DECIZIA nr. 205 din 9 aprilie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 843 din 23 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ART. 1REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 6 18/01/2022
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 188 02/03/2010
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ART. 4REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 04/09/2012
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 80 28/03/2018
ART. 15REFERIRE LALEGE 152 27/06/2017
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 6
ART. 15REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 13
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 549 24/10/2023
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 60 28/02/2023
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 393 10/06/2021
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 365 16/06/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 384 01/10/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 24 17/01/2012
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 549 24/10/2023
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 CAP. 2
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 889 16/12/2015
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Dumitru Baciu în Dosarul nr. 6.981/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 942D/2020. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere jurisprudența în această materie, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 și Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, raționamentul avut în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea acestor decizii păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 9 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.981/2/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Dumitru Baciu în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind anularea unui ordin emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea acestuia să plătească integral, neeșalonat, sumele prevăzute în hotărârile judecătorești devenite executorii, dar și în cele în care instanțele se vor pronunța în perioada următoare, inclusiv care privesc acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, precum și obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate în baza titlurilor executorii menționate mai sus.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate contravin art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, în condițiile în care personalul plătit din fonduri publice a obținut la momente diferite, prin hotărâri judecătorești, plata unor drepturi salariale și Guvernul a dispus eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății acestora, creând o vădită discriminare între diversele categorii de bugetari.6.Se apreciază că aceste dispoziții ale Guvernului sunt în contradicție cu art. 52 alin. (1) din Constituție, întrucât, procedând la nerespectarea legislației în materie salarială și apoi la eșalonarea plății drepturilor bănești stabilite pe cale judecătorească, a plății daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale stabilite prin titlurile executorii, Guvernul a încălcat și continuă să încalce dispozițiile constituționale menționate.7.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 41 din Constituție, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, se arată că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. De asemenea, autorul excepției face referire la Cauza Mureșanu împotriva României, afirmând că judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului „au conchis că drepturile salariale reprezintă un drept de posesie, fiecare cetățean având dreptul la un liniștit beneficiu al posesiilor sale. Judecătorii europeni au apreciat astfel, că drepturile salariale reprezintă «o posesie», un titlu de proprietate“.8.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 din Constituție, se apreciază că, întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, neplata la timp a cuantumului salariilor stabilite prin lege ori eșalonarea ulterioară a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile aduce atingere principiului stabilității și securității juridice, precum și previzibilității normelor legale. Orice soluție, mai ales aceea care duce la afectarea dreptului constituțional la salariu, indiferent de cuantumul acestuia, trebuie să fie prezentată în termeni obiectivi în cadrul instrumentului de prezentare și motivare, dar și fundamentată exclusiv pe cauze excepționale și temporare, așa cum prevede art. 53 din Constituție.9.În final, se afirmă că, prin emiterea, la sfârșitul fiecărui an, a unei ordonanțe de urgență de eșalonare a drepturilor salariate din trecut, recunoscute abia în urma unei hotărâri judecătorești, Guvernul încalcă grav principiul stabilității și securității juridice, precum și previzibilității normelor legale, încălcând prevederile art. 53 din Constituție.10.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile atacate satisfac exigențele impuse de normele constituționale invocate. Instanța supremă are în vedere și paragrafele 47-51 din Decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, prin care instanța europeană a statuat că măsurile luate pentru a salva echilibrul bugetar între veniturile și cheltuielile publice urmăresc un scop de utilitate publică; că autoritățile naționale sunt mai în măsură, spre deosebire de judecătorul internațional, să determine ceea ce este de „utilitate publică“, Curtea fiind gata să admită că, astfel cum susține și Guvernul, măsurile contestate urmăreau un scop de utilitate publică. Curtea a mai constatat că, chiar dacă mecanismul eșalonării stabilit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dovedind diligență în executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate; astfel cum legea o impunea, cuantumul sumelor plătite era de fiecare dată indexat cu indicele prețurilor din data plății. În concluzie, Curtea a considerat că eșalonarea plății creanțelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a mai analizat reglementări cu un conținut similar, aplicabile anterior anului 2017, reținând că acestea au în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar, derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești, ce urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză și au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, aprobată prin Legea nr. 152/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017, și ale art. 6 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, potrivit cărora:– Art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016:(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, se va realiza astfel:a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.(2)Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. […](6)Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).– Art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017:(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2018, se va realiza astfel:a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.(2)Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2018, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.[…](6)Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).16.Autorul excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și în art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la soluțiile legislative care reglementează eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 18 august 2020, Decizia nr. 393 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 9 septembrie 2021, Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 3 mai 2022, Decizia nr. 60 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 7 iulie 2023, și Decizia nr. 549 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 23 februarie 2024. Prin aceste decizii, Curtea a constatat constituționalitatea unor astfel de soluții legislative în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză.18.Astfel, cu privire la critica raportată la încălcarea art. 16 din Constituție, potrivit căreia dispozițiile criticate determină o discriminare între diversele categorii de bugetari, Curtea a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (a se vedea Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunțată în Cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 și 40, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Hotărârea din 18 februarie 1999, pronunțată în Cauza Larkos împotriva Ciprului, paragraful 29, și Hotărârea din 6 iulie 2004, pronunțată în Cauza Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele dintre diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.19.Curtea a statuat, în esență, că eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. În aceste condiții, Curtea a constatat că situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una ce reclamă o diferență evidentă de tratament juridic. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Prin urmare, dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt încălcate (a se vedea Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, precitată, paragrafele 17 și 18).20.Având în vedere aceste considerente, nu a putut fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De altfel, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 549 din 24 octombrie 2023, precitată, paragraful 26). 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.22.Cu privire la invocarea art. 41 privind munca și protecția socială a muncii din Constituție, Curtea reține că aceasta a fost realizată în mod formal, fără să fie motivată, iar instanța constituțională nu se poate substitui autorului excepției pentru a proceda ea însăși la motivarea excepției (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Prin urmare, nu poate fi analizată pretinsa neconstituționalitate a textului criticat în raport cu dispozițiile constituționale antereferite.23.În final, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu au incidență în cauză, întrucât, prin Decizia nr. 889 din 16 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2016, paragraful 18, Curtea a statuat că textul constituțional menționat trebuie corelat cu dispozițiile constituționale ale art. 21, care reglementează accesul liber la justiție, și cele ale art. 126 alin. (6) teza întâi, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Or, dispozițiile legale criticate se referă la eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, iar nu la dreptul persoanei vătămate într-un drept sau într-un interes legitim de a se adresa unei autorități publice pentru repararea pagubei.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.-d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Baciu în Dosarul nr. 6.981/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 alin. (1), (2) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x