DECIZIA nr. 207 din 20 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 671 din 21 iulie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 67
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 67
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 65
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 66
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 67
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 438 22/06/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 269 10/05/2016
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 51
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 68
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 336 30/04/2015
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 712 04/12/2014
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 202
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Szanto Tibor în Dosarul nr. 3.006/337/2019/a1.1 al Judecătoriei Zalău și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.259D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, excepțiile de neconstituționalitate invocate fiind respinse ca neîntemeiate, și solicită menținerea jurisprudenței anterior referite.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea penală nr. 25/MPC din 17 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.006/337/2019/a1.1, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Szanto Tibor într-o cauză având ca obiect soluționarea sesizării, din oficiu, privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați, printre care se numără și autorul excepției.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că incompatibilitatea judecătorului, invocată prin cererea de recuzare, are în vedere însăși procedura de verificare de către acesta a măsurilor preventive, întrucât obiectul cauzei în cadrul căreia este invocată excepția constă în verificarea măsurilor preventive. Se arată că ipoteza în care se află autorul excepției este diferită de cea în care cererea de recuzare ar fi fost invocată în etapa camerei preliminare, iar completul, învestit cu verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și cu verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, s-ar fi pronunțat și asupra măsurilor preventive.6.Judecătoria Zalău apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate sunt previzibile, coerente și constituționale.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunță asupra măsurilor preventive.“11.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 22 cu privire la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 23 cu privire la libertatea individuală.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că incompatibilitatea este starea de parțialitate în care se află unul dintre subiecții procesuali oficiali într-o cauză penală concretă, situație ce constituie un impediment în participarea acestuia la soluționarea respectivei cauze. Astfel, incompatibilitatea nu se confundă cu lipsa competenței, ci constituie o situație specială personală. Aceasta întrucât competența organelor judiciare are atât o dimensiune obiectivă, constând în capacitatea acestora de a îndeplini actele prevăzute de legea penală, cât și o dimensiune subiectivă, care vizează capacitatea persoanelor fizice care fac parte din organele judiciare, în calitate de prepuși ai acestora, de a îndeplini actele procesuale care concură la realizarea scopului procesului penal. Cazurile de incompatibilitate, ca excepții de la capacitatea subiectivă a organului judiciar penal, sunt prevăzute la art. 64 și 65 din Codul de procedură penală.13.Modalitățile de rezolvare a situațiilor de incompatibilitate, menite să restabilească starea de imparțialitate a organelor judiciare implicate în soluționarea cauzei penale, sunt abținerea și recuzarea.14.Dintre acestea, abținerea reprezintă modalitatea prin care persoana care are cunoștință că se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege comunică organului competent că înțelege să nu participe la desfășurarea procesului penal. Aceasta reprezintă modalitatea principală de soluționare a cazurilor de incompatibilitate, abținerea constituind obligația morală a persoanei aflate în incompatibilitate, a cărei neîndeplinire poate atrage sancționarea disciplinară. În scopul îndeplinirii acestei obligații, conform art. 66 alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana aflată într-o situație de incompatibilitate trebuie să formuleze o cerere de abținere, prin care să arate cazul de incompatibilitate, respectiv temeiul de fapt care determină incompatibilitatea.15.Spre deosebire de aceasta, recuzarea constituie mijlocul procesual ce poate fi utilizat în situația în care persoana aflată în stare de incompatibilitate nu formulează o cerere de abținere. În această ipoteză, oricare dintre părțile procesului penal poate cere ca persoana incompatibilă să fie oprită de la soluționarea cauzei penale. În acest sens, partea interesată poate formula cerere de recuzare, conform art. 67 din Codul de procedură penală. Aceasta poate fi făcută în scris sau oral, cu arătarea temeiurilor de fapt, respectiv a cazului sau a cazurilor de incompatibilitate în care se află persoana recuzată.16.În acest context, Curtea reține că instanța de contencios constituțional a mai analizat dispozițiile legale criticate, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, fiind pronunțate în acest sens Decizia nr. 438 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 25 octombrie 2017, și Decizia nr. 269 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 22 iulie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.17.Prin Decizia nr. 269 din 10 mai 2016, paragrafele 14-20, Curtea a reținut că recuzarea este o instituție reglementată în scopul asigurării respectării dispozițiilor legale referitoare la incompatibilitate, aplicabilă în lipsa formulării de către persoana vizată a unei cereri de abținere. Cererea de recuzare poate fi formulată până la încheierea dezbaterilor în fața primei instanțe, iar recuzarea judecătorului cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei îl determină pe acesta să nu treacă la judecarea ei, întrucât, din momentul recuzării, el nu mai este competent să se pronunțe, până când cererea de recuzare este soluționată de un alt complet, fără participarea judecătorului recuzat. După pronunțarea hotărârii, cazurile de recuzare pot fi invocate doar pe calea apelului sau a contestației în anulare.18.În aceste condiții, textul criticat prevede că judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau completul în fața căruia a fost formulată cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunță asupra măsurilor preventive. Această soluție juridică a fost preluată de la art. 51 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, conform căruia: „Completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se poate pronunța asupra măsurilor preventive.“19.Această reglementare este justificată prin faptul că, dacă cererea de recuzare este admisă, acest aspect nu este de natură să afecteze interesele inculpatului arestat. De altfel, noul complet care se formează are posibilitatea să verifice actele de procedură efectuate de judecătorul sau de completul care a fost înlocuit în urma admiterii cererii de recuzare și să se pronunțe motivat dacă menține sau nu acele acte, conform art. 68 alin. (6) din Codul de procedură penală.20.Totodată, pronunțarea asupra măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară este obligatoriu să fie făcută în termenul legal prevăzut de legea procesual penală, respectiv cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, conform art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, în vederea garantării libertății individuale a inculpatului. În acest sens, prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 18, Curtea a reținut că procesul penal implică desfășurarea unei activități compuse dintr-o succesiune de acte reglementate de legea de procedură penală, activitate care impune ca, în disciplinarea actelor procesuale și procedurale, să se țină seama și de elementul timp. De aceea, printre condițiile cerute de lege pentru ca un act procesual sau procedural să fie valabil se numără și condiția privitoare la timpul în care trebuie realizat actul. Astfel, intervalul de timp înăuntrul căruia sau până la care se pot îndeplini ori trebuie îndeplinite anumite activități sau acte în cadrul procesului penal trebuie fixat astfel încât procesul să păstreze în desfășurarea sa un ritm accelerat, fără însă să se împiedice aflarea adevărului sau respectarea drepturilor părților. Așadar, stabilirea unor termene pentru desfășurarea procesului penal are în vedere două obiective: pe de o parte, desfășurarea procesului penal într-un termen rezonabil, nelăsându-le organelor judiciare și părților libertatea de a acționa când doresc și pe orice durată, iar, pe de altă parte, termenele trebuie să asigure părților timpul necesar pentru a-și exercita drepturile procesuale și pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege. În cazul particular al măsurilor procesuale, incluzând măsurile preventive, împiedică prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfășurării normale a procesului penal. Așa încât îndeplinirea actelor procedurale cu respectarea întocmai a termenelor legale reprezintă un element important în desfășurarea procesului penal, fără de care ar fi imposibilă respectarea principiilor fundamentale ale acestuia, respectiv legalitatea, prezumția de nevinovăție, principiul aflării adevărului, principiul oficialității, garantarea libertății și siguranței persoanei, garantarea dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea părților în procesul penal.21.Conform art. 202 alin. (4) din Codul de procedură penală, măsurile preventive sunt reținerea, controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă. Măsurile preventive sunt fie privative, fie restrictive de libertate, având drept consecință restrângeri semnificative ale exercițiului drepturilor fundamentale ale persoanei (a se vedea, în privința controlului judiciar și a controlului judiciar pe cauțiune, Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, paragraful 20). Așa fiind, respectarea termenelor cu privire la dispunerea, prelungirea sau încetarea acestora este imperativă, impunând organelor judiciare să se pronunțe cu celeritate cu privire la aspectele anterior enumerate. Prin urmare, opțiunea legiuitorului, în privința soluției legislative potrivit căreia judecătorul recuzat face parte din completul care se poate pronunța asupra măsurilor preventive, este expresia unui just echilibru între interesul individual al persoanelor în privința cărora sunt dispuse măsuri preventive și interesul public, referitor la participarea la actul de justiție a judecătorilor care îndeplinesc condițiile de compatibilitate reglementate prin normele de procedură penală.22.Pentru aceste considerente, Curtea a reținut că dispozițiile art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală reprezintă o garanție procesuală a libertății individuale, prevăzută la art. 23 din Legea fundamentală.23.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 21 din Constituție, Curtea a constatat că accesul liber la justiție presupune accesul la procedurile judiciare în condițiile prevăzute de lege. Or, dispozițiile art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală, ce reglementează cu privire la pronunțarea asupra măsurilor preventive, nu sunt de natură să afecteze garanțiile procesuale specifice acestui drept fundamental.24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus analizată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus invocată, Curtea constată că procedura de verificare a măsurilor preventive anterior încetării acestora, asigurată inclusiv prin dispozițiile art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală, constituie o garanție a dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, prevăzut la art. 22 din Constituție, și nu o încălcare a acestui drept.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Szanto Tibor în Dosarul nr. 3.006/337/2019/a1.1 al Judecătoriei Zalău și constată că dispozițiile art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Zalău și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x