DECIZIA nr. 206 din 9 aprilie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 29 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 740 04/11/2021
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 73 18/02/2020
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 26/01/2006
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 16REFERIRE LAOUG 95 08/12/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 17REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 704 27/10/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 748 16/12/2014
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 72 09/02/2021
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 733 20/11/2018
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 292 04/05/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 201 30/03/2017
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu trimitere la art. 94 pct. 1 lit. c) din același cod, excepție ridicată de Editura de Vest – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 34.159/325/2016 al Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.402D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, în realitate, este vizată o omisiune de reglementare. În acest sens, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 740 din 4 noiembrie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 342 din 8 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 34.159/325/2016, Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu trimitere la art. 94 pct. 1 lit. c) din același cod. Excepția a fost ridicată de pârâta-recurentă Editura de Vest – S.R.L. din Timișoara într-o cauză având ca obiect pretenții, respectiv obligarea autoarei la plata unei sume reprezentând restanța datorată la cheltuielile de întreținere aferente spațiului aflat în proprietatea sa.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că din coroborarea celor două texte de lege criticate rezultă că hotărârile prin care se soluționează cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice nu sunt supuse recursului.6.Se apreciază că, în acest mod, se creează o evidentă discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului în materie civilă între justițiabilii care sunt părți în procesele evaluabile în bani, în funcție de calitatea părților. Astfel, dacă, drept urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, procesele evaluabile în bani, indiferent de cuantumul pretențiilor, sunt supuse recursului, cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă rămân exceptate de la controlul de legalitate al recursului.7.Se consideră că diferența dintre cele două categorii de justițiabili este reprezentată doar de calitatea părților și nu de obiectul cererilor. Astfel, procesele prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau juridice, după caz, sunt sau pot fi procesele având ca obiect pretenții bănești aidoma celor reglementate de art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă. Așadar, singura diferență dintre cele două tipuri de acțiuni civile rămâne calitatea părților. Prin urmare, justițiabilii din procese având ca obiect pretenții, dar care au și calitatea de membru al unei asociații de proprietari sau care sunt parte într-un raport juridic cu o asociație de proprietari sunt discriminați față de justițiabilii din procesele având ca obiect pretenții, care nu au asemenea calități.8.Se afirmă că prima categorie de justițiabili este lipsită de dreptul la calea de atac a recursului în vederea apărării drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, deși art. 21 alin. (2) din Constituție interzice îngrădirea acestui drept prin lege. Or, după cum a reținut Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, recursul este o cale de atac extraordinară, iar nu o cale de atac excepțională, însă calificarea acestei căi de atac ca fiind extraordinară nu îi atașează și tipologiile de hotărâri care pot fi supuse acesteia, ci vizează numai motivele pentru care poate fi exercitată. Prin urmare, se arată că stabilirea hotărârilor judecătorești susceptibile de recurs trebuie să țină cont de natura acestui remediu procesual, nu de alte criterii artificial create care exclud o multitudine de persoane, fără o justificare obiectivă și rațională. De asemenea, faptul că o judecată parcurge două etape procesuale devolutive, judecata în primă instanță și apel, nu înseamnă automat și lipsa posibilității de a exercita calea de atac a recursului.9.Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 21 și 16 din Constituție, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale concretizată prin Decizia nr. 73 din 18 februarie 2020. Astfel, instanța constituțională a statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens pronunțându-se și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Constituția nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu trimitere la art. 94 pct. 1 lit. c) din același cod, potrivit cărora:– Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă: Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.;– Art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă: Judecătoriile judecă:1.în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: […]c)cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;.14.Autoarea excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilesc regula potrivit căreia hotărârile judecătorești pronunțate în anumite materii expres și limitativ enumerate, printre care și cererile menționate la art. 94 pct. 1 lit. c) din același cod, nu sunt supuse recursului, iar, potrivit art. 94 pct. 1 lit. c), cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz, se judecă în primă instanță de judecătorii.16.Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, „(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.“17.Or, dosarul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu trimitere la art. 94 pct. 1 lit. c) din același cod a fost înregistrat pe rolul instanței de judecată în anul 2016, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Prin urmare, sub aspectul posibilității formulării recursului, în speță sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au un conținut identic cu cel cuprins în art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Diferența constă în perioada de aplicare, în sensul că aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum expres dispune art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, în timp ce art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se referă la aceeași regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.18.Având în vedere cele menționate, dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură directă cu soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, cerință expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sub aspectul admisibilității unei excepții de neconstituționalitate. Interpretând dispozițiile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea a statuat în mod constant că excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepție (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, sau Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).19.Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, așa cum a procedat și anterior în situații obiectiv identice (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, Decizia nr. 733 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019, Decizia nr. 72 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021).20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu trimitere la art. 94 pct. 1 lit. c) din același cod, excepție ridicată de Editura de Vest – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 34.159/325/2016 al Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x