DECIZIA nr. 206 din 25 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florentina Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuț Barbir, în Dosarul nr. 734/39/2018/a1 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 163D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către Gabriel Dănuț Barbir, mandatarul autoarei excepției de neconstituționalitate, prin care se solicită admiterea excepției și conexarea prezentului dosar cu dosarele nr. 1.901D/2018 și nr. 2.225D/2019. Învederează că aceste dosare se află în stadiu de raport. … 3.Având cuvântul asupra cererii de conexare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, deoarece cele trei dosare se află în stadii diferite de soluționare.  … 4.Curtea respinge cererea de conexare a dosarelor nr. 163D/2019, nr. 1.901D/2018 și nr. 2.225D/2019. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că legiuitorul a prevăzut garanții în ipoteza în care cererea de strămutare este admisă. Astfel, potrivit art. 74 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța care soluționează cererea de strămutare este obligată să se pronunțe în ce măsură se mențin actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat cauza. Totodată, potrivit art. 74 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă instanța de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare. Așa fiind, apreciază că nu este necesară reglementarea suspendării cauzei în cazul în care se formulează o cerere de strămutare, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 14 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 734/39/2018/a1, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florentina Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuț Barbir. Excepția a fost ridicată ca urmare a formulării unei cereri de strămutare a cauzei. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că „nu este normal ca judecata să continue până la soluționarea cererii de strămutare“. De asemenea, în fața instanței judecătorești s-a susținut că „nu este normal ca o cerere a unui petent să fie respinsă din cauza unor prevederi care încalcă drepturi prevăzute de Constituție“. De asemenea, s-a afirmat că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit că numai aparența unei imparțialități trebuie avută în vedere de către instanță. Arată că a fost judecat de opt judecători din cadrul Curții de Apel Suceava și are bănuiala legitimă că această instanță este imparțială.  … 8.Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Face referire la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 72 alin. (8) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.“ … 13.Autoarea excepției apreciază că dispoziția criticată contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3), potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea reține că doctrina a arătat că strămutarea este acea „deplasare a competenței“ care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare rămân nealterate competența materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15). Strămutarea se definește ca fiind acea instituție procesuală prin care o instanță competentă potrivit regulilor generale de competență va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la îndoială imparțialitatea ei (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 16). Totodată, Curtea constată că strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios – a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15). Analizând dispozițiile procesual civile referitoare la strămutare, Curtea a statuat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil (a se vedea Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată).  … 15.În continuare, Curtea observă că dispozițiile criticate reprezintă norme de procedură. Or, regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești sunt de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție – potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ – și din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, conform căruia „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“ (Decizia nr. 417 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 6 octombrie 2017). Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite (Decizia nr. 373 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019). … 16.În acest context, stabilind că introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei, legiuitorul a reglementat și efectele respingerii sau eventualei admiteri a cererii de strămutare. Astfel, Curtea a constatat că respingerea cererii de strămutare echivalează, în fapt, cu constatarea existenței imparțialității judecătorilor, suspiciunile de lipsă de imparțialitate neavând un suport real, iar formularea unei cereri de strămutare neputând crea premisele unei lipse de imparțialitate a instanței de la care se solicită strămutarea. Așadar, părțile sau partea vătămată se pot bucura de un proces echitabil inclusiv în fața instanței de la care se solicită strămutarea. În mod contrar, s-ar ajunge ca, prin introducerea unei cereri de strămutare, în mod formal, fără a exista vreo suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată, să se eludeze atât dispozițiile referitoare la recuzarea judecătorului (art. 67 și 68 din Codul de procedură penală), cât și cele referitoare la strămutarea cauzei. Așa fiind, Curtea nu a reținut critica potrivit căreia este încălcat dreptul la apărare prevăzut de prevederile art. 21 și 24 din Legea fundamentală prin judecarea cauzei de către instanța de la care a fost solicitată strămutarea, ca urmare a respingerii acesteia (Decizia nr. 545 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 4 decembrie 2017, paragraful 22). … 17.Pe de altă parte, în cazul admiterii cererii de strămutare, dispozițiile art. 74 alin. (2) din Codul de procedură penală reglementează în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea, iar curtea de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanțele de același grad cu instanța de la care se solicită strămutarea din circumscripția sa.  … 18.Mai mult, potrivit alin. (3) și (5) ale aceluiași articol, Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă hotărăște în ce măsură se mențin actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat cauza, iar dacă instanța de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare. … 19.Așa fiind, Curtea constată că, deși judecarea cauzei continuă concomitent cu judecarea cererii de strămutare, legiuitorul a reglementat măsurile necesare salvgardării dreptului la un proces echitabil și soluționării cauzelor într-un termen rezonabil. … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florentina Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuț Barbir, în Dosarul nr. 734/39/2018/a1 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 72 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește