DECIZIA nr. 206 din 28 mai 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 14 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 6
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 10REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 3
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 20REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 20REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 706 11/09/2007
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 707 29/11/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 291 22/05/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 31 05/02/2013
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 79 18/02/2020
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 26REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 27REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 436 08/07/2014
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LALEGE 287 29/11/2018 ART. 2
ART. 28REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018
ART. 28REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017
ART. 29REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 30REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 126 10/03/2020
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 428 04/07/2019
ART. 31REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 31REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 3
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 669 15/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 523 30/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 579 09/07/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 704 06/10/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 817 10/11/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Atilla – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Adrian Stoica în Dosarul nr. 2.999/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.317D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.358D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Dana Ioana Gherman în Dosarul nr. 2.991/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.358D/2018 la Dosarul nr. 2.317D/2018, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, ci dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice. Astfel, este dreptul legiuitorului să facă diferențieri în salarizarea diferitelor categorii de personal, iar stabilirea unei limite a salariilor are caracter tehnic, fără a încălca dispozițiile art. 41 din Constituție referitoare la instituirea unui salariu minim brut.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 4.756 din 20 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.999/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Adrian Stoica într-o cauză având ca obiect „anularea unui act administrativ“.8.Prin Încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.991/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Dana Ioana Gherman într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece determină în cazul specialiștilor IT stabilirea unor salarii substanțial diminuate (cu aproximativ 50%), pe perioadă nedeterminată. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 și se susține că reducerea cu aproximativ 50% a nivelului salarial nu respectă condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție. Astfel, în cauză nu se poate vorbi de caracterul temporar al diminuării. De asemenea, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor sunt singura categorie de personal din sistemul bugetar care este retrogradată în funcție, cu caracter permanent, și căreia i se reduce semnificativ nivelul venitului net. Nu se poate face o comparație cu diversele categorii de personal din alte autorități și instituții publice care desfășoară activități ce presupun specializarea informatică, atât timp cât respectivele persoane sunt încadrate pe funcții eterogene (spre exemplu, la primării sau la casele de pensii, informaticienii au statut de funcționar public, fiind salarizați similar funcționarilor publici ce exercită alte atribuții; în cadrul unităților de învățământ, informaticienii au statut de cadre didactice și sunt salarizați în consecință etc.). Astfel, nu se poate compara specialistul IT din instanțe și parchete cu alte categorii de informaticieni din alte unități bugetare și, a fortiori, cu personalul auxiliar ce desfășoară activitățile de grefă. Se invocă și încălcarea principiilor prevăzute de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017: principiul nediscriminării, principiul egalității, principiul importanței sociale a muncii, principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar. Aplicarea normelor a căror constituționalitate este invocată aduce atingere însuși dreptului la salariu, constituind o afectare substanțială a drepturilor legitime și a așteptărilor pe care legiuitorul le-a creat prin recunoașterea unui nivel mai mare al salariului. Revenirea legiuitorului asupra măsurii pe care tot el a institut-o, dar în sens invers, nejustificată de niciun motiv obiectiv (în condițiile în care în anul 2017 România a înregistrat cea mai mare creștere economică dintre țările membre ale Uniunii Europene și una dintre cele mai mari creșteri economice din lume raportate în același an), impietează asupra dreptului la un nivel de trai decent, nivel care s-a raportat la cuantumul veniturilor salariale obținute până la data de 31 decembrie 2017. Sunt invocate, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.10.Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.317D/2018, consideră că prevederile legale criticate respectă dispozițiile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul la salariu, egalitatea în drepturi, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și reține că soluția legiuitorului sub aspectul asimilării specialiștilor IT cu grefierii apare ca fiind justă, având în vedere definiția personalului auxiliar al instanțelor de la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, categorie din care fac parte și specialiștii IT. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.“ Prin urmare, Legea nr. 567/2004 încadrează specialiștii IT în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, alături de grefieri. În acest context, Legea-cadru nr. 153/2017 a asimilat și din punct de vedere salarial specialiștii IT cu grefierii. În mod evident, prin legea de salarizare, specialiștilor IT nu li se putea acorda alt statut decât cel recunoscut prin legea specială care le reglementează activitatea. Reducerea salarială în cazul specialiștilor IT nu este justificată de constrângeri bugetare, de aceea ea nici nu este temporară, ci este justificată prin aceea că legiuitorul a așezat statutul salarial al specialiștilor IT la același rang cu statutul salarial al personalului auxiliar al instanțelor, personal din care fac parte și specialiștii IT. De asemenea, reține că situația specialiștilor IT nu poate fi comparată cu situația salarială a altor categorii profesionale și că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu înseamnă uniformitate.11.Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.358D/2018, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și cele cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II: „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V: „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.16.Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“17.Prevederile cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 instituie salariul de bază și coeficientul specific funcțiilor de specialiști în domeniul IT din instanțe și parchete.18.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii și art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.19.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.20.Cu acel prilej, Curtea a constatat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniu salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.21.Curtea Constituțională a reiterat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).22.De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în Cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.23.Totodată, referitor la invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94), și, prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării regulilor fundamentale invocate.24.În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a reținut că, prin conținutul lor normativ, prevederile legale criticate nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.25.Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind restrângerea exercițiului dreptului fundamental la salariu (spre exemplu, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea a observat că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 79 din 18 februarie 2020*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii).*) Decizia Curții Constituționale a României nr. 79/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2020.26.În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“.27.De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.28.Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În același sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“.29.De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia.“30.În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.31.Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că aceste dispoziții legale au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 428 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, invocând încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, autorii excepției consideră că stabilirea aceluiași tratament juridic precum cel de care beneficiază grefierii, sub aspectul salarizării, este nejustificată, având în vedere importanța și complexitatea muncii desfășurate de specialiștii în domeniul informatic. În acest context, Curtea a statuat că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi. Opțiunea legiuitorului în materia salarizării specialiștilor IT este justificată având în vedere și prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, potrivit cărora „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.“ (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 10 martie 2020*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii).*) Decizia Curții Constituționale nr. 126/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020.32.Curtea a mai precizat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice. De altfel, art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).33.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 și ale art. 53 din Constituție, Curtea a reținut că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale, în sensul dispozițiilor din Legea fundamentală invocate.34.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Stoica în Dosarul nr. 2.999/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Dana Ioana Gherman în Dosarul nr. 2.991/2/2018 al aceleiași instanțe judecătorești și constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și cele cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x