DECIZIA nr. 204 din 9 aprilie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 29 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 666 24/10/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 644 11/05/2010
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 287 11/03/2008
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 663 15/12/2022
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 661 24/10/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 854 18/10/2012
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 822 22/06/2010
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 245 10/05/2005
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 95 04/03/2004
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 34 17/02/1998
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Petrescu în Dosarul nr. 12.925/193/2019 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 610D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că suspendarea dreptului de a conduce, ca sancțiune contravențională complementară aplicată pentru nerespectarea regulilor de circulație, nu constituie unul dintre drepturile fundamentale prevăzute de Constituție, așa încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile constituționale ale art. 53, pe de o parte. Pe de altă parte, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice vizează în mod exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență, cum este cazul în speța de față. Prin urmare, susținerile autorului excepției nu pot fi reținute.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 9 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.925/193/2019, Judecătoria Botoșani – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de petentul Ioan Petrescu într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție prin care acesta a fost sancționat contravențional cu sancțiunea principală a amenzii și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate nu au fost adoptate prin lege, în accepțiunea restrânsă de act normativ adoptat de Parlamentul României, ca putere legiuitoare.6.În ceea ce privește sancțiunea complementară privind suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pentru 60 de zile, se apreciază că aceasta nu este proporțională, în sensul jurisprudenței relevante a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu starea de pericol care a determinat-o, aducând atingere chiar substanței dreptului de a conduce prin lipsirea contravenientului de exercițiul acestui drept o perioadă îndelungată, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.7.Se afirmă că nu s-a demonstrat, în accepțiunea aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului, necesitatea acestei sancțiuni complementare într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, așa încât, prin gravitatea sa, sancțiunea complementară în discuție are gravitatea unei sancțiuni penale în înțelesul criteriilor Engel din jurisprudența instanței europene.8.Judecătoria Botoșani – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 53 din Constituție se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia restrângerea pretinsă este contrară art. 53, dar și art. 73 din Constituție, deoarece nu este operată printr-o lege, ca act al Parlamentului, instanța apreciază că, în legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență, cum este cazul în speța de față, astfel încât susținerile petentului nu pot fi primite. Referitor la susținerea potrivit căreia sancțiunea complementară nu este proporțională cu gravitatea faptei contravenționale, instanța apreciază că și aceasta este neîntemeiată, prevederea în sfera ilicitului contravențional și sancționarea anumitor fapte care prezintă pericol social reprezentând atributul exclusiv al legiuitorului, care apreciază asupra valorilor sociale ce trebuie protejate prin incriminarea anumitor fapte antisociale și sancționarea corespunzătoare a acestora.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât Curtea Constituțională a subliniat în mod constant în jurisprudența sa că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulație, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituție. În consecință, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce, ca sancțiune contravențională complementară aplicată pentru nerespectarea normelor de circulație rutieră, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituție, care are în vedere restrângerea exercițiului unui drept sau al unor libertăți de natură constituțională. În plus, prevederile art. 53 din Constituție, invocate de autorul excepției, se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. În ceea ce privește susținerea autorului potrivit căreia pretinsa restrângere a dreptului contravine și art. 73 din Constituție, se apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență. Prin urmare, ordonanțele de urgență pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituție, legii organice, cu respectarea strictă a condițiilor imperative și limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-6) din Legea fundamentală.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: […] d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.“14.Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, deși nu sunt indicate în mod expres, din cuprinsul motivării rezultă că sunt invocate și dispozițiile art. 73 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare celor invocate și în prezenta cauză, prin Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2018, Decizia nr. 644 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 31 mai 2010, și Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008.16.Astfel, prin Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, precitată, paragraful 13, Curtea a reținut că dispozițiile art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc o serie de contravenții în materia circulației pe drumurile publice și sancțiunile corespunzătoare acestora, și anume amenda, ca sancțiune principală, textul criticat stabilind inclusiv aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârșirea respectivelor fapte contravenționale, limitativ enumerate la lit. a)-d).17.În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală – amenda, și a uneia sau a mai multor sancțiuni complementare nu este de natură să încalce dispozițiile constituționale și nu restrânge exercițiul unor drepturi constituționale, ci prevede, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“ (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 25 ianuarie 2018, paragraful 24, sau Decizia nr. 663 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 8 martie 2023, paragraful 20). De asemenea, prin Decizia nr. 854 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 12 decembrie 2012, Curtea a statuat că reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancțiunea principală a amenzii, a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia este consecința legăturii directe în care se află cu fapta sancționată și a pericolului social sporit al acesteia.18.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, paragraful 14, Curtea a constatat că sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 60 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituție, care are în vedere restrângerea exercițiului unui drept sau al unor libertăți de natură constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 822 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituție, prin receptarea sa din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. Dispozițiile art. 53 din Constituție, invocate în motivarea excepției, se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. În concluzie, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea art. 53 din Constituție, această normă nefiind incidentă.19.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate nu au fost adoptate prin lege, ca act al Parlamentului, în jurisprudența sa, Curtea a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005). Astfel, ordonanțele de urgență pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituție, legii organice, cu respectarea strictă a condițiilor imperative și limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin urmare, Curtea nu a putut reține, nici din această perspectivă, pretinsa încălcare a art. 53 și nici a art. 73 alin. (1) din Constituție (a se vedea Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, paragraful 15).20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate, își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21.În final, cu privire la afirmația că nu s-a demonstrat, în accepțiunea aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului, necesitatea acestei sancțiuni complementare într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, care are gravitatea unei sancțiuni penale în înțelesul criteriilor Engel din jurisprudența instanței europene, Curtea reține că aceasta a fost realizată în mod formal, fără să fie motivată, iar instanța constituțională nu se poate substitui autorului excepției pentru a proceda ea însăși la motivarea excepției (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), așa încât nu poate fi analizată această susținere.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Petrescu în Dosarul nr. 12.925/193/2019 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Botoșani – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x