februarie 1993 împotriva căreia a formulat recursul, considera ca este data cu depăşirea atribuţiilor pe care aceasta le are, ca prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 77 din Legea nr. 58/1991 sunt eronat interpretate şi ca, potrivit Decretului nr. 92/1950, imobilul în litigiu era exceptat de la naţionalizare.Din concluziile intimatei Regia Autonomă "Imobiliară" rezultă ca socoteşte Decizia Curţii nr. 3/2 februarie 1993 temeinica şi legală, pentru considerentele redate în încheierea din 31 martie 1993. CURTEA CONSTITUŢIONALĂavând în vedere actele şi lucrările dosarului retine următoarele:Curtea Constituţională a fost sesizată prin încheierea din 12 noiembrie 1992 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate – invocată din oficiu – a Decretului nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile, în dosarul civil nr. 6129/1992.În motivarea excepţiei, instanţa susţine: "art. 41 din Constituţie ocroteşte şi garantează proprietatea; dreptul de proprietate este un drept natural, permanent, etern şi inegal; naţionalizarea dispusă de Decretul nr. 92/1950 nu se întemeiază pe o cauza de utilitate publică, incalcindu-se astfel prevederile art. 481 din Codul civil”.Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia invocată, respectiv reclamantului Marcu Vasile şi pârâţilor Regia Autonomă "Imobiliară" şi Societatea Comercială "Foisor" – S.A.Piritele pun concluzii de suspendare a judecării cauzei şi de trimitere a dosarului Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Reclamantul – Marcu Vasile – nu se opune sesizării Curţii Constituţionale, dar arata ca va depune în scris punctul sau de vedere cu privire la excepţie.În concluziile scrise, depuse la dosarul nr. 6129/1992 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamantul Marcu Vasile îşi precizează şi îşi expliciteaza acţiunea în revendicare a imobilului naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fără însă a face nici o referire la excepţia de neconstituţionalitate.Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 3/2 februarie 1993, respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950 pentru următoarele motive: Constituţia din 1991 nu retroactiveaza şi, ca atare, pentru legile anterioare, ca în cazul Decretului nr. 92/1950, se pune problema dacă ele mai sunt sau nu în vigoare (art. 150 alin. (1) din Constituţie), după cum sunt conforme sau încalcă o prevedere constituţională; din considerentele invocate de instanţa rezultă ca ne aflam în prezenta conflictului legilor în timp, pentru soluţionarea căruia este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit legii posterioare. Ca atare, chiar dacă naţionalizarea nu este constituţională potrivit Constituţiei din 1991, dreptul subiectiv de proprietate al statului asupra imobilelor naţionalizate nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, cît timp legea pe baza căreia el s-a constituit a fost adoptată pe baza altui regim constituţional; excepţia invocată urmăreşte repararea, în natura, a daunelor suferite de persoanele ale căror imobile au fost naţionalizate; potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei se reglementează prin lege.Prin recursul formulat în termen legal împotriva Deciziei nr. 3/2 februarie 1993, Marcu Vasile solicita desfiinţarea acesteia, deoarece este netemeinica şi nelegală, şi retrimiterea dosarului judecătoriei pentru legală soluţionare.În motivarea recursului se susţine: gresita înţelegere de către Curte a poziţiei recurentului cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, mai precis, lipsa acordului sau în legătură cu trimiterea dosarului spre soluţionare de către aceasta; neconstituţionalitatea Decretului nr. 92/1950 chiar faţă de Constituţia din 1948, care oferă protecţie proprietăţii private; neconstituţionalitatea Deciziei nr. 3/2 februarie 1993, care obliga la anularea sau anihilarea oricăror dispoziţii legale în materie civilă, legi care stau la baza soluţionării diferitelor litigii între persoane fizice sau juridice, pe parcursul desfăşurării acestora, şi nesemnarea deciziei de către toţi judecătorii Curţii, ceea ce creează imposibilitatea cunoaşterii poziţiei acestora.În vederea soluţionării recursului, în baza prevederilor art. 25 din Legea nr. 47/1992, făcând aplicarea prevederilor art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, au fost solicitate puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.În răspunsul sau, Senatul României considera ca decizia atacată este intemeiata.Punctul de vedere al Guvernului referitor la recursul formulat împotriva deciziei Curţii şi, respectiv, la excepţia de neconstituţionalitate este în esenta următorul: art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca deciziile Curţii, prin care se constata neconstituţionalitatea unei legi, constituie temei legal pentru rejudecarea unor cauze numai dacă acestea au ca obiect raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991 şi, ca atare, controlul constituţionalităţii unor acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei actuale nu are temei legal. Aceste acte sunt supuse regimului instituit prin art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare în măsura în care ele nu contravin prevederilor constituţionale, iar constatarea abrogării aparţine exclusiv instanţei de judecată în rezolvarea unui litigiu.De asemenea, apreciază ca Decretul nr. 92/1950 a avut o aplicare temporară, producindu-şi efecte la data emiterii lui, iar repararea daunelor suferite de cetăţeni prin aplicarea acestui decret urmează a se realiza prin lege, conform soluţiei stabilite de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.Guvernul considera Decizia nr. 3/2 februarie 1993 a Curţii Constituţionale temeinica şi legală.Camera Deputaţilor nu a transmis punctul sau de vedere referitor la recurs şi, respectiv, la excepţia de neconstituţionalitate invocată.În legătură cu competenţa Curţii de a soluţiona recursul formulat, sunt aplicabile prevederile art. 25 din Legea nr. 47/1992, fiind îndeplinite cerinţele acestui text.Referitor la primul motiv de recurs, şi anume cel privind lipsa acordului reclamantului-recurent pentru sesizarea Curţii în scopul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, se retine ca aceasta a aplicat prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa poate, din oficiu, sa invoce neconstituţionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanţa, de care depinde judecarea cauzei, ceea ce Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a şi făcut.Potrivit art. 23 alin. (6) partea finala din Legea nr. 47/1992, încheierea de suspendare este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Încheierea din 12 octombrie 1992 nu a fost însă recurată de către Marcu Vasile, ceea ce înseamnă ca recurentul a achiesat la cele stabilite de instanţa prin încheierea respectiva.Afirmatia reclamantului-recurent, potrivit căreia "va depune punctul sau de vedere asupra excepţiei invocate", nu a fost însă materializata, în notele scrise depuse la dosar nefacându-se nici o menţiune cu privire la aceasta excepţie.În temeiul acestor considerente, urmează ca acest motiv de recurs să fie respins.Prin cea de-a doua critica adusă deciziei recurate se susţine ca decizia Curţii este nelegală, deoarece Decretul nr. 92/1950 este neconstitutional, chiar faţă de Constituţia din 1948, sub regimul căreia a fost emis, care oferea, de asemenea, protecţie proprietăţii private.Soluţionarea acestui motiv de recurs impune clarificarea competentei Curţii şi sferei controlului pe care aceasta îl poate exercita potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie.Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, competenţa Curţii priveşte numai raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991.În speta, însă, raportul juridic dedus judecaţii s-a născut în temeiul Decretului nr. 92/1950, îndată după apariţia acestuia, deci înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei actuale şi, prin urmare, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.Prin cel de-al treilea motiv de recurs se critica motivarea deciziei în ce priveşte repararea în natura a daunelor aduse prin aplicarea unor reglementări anterioare Constituţiei din 1991, considerindu-se ca aceasta reparare se poate face nu numai prin lege, ci şi prin hotărâri ale instanţelor judecătoreşti ce se pot pronunţa până la apariţia acesteia.În privinta acestui motiv de recurs, se retine ca acelaşi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care are caracter imperativ, stabileşte ca repararea pagubelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege.În consecinţa, şi acest motiv de recurs urmează a fi respins.În privinta celui de-al patrulea motiv de recurs, potrivit căruia decizia este nelegală, nefiind semnată de toţi membrii completului, se retine ca, potrivit art. 32 alin. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, deciziile, hotărârile şi avizele se certifica de preşedintele Curţii sau al completului şi de magistratul-asistent care a participat la dezbateri; aceasta prevedere a fost respectata în cazul deciziei recurate.De menţionat ca minuta ei a fost semnată de toţi judecătorii care au format completul, fapt ce rezultă din certificarea deciziei de către preşedintele completului şi magistratul-asistent.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, recursul formulat de Marcu Vasile este neîntemeiat şi urmează a fi respins.Faţa de cele de mai sus, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Marcu Vasile, domiciliat în Bucureşti, str. Matache Dobrescu nr. 5, et. 1, ap. 2, sector 3, împotriva Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 a Curţii Constituţionale.Definitivă.Pronunţată azi, 20 aprilie 1993. PREŞEDINTE,Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește