DECIZIA nr. 207 din 30 martie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (2)-(4) din Codul penal, excepție ridicată de Ainăld Gabi Mihăilescu în Dosarul nr. 2.003/89/2015 al Tribunalului Vaslui – Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 792 D/2016.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se face trimitere atât la Decizia Curții Constituționale nr. 1.037 din 14 iulie 2011, cât și la Decizia Curții Constituționale nr. 595 din 1 octombrie 2015 și se propune menținerea acestei jurisprudențe, arătându-se că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina un reviriment jurisprudențial. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 19 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.003/89/2015, Tribunalul Vaslui – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (2)-(4) din Codul penal, excepție de neconstituționalitate ridicată de Ainăld Gabi Mihăilescu întrun dosar ce are ca obiect soluționarea unei cereri referitoare la pretenții civile, formulate într-o cauză în care petentul este o persoană cu dizabilități, condamnată la executarea unei pedepse cu închisoarea.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 100 alin. (2)-(4) din Codul penal creează discriminare între persoanele care suferă de handicap grav, condamnate la pedepse penale privative de libertate, care nu sunt apte de muncă, și cele sănătoase, întrucât dau posibilitatea acestora din urmă să obțină o reducere a pedepsei și recompense, prin luarea în considerare a zilelor de muncă, drept pe care persoanele deținute lipsite de capacitate de muncă nu pot să îl exercite. De asemenea, se susține existența unei discriminări între persoanele cu handicapuri grave, care execută pedepse cu închisoarea, și condamnații care au împlinit vârsta de 60 de ani și care pot fi eliberați condiționat după efectuarea a cel puțin jumătate, respectiv o treime, din durata pedepsei. Se conchide că, în acest fel, regimul juridic de detenție a persoanelor cu handicap grav este unul mai sever decât cel al persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani și că se impune regândirea textelor criticate, prin reglementarea situației persoanelor cu handicap grav în mod similar situației persoanelor prevăzute la art. 100 alin. (2) din Codul penal.  … 6.Tribunalul Vaslui – Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că prevederile art. 100 alin. (2)-(4) din Codul penal nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 50 din Constituție, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu se află în situația juridică reglementată la art. 100 alin. (2) din Codul penal, acesta neavând vârsta de 60 de ani, iar, pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut posibilitatea reducerii pedepselor, adaptând reglementarea și la cazul persoanelor cu handicap grav.  … 7.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.037 din 14 iulie 2011.  … 9.Avocatul Poporului susține că prevederile art. 100 alin. (2)-(4) din Codul penal sunt constituționale. Sunt aduse ca argumente considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 595 din 1 octombrie 2015. Se susține, totodată, că autorul excepției invocă necesitatea completării textelor criticate, atribuție ce aparține Parlamentului, conform art. 61 din Constituție, ca unică autoritate legiuitoare a țării. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 100 alin. (2)-(4) din Codul penal, care au următorul cuprins: (2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).(3)În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani. (4)În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.“ … 13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi și ale art. 50 referitoare la protecția persoanelor cu handicap. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 100 alin. (3)-(4) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, Curtea pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 24 noiembrie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 15.Prin Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, paragrafele 12-19, Curtea a constatat că prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal reglementează fracțiunile din pedeapsa închisorii, ce trebuie executate, pentru ca persoana condamnată să poată fi liberată condiționat. În aceste condiții, dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal prevăd că în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute la alin. (1) și (2) ale acestui articol se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest sens, art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ținându-se seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. … 16.Curtea a reținut, totodată, că prevederile art. 78, anterior citat, sunt aplicate în coroborare cu dispozițiile capitolului VI – „Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate“, al titlului III – „Executarea pedepselor privative de libertate“, art. 83-88, din aceeași lege, care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor și recuperarea pagubelor. Astfel, art. 83 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 prevede că munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează: în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului; în regie proprie; pentru activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului; în caz de calamitate; în caz de voluntariat; și în alte cazuri, în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 85 și art. 86 din Legea nr. 254/2013 stabilesc că durata muncii prestate este cea reglementată prin legislația muncii și că veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale și se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Totodată, capitolul VII, art. 89-94, din Legea nr. 254/2013 reglementează participarea persoanelor condamnate la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională a persoanelor condamnate. În aceste condiții, art. 94 conține dispoziții speciale privind persoanele condamnate care prezintă dizabilități, stabilind la alin. (1) că Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a unor astfel de persoane. Conform alin. (2) al art. 94, persoanelor condamnate care prezintă dizabilități li se asigură condiții pentru participarea la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase adecvate nevoilor și personalității lor, în funcție de opțiunile și aptitudinile lor. Capitolul VIII din Legea nr. 254/2013 reglementează liberarea condiționată, art. 95 din lege condiționând liberarea condiționată a persoanei condamnate înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate de îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 99 și art. 100 din Codul penal. … 17.În aplicarea dispozițiilor penale anterior referite, care constituie din acest punct de vedere legea generală în materie, prevederile art. 96 din Legea nr. 254/2013 reglementează modul de calcul al părții din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale. Potrivit alin. (1) al acestui articol, în forma aplicabilă autorului excepției, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă; d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată. … 18.Prin urmare, Curtea a constatat că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condițiile dispozițiilor art. 83-88 din Legea nr. 254/2013, cât și participarea acestora la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională, precum și luarea în calcul a duratei acestor activități cu prilejul acordării liberării condiționate, potrivit art. 100 din Codul penal, după algoritmul prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013, reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condițiile legii, persoanelor condamnate apte să desfășoare asemenea activități. Astfel, persoanele condamnate inapte de muncă pot beneficia de dispozițiile art. 95 coroborate cu cele ale art. 96 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 254/2013, care, în forma aplicabilă autorului excepției, echivalează absolvirea unui an universitar cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii, absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională cu 20 de zile executate din pedeapsa închisorii, iar elaborarea fiecărei lucrări științifice și a fiecărei invenții și inovații brevetate cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii. … 19.Din economia reglementării, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat cazuri de reducere a pedepsei de care pot beneficia și persoane inapte de muncă, adaptând practic reglementarea și la situația persoanelor cu handicap. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 50 referitoare la protecția persoanelor cu handicap. … 20.De asemenea, Curtea a reținut că, în ceea ce privește principiul egalității în drepturi, a statuat în repetate rânduri în jurisprudența sa că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). În aceste condiții, acordarea de către legiuitor a unor beneficii legale persoanelor condamnate nu este de natură a crea discriminare (a se vedea Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015). Aceste considerente sunt valabile și în privința persoanelor care sunt apte să beneficieze de prevederile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal și a celor care nu au aptitudinile fizice necesare pentru a se prevala de dispozițiile legale anterior referite. … 21.Pentru aceste motive, Curtea a constatat că textele criticate nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție. … 22.Analizând considerentele deciziei anterior citate, Curtea reține că ele sunt aplicabile, mutatis mutandis, și cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (2) din Codul penal. Astfel, persoanele care se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate, care au împlinit vârsta de 60 de ani, se află într-o situație diferită de cea a persoanelor care suferă de un handicap sau de o boală ce nu le permite să presteze o muncă remunerată, diferență dată de nevoile de asigurare a integrității fizice și psihice specifice vârstei anterior menționate. Acestea din urmă sunt de natură a justifica reglementarea, în favoarea persoanelor prevăzute la art. 100 alin. (2) din Codul penal, a unui beneficiu referitor la modalitatea de executare a unor fracțiuni ale unor pedepse privative de libertate dispuse în privința lor. Mai mult, așa cum sa reținut prin Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, legiuitorul a prevăzut, la art. 95 și art. 96 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 254/2013, cazuri de reducere a pedepsei de care pot beneficia și persoane inapte de muncă, referitoare la participarea de către condamnat la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, la participarea sa la cursuri de calificare ori recalificare profesională și la elaborarea de lucrări științifice publicate sau invenții brevetate. De altfel, conform jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații, iar egalitatea formală ar conduce la aceeași regulă, în ciuda diferenței de situații, ceea ce arată că inegalitatea reală, care rezultă din această diferență, poate justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii care le conține. Tocmai de aceea, instanța de contencios constituțional a constatat că, în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de a o impune ar însemna instituirea unei discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ainăld Gabi Mihăilescu în Dosarul nr. 2.003/89/2015 al Tribunalului Vaslui – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 100 alin. (2)-(4) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vaslui – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește