DECIZIA nr. 208 din 9 aprilie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 21 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 168 08/12/2022
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 23
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 3RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 3REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 294 17/05/2022
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 6REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 8REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 9REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 10REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 53 28/06/2018
ART. 11REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 11REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 11REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 28
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 318 21/05/2019
ART. 14REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 14
ART. 14REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 218 23/04/2002 ART. 7
ART. 16REFERIRE LAOUG 104 27/06/2001 ART. 7
ART. 20REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 294 17/05/2022
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 168 08/12/2022
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 25REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 25REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 25REFERIRE LAOG 38 30/01/2003 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 26REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 481 21/09/2023
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 301 05/06/2014
ART. 29REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 429 29/09/2022
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 429 29/09/2022
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 294 17/05/2022
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 139 12/03/2020
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 667 09/11/2016
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții, în Dosarul nr. 7.882/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.251D/2020. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.252D/2020 și nr. 2.261D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, și anume sintagma „de până la“, și ale art. 21 alin. (2) din același act normativ, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din aceeași anexă, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții, în Dosarul nr. 1.025/30/2020 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.252D/2020 și nr. 2.261D/2020 la Dosarul nr. 2.251D/2020.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că în prezenta cauză sunt formulate critici identice cu cele analizate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022. Astfel, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate după cum urmează: ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, față de considerentele deciziei menționate, ca neîntemeiată cu privire la art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ca inadmisibilă referitor la art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât autorii excepției critică omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii publici cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne, ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece criticile formulate vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate, și ca inadmisibilă cu privire la art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, întrucât acesta nu are legătură cu soluționarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 6.279 din 24 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.882/3/2020, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții, într-un litigiu privind funcționarii publici.8.Prin Încheierea din 13 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.025/30/2020, Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, și anume sintagma „de până la“, și ale art. 21 alin. (2) din același act normativ, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din aceeași anexă, precum și a art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții, într-un litigiu privind funcționarii publici.9.Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.086/3/2019, Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, și anume sintagma „de până la“, și ale art. 21 alin. (2) din același act normativ, ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din aceeași anexă, ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru, într-un litigiu privind funcționarii publici.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că sintagma „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu reglementează diferențiat categoria polițiștilor care îndeplinesc condițiile prevăzute în alin. (1) al art. 21. Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcționari publici aflați în situații identice, pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferențieri.11.Referitor la pretinsa neconstituționalitate a art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, se arată că nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului țin de statutul acestei profesii, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea, art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, anterior modificării aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018, prevedea că drepturile salariale ale polițiștilor, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordinul ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare față de cele instituite prin lege pentru acordarea compensației. Ordonatorul principal de credite a delegat această competență ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deși normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate și previzibilitate. Prin urmare, dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu îi permit beneficiarului sporurilor să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă în alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se, astfel, art. 1 alin. (4) și (5), art. 31 și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Este invocată, în susținere, și jurisprudența Curții Constituționale, prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale.12.Se afirmă că dispozițiile criticate, prin puterea acordată ministrului de interne, de a stabili drepturile salariale ale polițiștilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale polițiștilor se stabilesc numai prin lege.13.Se mai susține că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferențiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfășurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuși art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 stabilește sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.14.Se apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale pentru aceleași motive pentru care sunt contrare Constituției și prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003. Autorii consideră că toate reglementările legale care au statuat, începând cu Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituționale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituționale. În final, autorii excepției solicită Curții Constituționale să înlăture „dispozițiile neconstituționale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influență asupra salarizării polițiștilor“.15.În ceea ce privește art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ introduce o limitare a destinatarilor articolului, limitare care este și imprecisă. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaților din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajații din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiați față de cei angajați în Inspectoratul General al Poliției Române sau inspectoratele de poliție județene care desfășoară aceeași activitate și care, astfel, sunt discriminați. Cu alte cuvinte, pentru aceleași condiții de muncă se stabilesc salarii diferențiate.16.Se mai susține că dispozițiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare standardelor de calitate a legii, pentru următoarele motive: acest text legal stabilește o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituții publice. Potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră reprezintă instituții publice și, ca atare, angajații acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Însă, din cauza neclarității acestui text, a fost posibilă excluderea angajaților celor două instituții publice anterior evocate din câmpul său de aplicare. Cu toate acestea, apreciază autorii excepției, chiar și dacă ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare față de angajații din structurile din subordine/ coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferențierii. În structurile polițienești, funcțiile în care se încadrează polițiștii sunt diferențiate în funcție de eșalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferențiere.17.Referitor la dispozițiile art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 se apreciază că aceste norme sunt discriminatorii, întrucât nu includ și funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, încalcă principiul egalității în drepturi, echității, egalității de tratament și al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcție și sporurile, iar altora nu, în condițiile în care cei cărora nu li se aplică au și coeficienții mai mici.18.