DECIZIA nr. 207 din 9 aprilie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 922 din 12 septembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 178
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 192
ART. 8REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 603 06/10/2015
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 390 02/07/2014
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 553 16/07/2015
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 15REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 71
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 666 15/12/2022
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 235 08/04/2021
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 651 29/09/2020
ART. 24REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 24REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006
ART. 24REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 116
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 35
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 45
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 8
ART. 25REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 35
ART. 26REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 49
ART. 26REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 50
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 385 18/06/2020
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 263 23/04/2019
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 110 28/02/2019
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 70 28/02/2023
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Costin Robert Merișoiu în Dosarul nr. 9.732/303/2018 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.438D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.466D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 tezele a doua și a treia din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, excepție ridicată de Dumitru Pleștiu în Dosarul nr. 1.808/292/2018 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.466D/2020 la Dosarul nr. 1.438D/2020, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, în cadrul acestor proceduri de legiferare, legiuitorul operează cu termeni de drept comun, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Practic, termenul „manevră“ este folosit în corelare cu alți termeni din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. De asemenea, dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unor procese publice, în fața unui judecător independent. Totodată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 stabilește principii generale referitoare la prevenirea riscurilor și siguranța participanților la trafic.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 10 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.732/303/2018, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de inculpatul Costin Robert Merișoiu în calea de atac a apelului formulat într-o cauză în care autorul a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1969.8.Prin Decizia penală nr. 761/A din 4 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.808/292/2018, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 tezele a doua și a treia din Ordonanța de urgență a Guvernului. Excepția a fost ridicată de inculpatul Dumitru Pleștiu în calea de atac a apelului formulat într-o cauză în care autorul a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din Codul penal.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că legiuitorul nu a oferit o definiție legală a sintagmei „și să o adapteze în funcțiile de condițiile de drum“ din cuprinsul art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ceea ce creează o dificultate pentru destinatarul normei juridice în ceea ce privește adaptarea vitezei și stabilirea marjelor sau limitelor în care aceasta este considerată a fi legală, precum și în ceea ce privește condițiile de drum la care trebuie să se raporteze viteza de deplasare.10.Se apreciază că, prin modalitatea în care este redactată norma legală, legiuitorul lasă la aprecierea destinatarului normei viteza cu care să ruleze pe un sector de drum, atâta vreme cât este inferioară limitei de viteză stabilite prin indicatoare sau prin lege pe respectivul tronson. În același timp, se impune conducătorului auto și o obligație generică și imprecisă, de a adapta viteza, aparent după propria sa experiență, la factori care ar putea să îl determine pe conducătorul unui vehicul să reducă viteza, chiar și sub cea prevăzută pe respectivul sector de drum.11.Se menționează că în cazul în care conducătorul auto respectă prima ipoteză a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și circulă cu o viteză în limite legale, în cazul producerii unor incidente rutiere poate fi tras la răspundere, pentru că, în opinia organelor judiciare, ar fi avut și obligația de a adapta viteza la condițiile de drum.12.Se consideră că dispozițiile criticate nu prezintă gradul de predictibilitate cerut de lege pentru a conferi destinatarului acestora suficiente repere pentru a-și adapta conduita, astfel încât să poată conștientiza limitele în care conduita sa va fi considerată legală și care va fi limita de la care această conduită va fi ilegală.13.Se afirmă că în domeniul dreptului penal primează principiul fundamental potrivit căruia normele penale sunt de strictă interpretare în sensul că nu pot fi nici extinse, dar nici restrânse pe cale de interpretare. De aici decurge un alt principiu fundamental, potrivit căruia normele defavorabile trebuie interpretate în mod strict, iar cele favorabile acuzatului, în mod extensiv. În acest sens se menționează deciziile Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 și Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014.14.Or, în condițiile în care în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu se definesc noțiunile de „adaptare“ și „condițiile de drum“, dispozițiile art. 48 din acest act normativ nu sunt constituționale. Acest aspect are repercusiuni asupra principiului constituțional al clarității, previzibilității și preciziei legii penale, astfel încât destinatarii normei penale de incriminare să aibă o reprezentare clară asupra elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată prevedea consecințele care decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. În acest sens se menționează deciziile nr. 553 din 16 iulie 2015,nr. 363 din 7 mai 2015 și nr. 51 din 16 februarie 2016, prin care Curtea Constituțională a sancționat mai multe texte de lege pentru neîndeplinirea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate.15.Totodată, în Dosarul nr. 1.466D/2020, se arătă că textul art. 48 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu poate fi analizat fără trimitere la Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, mai exact la situațiile specifice de limitare de viteză indicate de acesta. Mai mult, în cazul analizei culpei stabilite în sarcina victimei, expertul desemnat a reținut încălcarea prevederilor din legea de bază – art. 71 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.16.Se mai afirmă că lipsa de claritate și previzibilitate a tezelor a doua și a treia ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, alături de aplicarea singulară a acestui articol, nesuplinit de nicio dispoziție previzibilă și expresă, cum sunt cele stabilite de regulamentul menționat anterior, determină, în foarte multe cazuri cercetate sau judecate, atribuirea unei culpe în mod nelegal și neconstituțional.17.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât norma criticată nu este în dezacord cu Legea fundamentală și nu poate fi catalogată ca lipsită de claritate, de precizie și de previzibilitate, aceasta impunând conducătorului auto o obligație care se înscrie într-o grupă largă de obligații reglementate de actul normativ indicat, care disciplinează circulația pe drumurile publice și care definesc conduita preventivă pe care trebuie să o adopte orice participant la traficul rutier. Conduita preventivă reprezintă comportamentul participantului la trafic ce are drept scop evitarea producerii accidentului rutier și adaptarea modului de deplasare în condiții atmosferice nefavorabile, de drum, de vizibilitate și de intensitate a fluxului de vehicule. Cunoașterea comportamentelor ce caracterizează o conduită preventivă este una dintre condițiile dobândirii calității de conducător auto și, prin urmare, nu se poate susține că aceste comportamente sunt unele neclare, imprevizibile sau precise pentru conducătorii auto. Adaptarea vitezei la condițiile de drum înseamnă circulația cu o viteză adecvată condițiilor de trafic, condițiilor meteo, vizibilității, stării carosabilului și altor circumstanțe, astfel încât orice manevră a conducătorului auto să poată fi efectuată în siguranță, să nu fie generatoare de stări de pericol.18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.“22.Autorii excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea se invocă art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – Nicio pedeapsă fără lege – și art. 1 din Codul penal.23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 28 martie 2023, Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1319 din 31 decembrie 2020, și Decizia nr. 235 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 28 mai 2021.24.Astfel, referitor la pretinsa lipsă de claritate a textului legal criticat, prin Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022, precitată, paragrafele 21 și 22, Curtea a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat, în esență, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Curtea a analizat dacă noțiunea de „manevră“ respectă criteriile de accesibilitate, claritate și previzibilitate ale normei juridice. În acest sens, invocând și exigențele impuse de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea a observat că noțiunea de „manevră“ utilizată în cuprinsul art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă, conform Dicționarului explicativ al limbii române, „mișcare, acționare manuală a unui mecanism“, „manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic“. Curtea a reținut că în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și al Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, termenul de „manevră“ este folosit în corelare cu alți termeni. Astfel, spre exemplu, „manevra de depășire“ [potrivit art. 45 alin. (1) din ordonanța de urgență, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial], „manevra de schimbare a direcției de mers“, „manevra de întoarcere“ sau „de mers înapoi“ [potrivit art. 116 alin. (2) din regulamentul menționat, intenția conducătorilor de autovehicule și tramvaie de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor] etc. Ca atare, analizând în ansamblul reglementării normele legale criticate, Curtea a apreciat că reiese cu claritate înțelesul noțiunii de „manevră“ utilizate în cuprinsul dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, conducătorul de vehicul având obligația să o efectueze în condiții de siguranță și respectând regimul legal de viteză, în concordanță cu art. 35 alin. (1) din ordonanța de urgență anterior menționată, potrivit căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.25.Prin urmare, aceste argumente, prin care se subliniază că textele de lege nu pot fi redactate cu o precizie absolută și prin care se trimite la prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cât privește aprecierea realizării oricărei manevre în condiții de siguranță, sunt deplin aplicabile și în prezenta cauză, unde se invocă, în esență, lipsa unor criterii precise pentru destinatarul normei. Se observă în acest sens că art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 oferă destinatarilor normei – participanții la trafic – repere pentru adaptarea conduitei în ipoteza normei criticate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022, paragraful 23).26.Referitor la imposibilitatea determinării condițiilor de drum pentru care trebuie adaptată viteza și în ce limite trebuie adaptată aceasta, prin Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022, paragraful 24, și Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, paragrafele 17 și 18, Curtea a observat că, potrivit art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. De asemenea, limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere, iar pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele. Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: pe autostrăzi – 130 km/h, pe drumurile expres – 120 km/h, pe cele naționale europene (E) – 100 km/h; pe celelalte categorii de drumuri – 90 km/h. Totodată, alin. (2) și (3) ale art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc că viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele care tractează remorci sau semiremorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care face parte autovehiculul trăgător, iar viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase și/sau gabarite depășite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localități, iar în afara localităților de 70 km/h. Totodată, potrivit alin. (4) al art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puțin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse.27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.28.Distinct, cu privire la critica potrivit căreia lipsa unei definiții legale a sintagmei „și să o adapteze în funcțiile de condițiile de drum“ determină neconstituționalitatea art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată netemeinicia acestei susțineri, având în vedere că, în jurisprudența sa, a reținut că legiuitorul, atunci când dorește să confere un sens autonom unor concepte, le definește în cuprinsul respectivului act normativ. Pentru celelalte cazuri, definiția conceptelor utilizate de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă și în Dicționarul explicativ al limbii române (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, paragraful 18, Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19, și Decizia nr. 385 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 12 februarie 2021, paragraful 19). Așadar, termenul „adaptare“ are semnificația de modificare, potrivire, termenul „condiție“ înseamnă fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula, și termenul „drum“ are semnificația de cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat.29.Prin urmare, sintagma criticată nu poate fi analizată în mod independent față de celelalte prevederi ale actului normativ care reglementează circulația pe drumurile publice sau fără a se ține cont de scopul avut în vedere de legiuitor, care rezultă din interpretarea sistematică a actului normativ (Decizia nr. 70 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2023, paragraful 46). Astfel, stabilirea înțelesului sintagmei criticate se poate realiza, prin utilizarea unei interpretări sistematice, în contextul ansamblului normelor de drept – dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 -, cu care aceasta se află în relație obiectivă. Așa fiind, dispozițiile criticate nu trebuie privite în mod izolat, ci ca o componentă unitară a ansamblului legislativ ce reglementează circulația pe drumurile publice.30.În final, referitor la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și a celor convenționale ale art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege -, se reține că aceasta a fost realizată în mod formal, fără să fie motivată, iar instanța constituțională nu se poate substitui autorului excepției pentru a proceda ea însăși la motivarea excepției (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Prin urmare, nu poate fi analizată pretinsa neconstituționalitate a textului criticat în raport cu dispozițiile constituționale antereferite.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costin Robert Merișoiu și de Dumitru Pleștiu în dosarele nr. 9.732/303/2018 și nr. 1.808/292/2018 ale Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x