DECIZIA nr. 208 din 9 aprilie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Sandor Vancsa în Dosarul nr. 1.121/119/2017 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.959D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții nr. 682 din 20 octombrie 2015, paragraful 14. Totodată precizează că, în cauză, nu au fost formulate veritabile critici de neconstituționalitate, în condițiile în care neconstituționalitatea prevederilor criticate a fost dedusă din compararea dispozițiilor Codului penal cu dispozițiile Legii nr. 187/2012, astfel încât, sub acest aspect, invocă Decizia Curții nr. 414 din 16 iunie 2016. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 113/C din 20 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.121/119/2017, Curtea de Apel Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de Sandor Vancsa în cadrul soluționării unei contestații la executare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia enumeră dispozițiile constituționale și convenționale invocate, fără a formula o motivare cu privire la pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea. … 6.Curtea de Apel Brașov – Secția penală și-a exprimat opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate invocate, norma criticată fiind clară și precisă, reluând vechea reglementare în materia revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. În acest sens invocă jurisprudența constantă a Curții Constituționale, prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012. Consideră că textul criticat nu încalcă nici liberul acces la justiție și nici obligația instanței de a aplica numai pedepse prevăzute de lege. Arată că pedeapsa, astfel stabilită prin revocarea beneficiului suspendării condiționate, a fost și anterior, în temeiul Codului penal din 1969, și este și în prezent una legală, în acord cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit celor menționate de autor în cuprinsul contestației la executare, dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, raportate la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969. Prevederile art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969 au fost abrogate prin art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu au fost preluate în Codul penal în vigoare; având însă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: „Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.“; … – Art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969: „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.“ …  … 11.În susținerea neconstituționalității normelor criticate, autorul excepției invocă atât prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) potrivit căruia „[…] demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea […] reprezintă valori supreme“, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) referitor la accesul la justiție, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată decât în temeiul legii, cât și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși în susținerea acesteia autorul invocă în mod formal atât prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 20, art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (12), cât și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în realitate, acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale și convenționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. … 13.De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume, textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. … 14.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale și convenționale menționate nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Decizia nr. 296 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 12 octombrie 2017, și Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 10 iulie 2018, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printro încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“. … 15.În aceste condiții, date fiind caracterul general al textelor constituționale și convenționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. … 16.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Sandor Vancsa în Dosarul nr. 1.121/119/2017 al Curții de Apel Brașov – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește