DECIZIA nr. 205 din 3 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alin Ciprian Struț în Dosarul nr. 36.231/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.591D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părțile Accolla Antonio și Pizzi Federica au fost citate la adrese din Italia, citațiile neputând fi înmânate, întrucât părțile anterior menționate nu au fost găsite la adresele comunicate Curții Constituționale, că s-a luat legătura cu Judecătoria Iași, care a comunicat faptul că a întâmpinat aceleași probleme în privința procedurii de citare și că părțile în cauză și-au schimbat, de fapt, adresele fără să comunice instanței această schimbare. În aceste condiții, Curtea a luat legătura cu avocatul care a reprezentat cele două părți în fața Judecătoriei Iași, care a comunicat însă că nu este mandatat de acestea să le reprezinte în fața Curții Constituționale. Totodată se arată că părțile Accolla Antonio și Pizzi Federica au fost citate pe site-ul Curții Constituționale. … 3.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât părțile au obligația să aducă la cunoștința Curții modificarea adreselor de corespondență.  … 4.Curtea Constituțională constată că procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se susține că, pe fond, este invocată o problemă de competență a instanței, în funcție de împrejurarea dacă a fost sau nu începută urmărirea penală, dificultatea pornind de la calitatea personală a autorului excepției, în cauză fiind vorba de un făptuitor avocat.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 20 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 36.231/245/2016, Judecătoria Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alin Ciprian Struț, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei soluții de clasare. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, prin faptul că permit instanței judecătorești ca, pe cale administrativă, fără a proceda la înregistrarea dosarului și la citarea părților, să își verifice competența materială, în lipsa unei proceduri caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate. Se arată că lipsirea petentului de dreptul de a participa la procedura de stabilire a instanței competente să soluționeze plângerea împotriva soluției de clasare constituie o vătămare gravă a intereselor acestuia. Mai mult, se susține că textul criticat poate crea blocaje în activitatea instanțelor judecătorești, care își pot declina competența una în favoarea celeilalte, în mod reciproc, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute la art. 51 din Codul de procedură penală, referitoare la sesizarea instanței superioare comune în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru aceste motive se susține că dispozițiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se interpretează că ele nu sunt aplicabile în cazul plângerilor depuse la instanțele de judecată. Se arată că interpretarea anterior invocată ar permite verificarea competenței după citarea părților, cu respectarea principiilor publicității, oralității și contradictorialității.  … 8.Judecătoria Iași – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 și nici pe cele ale art. 126 din Constituție. Se apreciază că prevederile art. 341 din Codul de procedură penală permit legala sesizare, în cazul îndreptării greșite a unei cereri, având în vedere faptul că, în general, orice instituție poate soluționa doar acele cereri care intră în competența sa, stabilită prin lege. Mai mult, se susține că rezoluția unui judecător, fundamentată pe prevederile art. 341 din Codul de procedură penală, este rezultatul unei aprecieri libere și neviciate.  … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că își menține punctul de vedere exprimat în Decizia Curții Constituționale nr. 442 din 21 iunie 2016, conform căruia plângerea reglementată la art. 341 din Codul de procedură penală constituie, ea însăși, o garanție a dreptului la un proces echitabil, fiind reglementată cu respectarea de către legiuitor a competenței sale constituționale.  … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 341 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „[ …] Plângerea greșit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.“  … 14.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate, în acest sens, Decizia nr. 442 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, și Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 16.Prin Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, paragraful 19, Curtea a reținut, în ceea ce privește critica raportată la judecarea plângerii în camera de consiliu, că s-a pronunțat asupra procedurii referitoare la plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire ori netrimitere în judecată și a statuat că judecarea ei în camera de consiliu nu afectează dispozițiile constituționale invocate. Cu acel prilej s-a arătat că publicitatea, ca principiu al ședinței de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfășurarea judecății, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanțele judecătorești. … 17.Tot prin Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, instanța de contencios constituțional a reținut că principiul publicității ședințelor de judecată este prevăzut la art. 6 paragraful 1 din Convenție, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanță, care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală. S-a arătat, prin aceeași decizie, că importanța acestui principiu a fost subliniată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudența sa, a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenție, are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei „justiții secrete“ și vizează dezbaterile propriu-zise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Diennet împotriva Franței, paragraful 33). Cu toate acestea, instanța europeană a statuat că dreptul la o ședință publică nu este un drept absolut, motiv pentru care nu s-ar putea susține că și în situația în care, după judecarea în fond, instanța de apel învestită cu plenitudinea de jurisdicție ar fi ținută întotdeauna de o audiență publică, independent de natura problemelor asupra cărora ea ar statua (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunțată în Cauza Jan Lke Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, și Hotărârea din 27 martie 1998, pronunțată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39). … 18.De asemenea, Curtea a reținut că desfășurarea procedurii criticate în camera de consiliu este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora „Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“, și nu aduce atingere, în niciun mod, dispozițiilor constituționale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituțională a cenzurat absența contradictorialității și oralității procedurii instituite în fața judecătorului de cameră preliminară, în cazul competenței sale de a soluționa plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. În concluzie, nu pot fi identificate niciun fel de motive care să conducă la concluzia că, în măsura în care părțile, subiecții procesuali principali și procurorul beneficiază de dreptul de a fi prezenți în fața judecătorului de cameră preliminară și de a-și susține oral interesele, absența publicului din sala de judecată este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil. … 19.Distinct de argumentele reținute prin Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, care sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, Curtea constată că, într-adevăr, prin teza a doua a prevederilor art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut trimiterea, de către judecătorul de cameră preliminară, pe cale administrativă, a plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, greșit îndreptate, organului judiciar competent. Această procedură presupune o simplă verificare a judecătorului de cameră preliminară a competenței sale, însoțită de procedura trimiterii pe cale administrativă a plângerii organului judiciar competent, în situația în care constată că competența de soluționare îi revine acestuia din urmă, constatare ce se realizează fără citarea părților și fără administrarea de probe în acest sens.  … 20.Această manieră de reglementare a trimiterii pe cale administrativă de către judecătorul de cameră preliminară sesizat cu soluționarea unei plângeri formulate conform prevederilor art. 340 din Codul de procedură penală este, pe de o parte, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, mai sus invocată, iar, pe de altă parte, firească, având în vedere că obiectul unei asemenea hotărâri administrative nu privește aspectele de natură penală reținute prin actul procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată, precum și nevoia de asigurare a celerității procesului penal.  … 21.Totodată, trimiterea pe cale administrativă realizată de judecătorul de cameră preliminară, în ipoteza reglementată la art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al părților nemulțumite de modalitatea de determinare a organului judiciar competent, în debutul procedurii de soluționare a plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, întrucât, conform alin. (2) al aceluiași art. 341, plângerea astfel formulată se soluționează cu citarea petentului și a intimaților și cu încunoștințarea procurorului, aceștia având dreptul de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. De asemenea, în situația în care în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aceeași dispoziție legală anterior menționată prevede că petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. De asemenea, conform art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, la soluționarea acesteia putând participa, având în vedere dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, petentul și intimații.  … 22.Dispozițiile legale mai sus analizate trebuie coroborate cu cele ale art. 281 alin. (1) lit. a) și lit. b) și ale art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce reglementează nulitățile absolute și nulitățile relative, care permit părții interesate să invoce lipsa competenței organelor judiciare, conform distincțiilor prevăzute de legiuitor în cuprinsul lor.  … 23.Toate dispozițiile legale mai sus analizate sunt de natură a asigura părților dreptul la un proces echitabil în situația în care acestea doresc să conteste competența organului judiciar care soluționează plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, chiar și în condițiile reglementării îndreptării acesteia, pe cale administrativă, către organul judiciar competent, conform art. 341 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, acestea beneficiind de toate garanțiile procesuale specifice dreptului fundamental invocat, impuse de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenție. … 24.Nu în ultimul rând, soluția legislativă criticată reprezintă opțiunea legiuitorului, reglementată conform competenței sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală și în marja de apreciere prevăzută de aceasta.  … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alin Ciprian Struț în Dosarul nr. 36.231/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 3 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește