DECIZIA nr. 203 din 3 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Emil Murariu în Dosarul nr. 2.109/55/2017 al Tribunalului Arad – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.467D/2017. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul avocat Ioan Barbura din cadrul Baroului Arad, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia. Drept chestiune prealabilă, se arată că, în fila 8 din dosar, există o eroare materială, care a fost preluată de către Avocatul Poporului, în sensul în care în toate cazurile în care a fost scris „debitor“ trebuie să se citească „creditor“ și invers. Pe fond, se arată că dispozițiile art. 168 lit. b) din Codul penal sunt neclare, încălcând prevederile art. 20 din Constituție și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin faptul că permit obligarea debitorului la plata unei datorii în privința căreia a intervenit prescripția extinctivă. Se susține că, atunci când, cu privire la o obligație civilă, intervine prescripția extinctivă, aceasta devine o obligație naturală care nu mai poate fi opusă titularului său. Se apreciază că nu aceasta a fost voința legiuitorului exprimată cu prilejul adoptării normei penale aplicate. Mai mult, la art. 19 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că latura civilă a cauzei penale se soluționează conform legii civile. Se arată că și Avocatul Poporului, în punctul de vedere exprimat, precizează că, în practică, obligațiile civile trebuie tratate diferit, după cum, în privința lor, a intervenit sau nu prescripția extinctivă. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că autorul excepției face confuzie între procedura constatării intervenirii prescripției extinctive și procedura reabilitării. În acest sens, se susține că reabilitarea persoanei condamnate este o creație a legiuitorului și că acesta din urmă este în măsură să stabilească condițiile potrivit cărora să se poată aprecia că persoana în cauză a înțeles semnificația faptelor sale, printre acestea numărându-se, pe de o parte, executarea pedepsei, iar, pe de altă parte, executarea obligațiilor civile impuse prin hotărârea penală de condamnare. Or, prin invocarea intervenirii prescripției extinctive, persoana condamnată își invocă propria culpă, nemaifiind îndeplinite condițiile reabilitării. Se conchide că prescripția extinctivă poate fi invocată pe cale civilă, dar nu și prin raportare la instituția reabilitării. Se susține că considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 399 din 15 iunie 2016 sunt valabile, în mod corespunzător, și în prezenta cauză. … 5.În replică, reprezentantul autorului excepției arată că prescripția extinctivă intervine ca urmare a pasivității creditorului și nu este invocată împotriva sa, ca sancțiune. Se susține, totodată, că nu se poate face distincție între debitori, din perspectiva aplicării instituției reabilitării, potrivit criteriului împlinirii termenului prescripției extinctive în privința obligațiilor civile. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Decizia penală nr. 108 din 6 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.109/55/2017, Tribunalul Arad – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 168 lit. b) din Codul penal, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații promovate de autorul excepției împotriva unei sentințe penale de respingere a cererii de reabilitare pe care acesta a formulato. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că scopul prevederilor art.168 lit. b) din Codul penal este acela de a împiedica persoana condamnată să se sustragă de la executarea obligațiilor civile dispuse în sarcina sa prin hotărârea de condamnare, dar că acest scop nu este unul absolut, ci coexistă cu instituția prescripției extinctive, care sancționează pasivitatea creditorului în realizarea creanței sale. Astfel, prin extinderea existenței obligațiilor civile dispuse în cadrul procesului penal, după împlinirea termenului prescripției extinctive, legiuitorul extinde posibilitatea apelării la forța coercitivă a statului în vederea executării unei obligații imperfecte, care, dintr-o obligație civilă, a devenit, prin intervenirea prescripției, obligație naturală, ce are în structura sa toate elementele unei obligații civile, mai puțin posibilitatea utilizării forței coercitive a statului. Or, de vreme ce creditorul nu mai are posibilitatea de a obliga debitorul la executarea obligației, nu este firesc ca statul să poată obliga debitorul la executarea aceleiași obligații. Se susține că, deși dreptul penal se caracterizează prin autonomie conceptuală, aceasta nu poate să excludă aplicarea dispozițiilor dreptului civil asupra unor raporturi specifice acestei din urmă ramuri de drept. Se face, de asemenea, trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 decembrie 1998, pronunțată în Cauza Belgocodex – S.A. împotriva Belgiei, prin care instanța europeană a statuat că principiul securității juridice face parte din ordinea juridică europeană, fiind necesară respectarea lui atât de către instituțiile europene, cât și de către statele membre. În aceste condiții, se susține că, potrivit dispozițiilor art. 168 lit. b) din Codul penal, persoana care solicită reabilitarea trebuie săși fi îndeplinit obligația analizată, doar cât timp în privința acestei obligații nu s-a împlinit termenul prescripției extinctive. Este invocată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza SW împotriva Regatului Unit, prin care s-a arătat că aplicarea legii penale prin analogie este interzisă. Se face trimitere, totodată, la Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999 și 4 mai 2000 și pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Rekvenyi împotriva Ungariei și Rotaru împotriva României, prin care au fost analizate standardele de calitate a legii, dar și la dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin care sunt reglementate aceste standarde. Se susține că textul criticat nu corespunde exigențelor anterior menționate și deturnează de la scopul său instituția prescripției extinctive, permițând debitorului obligațiilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare să apeleze, în mod indirect, la forța de constrângere a statului, în vederea executării creanței sale după împlinirea termenului de prescripție a acesteia, prin neacordarea reabilitării. Se arată că din textul criticat nu reiese exact care este scopul avut în vedere de legiuitor prin reglementarea obligației analizate și că acesta constituie o aplicare prin analogie a legii penale, în defavoarea inculpatului, reprezentând, în același timp, o imixtiune a statului în relații de drept privat. Se susține că între obligațiile civile izvorâte din hotărâri penale de condamnare și cele care au ca surse încheierea unor raporturi juridice de drept civil nu trebuie să existe nicio diferență, sub aspectul aplicării instituției prescripției extinctive. … 8.Tribunalul Arad – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, dispozițiile legale criticate contravenind prevederilor art. 7 paragraful 1 din Convenție. Se arată că scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea textului criticat a fost înlăturarea sustragerii persoanei condamnate de la achitarea cheltuielilor de judecată, aspect ce coexistă însă cu instituția prescripției extinctive, prevăzută în Codul civil, care are ca efect stingerea dreptului la acțiune al creditorului obligațiilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare. Se mai susține că scopul instituției reabilitării este acela de a da persoanei condamnate posibilitatea de a se reintegra social, prin înlăturarea pentru viitor a tuturor incapacităților și interdicțiilor ce decurg, în genere, dintr-o hotărâre de condamnare și prin repunerea sa, din punct de vedere moral și social, în situația pe care o avea înainte de condamnare. Se arată, în acest sens, că reabilitarea constituie un puternic stimulent pentru persoanele condamnate, care doresc să se reintegreze cât mai repede în societate și să dobândească situația socială și juridică avută înaintea săvârșirii infracțiunii. Or, a menține condiția prevăzută la art. 168 lit. b) din Codul penal dincolo de momentul împlinirii prescripției obligației civile ar însemna ca unii condamnați să nu poată fi reabilitați niciodată, aspect care este contrar voinței legiuitorului. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că simpla condiționare a reabilitării judecătorești de îndeplinirea obligațiilor civile nu este de natură a contraveni vreunui principiu constituțional, ci aceasta dă expresie atributului legal al legiuitorului de stabilire a politicii penale și, implicit, a condițiilor reabilitării. Se mai arată că prevederile art. 168 lit. b) din Codul penal sunt clare, precise și previzibile, destinatarul acestora putându-și adapta conduita la cerințele astfel reglementate. Se mai susține că, potrivit doctrinei, prescrierea dreptului persoanei vătămate de a cere executarea silită a obligațiilor civile nu constituie dovada renunțării la despăgubiri și nu prezintă relevanță din perspectiva reabilitării, câtă vreme persoana condamnată ar fi putut, chiar după împlinirea termenului de prescripție anterior menționată, să execute respectivele obligații. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei și se conchide că textul criticat respectă exigențele stabilite prin jurisprudența anterior menționată. … 11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 168 lit. b) din Codul penal sunt constituționale. Se arată că, prin textul criticat, legiuitorul a stabilit cu claritate care sunt condițiile care trebuie îndeplinite pentru a fi aplicabilă instituția reabilitării, una dintre ele fiind plata obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Astfel, pentru a fi reabilitată, persoana condamnată trebuie să execute hotărârea de condamnare atât sub aspectul laturii sale penale, cât și sub aspectul laturii civile, cu excepția situațiilor arătate tot prin textul criticat. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 168 lit. b) din Codul penal, cu următorul cuprins: „Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: […] b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.“ … 15.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și prevederilor art. 7 paragraful 1 din Convenție, referitoare la legalitatea incriminării. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit Codului penal în vigoare, reabilitarea constituie o cauză care înlătură consecințele condamnării. Astfel, instituția reabilitării constituie un mijloc legal de încetare a consecințelor juridice care decurg dintr-o condamnare sau, altfel spus, un mijloc legal prin care persoanele condamnate se reintegrează, din punct de vedere juridic, în societate. Aceasta întrucât incapacitățile, nedemnitățile și decăderile, consecințe legale ale condamnării, subzistă după executarea pedepsei penale, restrângând capacitatea juridică a persoanelor condamnate. În acest context, este de reținut că instituția reabilitării nu „șterge“ condamnarea, care rămâne o realitate juridică, ce nu poate fi desființată decât prin admiterea unei căi extraordinare de atac, prin care se pronunță nevinovăția persoanei condamnate, ci face să înceteze efectele unei condamnări definitive, dispuse în trecut, astfel încât, după reabilitarea persoanei condamnate, această realitate juridică nu mai poate genera decăderi, interdicții și incapacități. … 17.Așa fiind, reabilitarea are efecte doar pentru viitor, atrăgând restabilirea ordinii de drept încălcate prin săvârșirea infracțiunii, ca urmare a stingerii complete a conflictului de drept penal generat prin comiterea acesteia. Mai mult, potrivit doctrinei, solicitarea reabilitării poate fi determinată de un interes pe plan social, respectiv acela ca persoana condamnată să apară ca fiind demnă de încredere și de respect în relațiile cu membrii societății și să își recapete ea însăși sentimentul demnității și dreptul de a nu îi mai fi reproșat trecutul. … 18.Pentru a produce acest efect, reabilitarea nu poate fi acordată decât în situația executării în întregime a hotărârii de condamnare, aspect ce presupune executarea hotărârii de condamnare, atât sub aspectul laturii penale, prin executarea pedepsei dispuse, cât și sub aspectul laturii civile. Pentru acest motiv, legiuitorul a reglementat, la art. 168 din Codul penal, două condiții ale reabilitării judecătorești, una referitoare la aspectele de natură penală ale cauzei, constând în nesăvârșirea niciunei infracțiuni, de către persoana condamnată, în termenul de reabilitare prevăzut la art. 166 alin. (1) din Codul penal, iar cea de-a doua vizând latura civilă a cauzei penale, constând în achitarea integrală a cheltuielilor de judecată și în îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. … 19.De la această ultimă regulă legiuitorul a prevăzut, în mod expres, o singură excepție, respectiv situația în care persoana condamnată dovedește că nu a avut posibilitatea să îndeplinească obligațiile civile sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri. Conform doctrinei și jurisprudenței, intervenirea împlinirii termenului prescripției extinctive în privința obligațiilor ce fac obiectul laturii civile a cauzei nu poate fi asimilată renunțării persoanei vătămate la despăgubiri, în sensul art. 168 alin. (1) din Codul penal. … 20.Cu privire la acest ultim aspect, criticat de autorul excepției în prezenta cauză, Curtea reține că, într-adevăr împlinirea termenului de prescripție extinctivă are ca efect decăderea titularului creanței de a apela la forța de constrângere a statului în cazul nerealizării acesteia, fiind practic o formă de sancționare a persoanei în defavoarea căreia a curs termenul de prescripție, până la stingerea lui, pentru pasivitatea manifestată în privința realizării drepturilor sale de natură patrimonială. În cazul laturii civile a procesului penal, prescripția extinctivă constituie o formă de sancționare a persoanei vătămate prin săvârșirea infracțiunii, pentru atitudinea pasivă pe care a avuto în privința efectuării demersurilor juridice necesare pentru obținerea sumelor ce i se cuvin, potrivit hotărârii penale de condamnare. Aceasta nu stinge însă în totalitate obligația persoanei condamnate față de partea civilă a cauzei penale, ci o transformă dintr-o obligație completă, a cărei executare poate fi obținută, la nevoie, prin forța de constrângere a organelor statului, într-o obligație incompletă, naturală, de natură morală. … 21.Cum însă acțiunea civilă exercitată în procesul penal are ca scop, conform art. 19 alin. (1) din Codul de procedură penală, tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iar obligațiile civile ce izvorăsc din hotărârea penală de condamnare au ca obiect plata sumelor de bani corespunzătoare acoperirii prejudiciilor produse persoanei vătămate, constituită parte civilă în procesul penal, prin săvârșirea infracțiunii, având în vedere natura instituției reabilitării, care este producătoare de efecte inclusiv de natură morală și socială, legiuitorul a înțeles să condiționeze acordarea reabilitării judecătorești și de plata de către persoana condamnată a obligațiilor civile dispuse prin hotărârea de condamnare, devenite obligații morale, în privința cărora a intervenit prescripția extinctivă. … 22.Această manieră de reglementare a instituției reabilitării constituie opțiunea legiuitorului, exprimată potrivit politicii sale penale, conform art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală și în marja de apreciere prevăzută de dispoziția constituțională anterior menționată. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Murariu în Dosarul nr. 2.109/55/2017 al Tribunalului Arad – Secția penală și constată că dispozițiile art. 168 lit. b) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește