DECIZIA nr. 203 din 30 martie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 552 din 12 iulie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 77 21/09/2011 ART. 0
ActulREFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 77 21/09/2011 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 3REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 6REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 10REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 10REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 11REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 11REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 12REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 13REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 14REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 17REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 665 12/11/2014
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 484 25/09/2014
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 268 07/05/2014
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 144 12/03/2015
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 484 25/09/2014
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LALEGE 184 02/07/2015
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 3
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 30REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 789 17/11/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 668 12/11/2014
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 484 25/09/2014
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 268 07/05/2014
ART. 31REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 344 24/09/2013
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 249 21/05/2013
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 144 12/03/2015
ART. 34REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 34REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 268 07/05/2014
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 04/09/2012
ART. 36REFERIRE LAHOTARARE 23/02/2006
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 789 17/11/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 668 12/11/2014
ART. 37REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 484 25/09/2014
ART. 38REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 890
ART. 40REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 40REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 668 12/11/2014
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 277 28/05/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 89 02/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 394 04/07/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 485 28/09/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 475 17/09/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 92 01/03/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 701 15/11/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) și (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Medochimie România – S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 4.729/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 259D/2016.2.La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepției, avocații Ioana Katona și Viorel Nicolae Dinu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Vasilica Adameșteanu, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 291D/2016, nr. 401D/2016, nr. 402D/2016, nr. 663D/2016, nr. 665D/2016, nr. 1.201D/2016, nr. 1.228D/2016 și nr. 1.245D/2016, având un obiect similar al excepției de neconstituționalitate, excepție ridicată de Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh Co KG Viena Sucursala București, cu sediul în București, în Dosarul nr. 5.291/2/2015, de Societatea Glaxosmithkline – S.R.L., cu sediul în București, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață The Wellcome Foundation Limited, Glaxosmithkline Trading Servicies Limited, Glaxosmithkline Biologicals – S.A., Glaxo Operation UK LTD, Smithkline Beecham PLC, Glaxosmithkline UK Limited, Glaxosmithkline Export LTD, Glaxo Group LTD, Beecham Group, VIIV Healthcare UK Limited, și Glaxo Wellcome UK Limited, în Dosarul nr. 5.624/2/2015, de Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh Co KG Viena Sucursala București, cu sediul în București, în dosarele nr. 7.612/2/2015 și nr. 7.611/2/2015, de Societatea Medochimie România – S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 5.670/2/2015, de Societatea Merck Sharp Dohme România – S.R.L., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață Janssen Biologics B.V., N.V. Organon, Schering Plough Europe și Merck Sharp Dohme Limited, în Dosarul nr. 7.820/2/CAF/2015, de Pfizer România – S.R.L., în Dosarul nr. 7.689/2/2015, și de Societatea Johnson Johnson România – S.R.L., cu sediul în București, în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață Janssen – Cilag Internațional NV, Janssen Pharmaceutica NV și Johnson Johnson D.O.O., în Dosarul nr. 1.728/2/CAF/2016, ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal răspund, pentru autoarele excepției, avocații Ioana Katona și Viorel Nicolae Dinu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Vasilica Adameșteanu, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, pune în discuție, din oficiu, conexarea acestora. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarele nr. 291D/2016, nr. 401D/2016, nr. 402D/2016, nr. 663D/2016, nr. 665D/2016, nr. 1.201D/2016, nr. 1.228D/2016 și nr. 1.245D/2016 la Dosarul nr. 259D/2016, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepției, avocat Viorel Nicolae Dinu, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, susține, în esență că, prin notele scrise aflate la dosarul cauzei a arătat starea de drept care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (3) – (7) și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, iar aceasta se rezumă la împrejurarea că suma pe care o plătește contribuabilul, deținător de autorizație de punere pe piață, rezultă dintr-un document nesemnat și neasumat de către autoritatea desemnată să gestioneze întreg sistemul, prin care contribuabilului nu i se comunică altceva decât un set de cifre care, însumate, dau presupuse valori ale consumului de medicamente puse pe piață de acel deținător. Or, acest consum ar trebui să reprezinte valoarea medicamentelor compensate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pe un anumit trimestru. Apreciază că, în acest sistem de stabilire a taxei parafiscale, contribuabilul nu are nicio posibilitate de a verifica realitatea acestui consum. Ca atare, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu face o verificare reală a consumului de medicamente, ci doar centralizează datele comunicate de casele județene de sănătate. În continuare, reprezentantul autorilor excepției reiterează, pe larg, criticile de neconstituționalitate formulate în fața instanței judecătorești, cuprinse în notele scrise, care au însoțit încheierea de sesizare a Curții, aflate la dosarul cauzei.7.Avocat Ioana Katona consideră că obligația instituită exclusiv în sarcina deținătorilor de autorizație de punere pe piață de a suporta un deficit bugetar, care include și este și determinat de adaosurile comerciale ale terților aflați pe lanțul de distribuție, fără ca aceștia din urmă să participe la acoperirea acestui deficit bugetar, este discriminatorie, inechitabilă și încalcă dreptul de proprietate privată. În final, apreciază că instituirea taxelor de către legiuitor trebuie făcută în limitele Constituției și, ca atare, solicită admiterea excepției.8.Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate susține respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, din perspectiva unor critici asemănătoare, statuând conformitatea acestora cu prevederile Constituției.9.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că, în această materie, există precedent constituțional și nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:10.Prin încheierile din 11 februarie 2016, 18 martie 2016 și 4 aprilie 2016, pronunțate în dosarele nr. 4.729/2/2015, nr. 5.624/2/2015 și 7.611/2/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) și (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Medochimie România – S.R.L., cu sediul în București, Societatea Glaxosmithkline – S.R.L., cu sediul în București, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață The Wellcome Foundation Limited, Glaxosmithkline Trading Servicies Limited, Glaxosmithkline Biologicals – S.A., Glaxo Operation UK LTD, Smithkline Beecham PLC, Glaxosmithkline UK Limited, Glaxosmithkline Export LTD, Glaxo Group LTD, Beecham Group, VIIV Healthcare UK Limited și Glaxo Wellcome UK Limited și Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh Co KG Viena Sucursala București, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv anularea unor notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback pentru trimestrul IV al anului 2014 și trimestrul I al anului 2015.11.Prin încheierile din 17 februarie 2016, 3 martie 2016, 26 mai 2016 și 23 iunie 2016, precum și Sentința nr. 1.789 din 27 mai 2016, pronunțate în dosarele nr. 5.291/2/2015, nr. 7.612/2/2015, nr. 7.820/2/CAF/2015, nr. 1.728/2/CAF/2016 și nr. 7.689/2/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și alin. (2)teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh Co KG Viena Sucursala București, Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh Co KG Viena Sucursala București, Societatea Merck Sharp Dohme România – S.R.L., în nume propriu, precum și în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață Janssen Biologics B.V., N.V. Organon, Schering Plough Europe și Merck Sharp Dohme Limited, Societatea Pfizer România – S.R.L., Societatea Johnson Johnson România – S.R.L., Janssen – Cilag Internațional NV, Janssen Pharmaceutica NV și Johnson Johnson D.O.O., în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv anularea unor notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback pentru trimestrul IV al anului 2014 și trimestrele I și II ale anului 2015.12.Prin Încheierea din 6 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.670/2/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7) și ale art. 6 alin. (1), în privința trimiterii la art. 5 alin. (7), și alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea MEDOCHIMIE ROMÂNIA – S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback pentru trimestrul IV al anului 2014.13.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că, potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, care reglementează colectarea unei contribuții pentru finanțarea sistemului public de sănătate, respectiv pentru acoperirea deficitului bugetar reprezentat de diferența dintre bugetul de stat alocat într-un trimestru pentru asigurarea eliberării compensate de medicamente către pacienți și sumele efectiv compensate pacienților într-un trimestru, indicatorii formulei de calcul a contribuției clawback sunt stabiliți exclusiv de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate și au la bază date care excedează informațiilor cunoscute sau care ar putea fi cunoscute de plătitor.14.De asemenea apreciază că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 restrâng dreptul de contestare al contribuabilului și fac imposibilă verificarea acurateței și legalității bazei de impunere a contribuției clawback.15.În continuare, autoarele excepției consideră că instituirea obligației de plată a contribuției clawback exclusiv în sarcina deținătorilor de autorizație de punere pe piață este discriminatorie, în condițiile în care există mai multe entități (distribuitori și farmacii) pe lanțul de distribuție al medicamentelor până la eliberarea acestora în regim compensat, iar regimul comercial al acestora nu are un caracter diferențiat substanțial, astfel încât să justifice această diferențiere. Totodată, instituirea obligației de plată a contribuției clawback, prin includerea adaosurilor comerciale (de distribuție și de farmacie) în baza de impunere – atât în valoarea consumului total trimestrial (CTt) care determină procentul p, cât și în valoarea consumului individual trimestrial al contribuabilului, încalcă principiul justei așezări a sarcinilor fiscale consacrat de art. 56 alin. (1) și dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituția României. Ca atare, afirmă că, prin stabilirea bazei de impunere raportat la toate entitățile care participă pe lanțul de distribuție al medicamentelor eliberate în regim compensat se încalcă caracterul echitabil, previzibil și rezonabil pe care trebuie să îl aibă orice sarcină fiscală instituită de un stat de drept, indiferent de natura sarcinii fiscale.16.Autoarele excepției susțin că garantarea dreptului constituțional la sănătate și prin accesul neîntrerupt al populației la medicamente compensate poate justifica necesitatea instituirii unei taxe pentru suplimentarea fondurilor necesare, dar nu se poate justifica ca reglementarea (modul practic de stabilire) acestei taxe să fie realizată cu încălcarea principiilor și prevederilor constituționale invocate.17.Totodată, se apreciază că, astfel cum sunt formulate textele legale criticate, nu se poate contesta valoarea procentului „p“, întrucât art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 se referă la comunicarea către contribuabil a valorii consumului trimestrial de medicamente, nu și la comunicarea procentului „p“, care este reglementată de art. 3 alin. (3) din același act normativ. Prin urmare, având în vedere că deținătorului autorizației de punere pe piață îi sunt transmise, potrivit dispozițiilor legale criticate, valori de consum și procente determinate unilateral, consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 restricționează dreptul contribuabilului de a contesta actul administrativ-fiscal de stabilire a elementelor de calcul al contribuției clawback, încălcându-se, astfel, liberul acces la justiție, dreptul la apărare și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.18.Autoarele excepției susțin că, potrivit art. 1 din ordonanța de urgență, contribuția clawback este instituită exclusiv în sarcina deținătorilor de autorizație de punere pe piață, aspect discriminatoriu raportat la existența și a altor entități participante în sistemul de punere pe piață a medicamentelor până la momentul eliberării acestora în regim compensat către pacienți. Astfel, deținătorul autorizației de punere pe piață suportă, din propriul său beneficiu și patrimoniu, nu numai impozitul său pe profit și TVA-ul, ci și contribuția clawback aferentă atât propriilor prețuri de vânzare, cât și adaosurilor comerciale ale distribuitorilor și farmaciilor.19.În final, autoarele excepției afirmă că obligația instituită exclusiv în sarcina deținătorilor de autorizație de punere pe piață de a suporta un deficit bugetar, care include și este și determinat de adaosurile comerciale ale terților aflați pe lanțul de distribuție, fără ca aceștia din urmă să participe la acoperirea acestui deficit bugetar, este discriminatorie și inechitabilă, contravenind art. 16 alin. (1) și art. 56 alin. (2) din Constituție, și reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate, rezultatul final al mecanismului de plată fiind grevarea patrimoniului deținătorului de autorizație de punere pe piață dincolo de limitele acceptabile din punct de vedere constituțional.20.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 259D/2016, nu își exprimă opinia cu privirea la excepția de neconstituționalitate invocată.21.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în dosarele nr. 291D/2016 și nr. 665D/2016, consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată din perspectiva prevederilor constituționale ale art. 56 alin. (2), întrucât deținătorul de autorizație de punere pe piață nu poate stabili, la momentul la care decide să comercializeze un anumit medicament, care este partea din prețul acestui medicament pe care urmează să o achite cu titlu de taxă clawback.22.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 401D/2016, apreciază că este întemeiată susținerea părții că este obligată la plata unei taxe al cărei mod de calcul, sub aspectul legalității, nu poate fi verificat și, ca atare, se pune problema transparenței și predictibilității fiscale. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate derivată din instituirea contribuției clawback exclusiv în sarcina deținătorilor de APP și din includerea în baza de impunere a contribuției clawback a adaosului comercial al altor entități aflate pe lanțul de distribuție, Curtea își exprimă opinia în sensul că aceste susțineri nu pot fi reținute.23.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 402D/2016, nr. 663D/2016 și nr. 1.228D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, în raport cu raționamentele dezvoltate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014,Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014 și Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014.24.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.201D/2016 și nr. 1.245D/2016, arată că punctul său de vedere este obligatoriu fața de dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar, în celelalte ipoteze, instanța are facultatea de a prezenta o opinie. Prin urmare, instanța s-a limitat doar la justificarea admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale.25.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.26.Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția, invocând în acest sens jurisprudența Curții în materie. Astfel, arată că instanța de contencios constituțional, spre exemplu prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015 și Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, a reținut că nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, iar comunicarea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni normelor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în transmiterea informațiilor. De asemenea, Curtea, în jurisprudența, sa a reținut că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie justului echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) și (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare. Însă, din examinarea notelor scrise depuse de autoarele excepției în motivarea criticii, rezultă că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în ansamblul său, și, în special, ale art. 1, art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) și (2) teza finală din același act normativ, având următorul conținut:– Art. 1: „Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență.“; – Art. 3: (1)Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.(2)Procentul «p» se calculează astfel:p = [ (CTt – BAt)/CTt] x 100,unde:CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății,unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.;– Art. 5 alin. (3) – (7): (3)Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).(4)Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 și 12 își asumă sub semnătură electronică și raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include și TVA, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează:a)farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;b)unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 și 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei și a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.(5)Unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.(6)Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei și a formatului aprobat prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate(7)Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.;– Art. 6 alin. (1) și (2) teza finală: (1)Datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor.(2)Contestațiile și actele doveditoare se depun la registratura Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și se soluționează prin emiterea unui act administrativ comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate potrivit art. 5 alin. (7).30.În opinia autoarelor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) și (3) care consacră accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 31 alin. (1) care consacră dreptul la informație, art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 52 care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.31.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014, Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, și Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011.32.Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, respectiv distribuitorii (angrosiști) și furnizorii (farmaciile), întrucât, pe de o parte, distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, aceștia nefiind parte în convenția încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, fiind ținuți de impozitele și taxele care se percep asupra rezultatelor activităților pe care le prestează.33.Curtea a reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă, acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013.34.Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informație, deoarece sistemul creat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita și de a obține informațiile direct de la farmacii și spitale, în ceea ce privește consumul total de medicamente pe baza căruia se stabilește valoarea taxei datorate, prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 15 mai 2015, Curtea a reținut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Totodată, Curtea a reținut că măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și 44 din Constituție, întrucât legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.35.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri, care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.36.De asemenea, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, Curtea a reținut că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).37.Reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014 și Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, precitate.38.Prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, Curtea a reținut că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.39.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile pronunțate de Curte prin deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.40.Distinct de acestea, Curtea nu poate reținute nici criticile de neconstituționalitate raportate la normele fundamentale privind accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la alin. (2) al aceluiași articol, contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.41.Cum dispozițiile de lege criticate nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autoarele excepției, nu poate fi reținută incidența în cauză a prevederilor art. 53 alin. (2) teza a doua din Constituție, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.42.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi^1,Notă
^1 A se vedea opinia separată atașată Deciziei Curții Constituționale nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Medochimie România – S.R.L., cu sediul în București, în dosarele nr. 4.729/2/2015 și nr. 5.670/2/2015, Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh Co KG Viena Sucursala București, cu sediul în București, în Dosarul nr. 5.291/2/2015, Societatea Glaxosmithkline – S.R.L., cu sediul în București, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață The Wellcome Foundation Limited Glaxosmithkline Trading Servicies Limited, Glaxosmithkline Biologicals – S.A., Glaxo Operation UK LTD, Smithkline Beecham PLC, Glaxosmithkline UK Limited, Glaxosmithkline Export LTD, Glaxo Group LTD, Beecham Group, VIIV Healthcare UK Limited și Glaxo Wellcome UK Limited, în Dosarul nr. 5.624/2/2015, Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh Co KG Viena Sucursala București, cu sediul în București, în dosarele nr. 7.612/2/2015 și nr. 7.611/2/2015, de Societatea Merck Sharp Dohme România – S.R.L., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață Janssen Biologics B.V., N.V. Organon, Schering Plough Europe și Merck Sharp Dohme Limited, în Dosarul nr. 7.820/2/CAF/2015, de Pfizer România – S.R.L., în Dosarul nr. 7.689/2/2015, și de Societatea Johnson Johnson România – S.R.L., cu sediul în București, în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, al deținătorilor de autorizație de punere pe piață Janssen – Cilag Internațional NV, Janssen Pharmaceutica NV și Johnson Johnson D.O.O., în Dosarul nr. 1.728/2/CAF/2016, ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în ansamblul său, și, în special, ale art. 1, art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) și (2) teza finală din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x