DECIZIA nr. 206 din 9 aprilie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 4 iulie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 428
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 428
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 428
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 501 30/06/2016
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 426
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 428
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 428
ART. 6REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 428
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 428
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 426
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 426
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 462 17/09/2014
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 40 29/01/2004
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 39 29/01/2004
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 426
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 501 30/06/2016
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 426
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 252 05/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 133 02/03/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 276/35/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.753D/2017.2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând criticile formulate prin notele scrise aflate la dosar. Depune, totodată, concluzii scrise, în susținerea concluziilor formulate oral în ședința publică. 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând, în prealabil, că se raliază punctelor de vedere formulate de Guvern și de Avocatul Poporului, iar, în subsidiar, formulând considerații cât privește calea de atac extraordinară a contestației în anulare, invocă dispozițiile constituționale ale art. 126. Susține, în esență, că formularea căii de atac extraordinare a contestației în anulare, condiționat de respectarea unui termen reglementat în acest sens, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea garanțiilor procesuale ale părților și respectarea autorității de lucru judecat. Raportat la cazurile de contestație în anulare invocate de autorul excepției, apreciază că instituirea unui termen pentru exercitarea căii de atac a contestației în anulare este o măsură rezonabilă pentru remedierea viciilor de procedură incidente în apel. Apreciază, totodată, că, în speță, legătură cu cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate au dispozițiile art. 426 lit. d) combinate cu art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală. În final, invocă și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 501 din 30 iunie 2016, cuprinse în paragrafele 14, 17 și 25 ale acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin încheierile din 6 noiembrie 2017, respectiv 4 octombrie 2017, pronunțate în Dosarul nr. 276/35/2017, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Călin Buda într-o cauză penală.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că normele procesual penale criticate, prin instituirea unui termen de introducere a contestației în anulare, limitează de o manieră foarte restrictivă dreptul la un proces echitabil. În concret, arată că nu a avut cunoștință de modificarea textului criticat prin Ordonanța de urgență Guvernului nr. 18/2016, întrucât administrația penitenciarului nu a oferit acces deținuților la legislația actualizată, astfel încât nu a avut cunoștință de mărirea termenului de introducere a unei contestații în anulare de la 10 zile la 30 de zile, pe cale de consecință solicitând repunerea în termenul de introducere a contestației în anulare și constatarea neconstituționalității textului criticat.7.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Reține că rațiunea pentru care legiuitorul a limitat cazurile de contestație în anulare și a reglementat condiții stricte pentru exercitarea acesteia rezidă în caracterul extraordinar al căii de atac, în sensul în care obiectul acesteia îl reprezintă hotărârile judecătorești definitive și, potrivit principiilor generale de drept, se bucură de autoritate de lucru judecat. Totodată, instituirea unui termen de 30 de zile pentru formularea contestației în anulare nu reprezintă, în sine, un impediment în calea accesului la justiție, durata sa fiind suficientă pentru a permite exercitarea căii de atac. De altfel, reglementarea termenului urmărește buna administrare a justiției, fiind o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, iar, pe de altă parte, vizează ocrotirea garanțiilor procesuale ale părților, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, precum și a securității juridice stabilite prin acestea. 10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale, fiind norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Modalitatea de stabilire a termenului pentru introducerea contestației în anulare este determinată de necesitatea respectării garanțiilor procesuale ale părților, de asigurarea stabilității raporturilor juridice, precum și de soluționarea într-un termen rezonabil a proceselor.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale autorului excepției, susținerile orale ale acestuia, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c)-h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.“14.În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autorul excepției invocă atât prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată decât în temeiul legii, cât și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare poate avea loc în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale. Contestația în anulare este o cale de atac de retractare pentru vicii, nulități privind actele de procedură. Fiind o cale de atac de retractare, contestația în anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, pentru a provoca un autocontrol judecătoresc. Instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii, ca urmare a admiterii contestației, anulează hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților ori a celor referitoare la instanța de judecată.16.Potrivit normelor procesual penale criticate, contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c)-h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, alin. (2) al art. 428 din Codul de procedură penală stabilind că poate fi introdusă oricând contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) și lit. i). Autorul excepției susține, în esență, că normele procesual penale criticate, prin instituirea unui termen de introducere a contestației în anulare, limitează de o manieră foarte restrictivă dreptul la un proces echitabil.17.Raportat la susținerile autorului excepției, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reprezintă o normă de procedură a cărei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Cât privește dispozițiile art. 21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție, Curtea reține că acest drept constituțional reprezintă fundamentul art. 129 din Constituție, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Prin urmare, legiuitorul poate să reglementeze, în privința căilor de atac, termene, forma și conținutul, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede și art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.18.Așadar, stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Însă legiuitorul este ținut să o facă orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv legiuitorul trebuie să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014).19.Având în vedere cele arătate, Curtea constată că accesul, formularea și exercitarea căilor de atac, așadar, în cauza de față, a contestației în anulare, pentru motivele reglementate în art. 426 lit. a) și c)-h) din Codul de procedură penală, reprezintă un aspect al accesului liber la justiție, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituție, în condițiile în care instituirea unei căi de atac drept modalitate de acces la justiție implică în mod necesar și asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală.20.Totodată, Curtea constată că formularea, în mod condiționat, a contestației în anulare – cale extraordinară de atac, de retractare -, prin respectarea unui termen de introducere a acesteia, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea, pe de o parte, a garanțiilor procesuale ale părților, iar, pe de altă parte, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Curtea reține că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite retractarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat doar în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură în apel și doar în condițiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală. Așadar, Curtea reține că instituirea unui termen pentru formularea contestației în anulare este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului penal, și o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura oricând efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive (în acest sens, Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 25).21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 276/35/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x