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale, pentru considerentele expuse de Curtea Constituțională în Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. De asemenea, sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este constituțională, dispozițiile sunt clare și precise pentru a putea fi aplicate și nu aduc atingere principiului nediscriminării. Cu privire la art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanța apreciază că aceste norme concretizează voința legiuitorului cu privire la modalitate de aplicare a drepturilor salariale pentru diferite categorii de funcționari.19.Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, și anume nu încalcă principiile separației puterilor în stat și egalității în drepturi, dreptul la informare și obligația de reglementare a statutului funcționarilor publici exclusiv prin lege organică.20.Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 au un conținut asemănător cu cel al dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, iar acestea din urmă sunt identice cu cele din art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. În aceste condiții, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, instanța apreciază că ar trebui aplicat raționamentul din Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, prin care Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Noțiunea „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este de natură să creeze premisa unei discriminări salariale contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție, întrucât aceste norme legale sunt aplicabile unei sfere mai largi de destinatari, care nu se află în situații identice. În ceea ce privește prevederile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, instanța arată că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Referitor la art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, instanța apreciază că aplicarea etapizată a acestui act normativ și instituirea excepțiilor de la această regulă reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului.21.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor actelor de sesizare, dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 38, respectiv ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum și ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. În Dosarul nr. 2.261D/2020, analizând notele autoarei excepției, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează doar alin. (2) și (3) ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017. Dispozițiile criticate prevăd că:– Art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003:(1)Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.(2)Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.– Art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia;– Art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017:Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază. (…)(5)Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.– Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.“25.Curtea observă că majoritatea prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 [printre care se află și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) ale acesteia] au fost abrogate la 1 ianuarie 2010, prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din partea a III-a, capitolul VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Totodată, Curtea observă că, ulterior publicării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, având, în prezent, următorul conținut: „Unitățile, categoriile de personal și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și ale art. 14 alin. (1) și (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022. Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 14 alin. (1) și (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.26.Autorii excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (1), (4) și (5) privind caracterele statului român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 31 privind dreptul la informare și art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici. De asemenea, se mai invocă prevederile art. 23 alin. (2) privind dreptul la salarizare egală pentru muncă egală din Declarația Universală a Drepturilor Omului.27.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Curtea reține că, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, statuând, în esență, că, pentru intervalul 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care, în esență, aveau același conținut cu cele cuprinse în art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 28.Față de datele sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, care sunt anterioare pronunțării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.29.Chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla spre soluționare pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024).30.Referitor la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, se reține că acțiunile judecătorești formulate de autorii prezentelor excepții de neconstituționalitate vizează acordarea sporului prevăzut de aceste dispoziții, dar începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 erau aplicabile. 31.Ca atare, așa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 sau Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, paragraful 52, aspectul că unele soluții legislative au fost preluate succesiv în legislația ulterioară nu determină aplicarea actului normativ primar și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare, fapt relevat prin prisma jurisprudenței Curții.32.În aceste condiții, în mod similar cu soluția Curții Constituționale din deciziile nr. 294 din 17 mai 2022 și nr. 429 din 29 septembrie 2022, precitate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care aceasta a fost ridicată.33.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a observat, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 și Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, paragraful 63, că, în realitate, autorii excepției erau nemulțumiți de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Dar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se atât stabilirea sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (a se vedea Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 23, sau Decizia nr. 139 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15). Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, soluție care se impune și în prezenta cauză.34.Referitor la dispozițiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, paragraful 68, Curtea a reținut că susținerile autorilor excepției din acea cauză – în mod identic cu cele ale autorilor excepției din prezenta cauză – aduc în discuție modalități de interpretare și aplicare a acestor dispoziții. Or, așa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituțională, dacă în privința normei de referință, și anume Constituția, Curtea este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituționalitate este realizată de instanțele judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă.35.Cu privire la dispozițiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, paragraful 69, Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, constituie obiectul de reglementare al legii organice și, în consecință, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici.36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții în Dosarul nr. 7.882/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții în Dosarul nr. 1.025/30/2020 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, excepție ridicată de același autor în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții în Dosarul nr. 1.025/30/2020 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de același autor în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții în Dosarul nr. 7.882/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe.3.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x