DECIZIA nr. 209 din 17 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 12 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015“, excepție ridicată de Florin Bichiș, în Dosarul nr. 183/30/2016 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.996D/2016. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.252D/2016, nr. 3.257D/2016 și nr. 3.258D/2016, având ca obiect aceleași excepții de neconstituționalitate, ridicate de Tania Mădălina Dănciulescu, în Dosarul nr. 186/30/2016 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, de Claudiu Viorel Ciucă, în Dosarul nr. 1.009/63/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și de Costinel Claudiu Popescu, în Dosarul nr. 1.106/63/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.252D/2016, nr. 3.257D/2016 și nr. 3.258D/2016 la Dosarul nr. 2.996D/2016, care a fost primul înregistrat.  … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, în esență, jurisprudența Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.În Dosarul nr. 2.996D/2016, prin Încheierea din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 183/30/2016, Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a „prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015“. … 8.În Dosarul nr. 3.252D/2016, prin Sentința nr. 1.935/PI/NCA din 5 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 186/30/2016, Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a „dispozițiilor Legii nr. 11/2010, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015“.  … 9.În dosarele nr. 3.257D/2016 și nr. 3.258D/2016, prin Încheierea din 2 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.009/63/2016, respectiv, prin Încheierea din 8 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.106/63/2016, Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 și art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014.“ … 10.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Florin Bichiș, Tania Mădălina Dănciulescu, Claudiu Viorel Ciucă și Costinel Claudiu Popescu, în cadrul soluționării unor acțiuni având ca obiect plata unor despăgubiri egale cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2015. … 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că, deși dreptul de a primi tichete/vouchere de vacanță a fost introdus în anul 2009, salariații bugetari nu au beneficiat de acest drept până în prezent. Măsura de restrângere a acestui drept încalcă prevederile art. 53 din Constituție, deoarece nu este proporțională cu situația care a determinat-o, se aplică în mod discriminatoriu (unii salariați din domeniul privat beneficiind de tichete de vacanță) și aduce atingere însăși existenței acestui drept, care nu s-a acordat timp de 8 ani (2009-2016). … 12.Autorii excepției susțin că aceste drepturi constituie un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De aceea, prin întinderea în timp a măsurii de suspendare a plății drepturilor salariale disputate, și anume 7 ani, măsură care nu are aplicabilitate limitată în timp, este afectată substanța dreptului salarial, golind total de conținut dreptul de proprietate și trecând „silit“ bunul în proprietate publică. Din durata foarte mare a prelungirii suspendării, reiese și lipsa de proporționalitate a acestei măsuri, în raport de scopul legitim urmărit, cu atât mai mult cu cât, în motivarea actelor normative de suspendare a acordării acestui drept, legiuitorul face referire la aceeași situație de fapt, și anume la existența crizei economice. În acest sens, se susține că, soluționând cauze similare, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, Curtea Constituțională a statuat că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea măsurii. De asemenea, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că măsura restrângerii unor drepturi salariale trebuie să fie temporară. … 13.Totodată, se susține că dispozițiile de lege criticate contravin și principiului securității juridice, garantat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 42 din 22 ianuarie 2014, prin care s-a statuat că „deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi“. … 14.Cât privește încălcarea art. 16 din Constituție, autorii excepției susțin că sunt discriminați „față de angajații din sectorul privat“, care au dreptul de a primi tichete/vouchere de vacanță. … 15.Autorii excepției din dosarele Curții Constituționale nr. 3.257D/2016 și nr. 3.258D/2016 mai susțin că prevederile de lege criticate încalcă și art. 147 din Constituție, deoarece contravin celor statuate de Curte, prin deciziile nr. 314 din 5 iunie 2014 și nr. 872 din 25 iunie 2010. … 16.Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, bucurându-se de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor în acest domeniu, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție și din actele internaționale, deoarece legiuitorul este îndrituit să stabilească atât cuantumul drepturilor salariale, mai ales al celor suplimentare, cât și modalitatea de plată a acestora. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 88 din 28 februarie 2013, nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 314 din 5 iunie 2014, nr. 246 din 7 aprilie 2015, nr. 331 din 30 aprilie 2015, sau nr. 557 din 16 iulie 2015, referitoare la reglementări similare. … 19.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere astfel cum a fost reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 443 din 21 iunie 2016 și nr. 407 din 13 iunie 2017, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse la Dosarul nr. 3.257D/2016 de către autorul excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele prevederi: – Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 și 60 bis din 27 ianuarie 2010;  … – art. 12 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010: „În bugetele pe anul 2011 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.“; … – art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, articol introdus prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011: „În bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.“; … – art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012: „Prevederile art. 15, 18,19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“; … – art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013: „În bugetele pe anul 2014 ale instituțiilor și autorităților publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.“; … – art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014: „(2) În anul 2015, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.“;[…] „(5) În bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora.“; … – art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015: „În bugetele pe anul 2016 ale instituțiilor și autorităților publice prevăzute la alin. (1) nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, prime de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora.“. …  … 23.Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. III din Legea nr. 94/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 3 iulie 2014, „În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma «tichet de vacanță» se înlocuiește cu sintagma «voucher de vacanț㻓. … 24.Curtea mai reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de plată a unor despăgubiri egale cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014, respectiv 2012-2015. … 25.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 147 privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, se invocă dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție privind protecția proprietății private. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia critică dispozițiile legale privitoare la salarizarea personalului din fonduri publice, care stabilesc, în mod succesiv și anual, că, în perioada 2011-2016, nu se prevăd în bugetele instituțiilor publice sume pentru acordarea tichetelor de vacanță, drept instituit de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată prin Legea nr. 49/2014, cu modificările și completările ulterioare. … 27.Prin Decizia nr. 39 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 și art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor de vacanță este condiționat de alocările bugetare prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituțiilor publice.“ … 28.La paragrafele 66-70 ale acestei decizii, s-a reținut că existența dreptului angajatului unei instituții bugetare de a beneficia de prime de vacanță sub forma tichetelor/voucherelor de vacanță este subsumată condiției legale a alocării în bugetul instituției respective de sume cu această destinație. Ori de câte ori, prin legile de salarizare din sectorul bugetar ori de instituire a unor măsuri în domeniul bugetar s-a dispus – în mod similar dispozițiilor art. 15 alin. (2) al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 pentru anul 2014 – că, în bugetele pe anii respectivi ale instituțiilor publice centrale și locale, nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor de vacanță personalului din cadrul acestora, se înțelege că cerința legală a existenței alocării bugetare nu a fost îndeplinită. Or, în absența condiției legale, nu se poate vorbi despre existența dreptului angajatului instituției publice la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță, și nici despre existența obligației corelative a angajatorului – instituție publică centrală sau locală de a acorda astfel de beneficii sau drepturi suplimentare. Neexistând dreptul la acordarea voucherelor de vacanță, nu se poate vorbi nici despre vreun eventual efect de suspendare pe care dispozițiile din actele normative succesive anterior evocate să-l producă asupra acestuia. Dispozițiile au fost aplicabile în perioada 2012-2014, astfel încât în bugetele instituțiilor pe anii menționați nu s-au prevăzut sume cu această destinație. De asemenea, niciun argument de ordin tehnico-juridic nu permite ca dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ori cele ale art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 să fie puse într-o corelație cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, care să corespundă mecanismului juridic al suspendării, în privința conținutului sau efectelor celor din urmă prevederi legale menționate. … 29.Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, potrivit cărora, în perioada 2011-2016, nu s-au prevăzut în bugetele instituțiilor publice sume pentru acordarea tichetelor de vacanță, însă s-a pronunțat în numeroase cazuri asupra altor dispoziții de lege similare, care stabileau că, în perioada 2011-2016 nu se acordă sau se suspendă anumite drepturi stabilite de lege pentru personalul plătit din fonduri publice. … 30.Astfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, și Decizia nr. 291 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 27 iunie 2013, Curtea a constatat că măsurile financiare criticate privesc, în egală măsură, dreptul la salariu, la soldă sau indemnizație, drept de natură fundamentală, ca element esențial al dreptului la muncă, dar și dreptul la prime, ajutoare, compensații și altele asemenea, drepturi fără temei constituțional, expresie, mai degrabă, a statului social. Curtea a statuat că aceste din urmă drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. Așa fiind, drepturile afectate de dispozițiile criticate nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, astfel încât dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. … 31.Referindu-se la compatibilitatea dispozițiilor de lege criticate cu prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, analizând pretinsa încălcare a prevederilor art. 11 și art. 20 din Constituție, coroborate cu art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut, la paragraful 30 al Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt incidente decât cu privire la sumele deja încasate cu acest titlu, sume devenite certe, lichide și exigibile, iar nu și cu privire la sumele viitoare, asupra cărora legiuitorul este liber să dispună în privința cuantumului și a condițiilor de acordare. De altfel, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora, atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.“  … 32.Totodată, în Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, paragraful 31, Curtea Constituțională a invocat și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11, Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care s-a subliniat că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil. … 33.Aplicând mutatis mutandis considerentele acestor decizii la cauza de față, Curtea reține că dreptul la tichete/vouchere de vacanță nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului acestora, fără a avea însă un temei constituțional. În consecință, legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, a stabilirii conținutului, limitelor și condițiilor de acordare a acestora. De asemenea, legiuitorul este liber să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. … 34.Referitor la critica privind încălcarea art. 16 din Constituție, prin instituirea unui tratament diferit față de angajații din sectorul privat, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or angajații din sectorul privat nu sunt în aceeași situație juridică cu angajații din sectorul public. În acest sens este și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, din 20 martie 2012, cu privire la Cererea nr. 13.902/11, introdusă de Ionel Panfile împotriva României, paragraful 28, prin care Curtea a considerat că legea contestată a instituit, într-adevăr, o diferență de tratament între persoanele pensionate angajate în sectorul privat și cele angajate în sectorul public, cum era cazul reclamantului; cu toate acestea, cele două categorii de persoane nu pot fi considerate ca aflându-se într-o situație analoagă sau asemănătoare în sensul art. 14, din moment ce diferența esențială, relevantă pentru contextul în care au fost luate măsurile criticate, este aceea că veniturile lor provin din surse diferite, și anume bugetul privat și, respectiv, bugetul de stat.  … 35.Referitor la critica privind „încălcarea principiului securității juridice, garantat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 6 din Convenție“, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În absența cerinței legale a existenței alocării bugetare, nu se poate vorbi despre existența dreptului angajatului instituției publice la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță, și nici despre existența obligației corelative a angajatorului – instituție publică centrală sau locală, de a acorda astfel de beneficii sau drepturi suplimentare, aspecte reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia sus-menționată. Totodată, prin aceeași decizie, paragraful 87, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 instituie un drept, și nu doar o vocație, în beneficiul personalului contractual din instituțiile publice centrale și locale, de a primi tichete/vouchere de vacanță, drept a cărui existență și realizare sunt subsumate condiției legale a alocărilor de sume bugetare cu acest titlu, condiție în afara căreia dreptul în cauză nu există și nu poate fi realizat. … 36.Având în vedere acestea, Curtea reține că dreptul la tichetele/voucherele de vacanță nu a existat, în lipsa cerinței legale a alocării de sume bugetare cu acest titlu. Prin urmare, nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate au creat insecuritate juridică și incertitudine cu privire la existența acestor drepturi pentru subiectele de drept vizate de aceste dispoziții. … 37.În final, Curtea constată că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 147 din Constituție, privind obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, deoarece, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, Curtea Constituțională a stabilit că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea măsurii indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004. Or, în litigiile în cadrul cărora s-a invocat excepția de neconstituționalitate, se solicită acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță, drept care nu a fost suspendat, ci, așa cum a statuat Înalta Curte de casație și Justiție, prin Decizia nr. 39 din 29 mai 2017, el nu a existat, în lipsa alocării de sume bugetare cu acest titlu. … 38.Cât privește invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010, Curtea constată că nici aceasta nu are relevanță în cauza de față, deoarece se referă la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, devenită Legea nr. 118/2010, prin care s-au redus cu 25% drepturi de natură salarială de care beneficia personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, adică drepturi fundamentale. Or, în litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, se solicită acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță, drept fără caracter fundamental, acesta nefiind consacrat în Constituție. … 39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Bichiș în Dosarul nr. 183/30/2016 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, de Tania Mădălina Dănciulescu în Dosarul nr. 186/30/2016 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, de Claudiu Viorel Ciucă în Dosarul nr. 1.009/63/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și de Costinel Claudiu Popescu în Dosarul nr. 1.106/63/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și constată că dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și ale art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește