DECIZIA nr. 203 din 28 mai 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Societatea RCS RDS – S.A. din București în Dosarul nr. 2.996/109/2016 al Curții de Apel Pitești – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 807D/2018.  … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, doamna Cristina Isbasoiu, consilier juridic, cu delegație depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a depus, la dosar, concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, partea Constantin Cosmin Stăniloiu a transmis, la dosar, concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, plata cheltuielilor de judecată și judecarea cauzei și în lipsa sa. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 210D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) și alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, ridicată de Societatea Urban și Asociații – S.R.L. din Balotești în Dosarul nr. 2.263/62/2018 al Tribunalului Brașov – Secția I civilă. … 4.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției domnul avocat Aurelian Cioran, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Simona Comănici a depus, la dosar, concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.  … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentanții părților și cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 210D/2019 la Dosarul nr. 807D/2018, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției Societatea RCS RDS – S.A. din București, care, reiterând criticile de neconstituționalitate dezvoltate în concluziile scrise aflate la dosar, susține, în esență, că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt neconstituționale și limitează drepturile angajatorului conferite prin art. 45 și art. 135 din Constituție, întrucât obligă angajatorul, indiferent de atitudinea salariatului beneficiar al stimulentului de inserție față de acesta, să îl mențină în activitate, fără posibilitatea de a-i aplica vreo sancțiune disciplinară, așa cum prevăd Codul muncii și Constituția României. … 7.Reprezentantul autoarei excepției Societatea Urban și Asociații – S.R.L. din Balotești, domnul avocat Aurelian Cioran, susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 și 44, precum și art. 148 alin. (2), întrucât nu au în vedere situația economică dificilă a angajatorului. Astfel, se susține, în esență, că prin dispozițiile criticate se creează două categorii de operatori economici, respectiv cei aflați în procedura insolvenței sau a reorganizării judiciare și cei care nu se află în această procedură, însă ambele categorii au probleme economice grave. Prin art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, legiuitorul delimitează artificial între cele două categorii de angajatori, întrucât dacă se află în insolvență poate dispune concedierea salariatului, din motive neimputabile angajatului, însă dacă societatea nu este în insolvență, dar întâmpină dificultăți financiare, nu poate dispune concedierea salariatului care se află în plata stimulentului de inserție, așa încât aceste norme nu reflectă ideea de dreptate. În continuare, se susține că Directiva 92/85/CEE permite ca un angajator aflat într-o situație economică dificilă să dispună desfacerea contractului individual de muncă al angajatului, din motive neimputabile acestuia. Prin urmare, dispozițiile legale criticate contravin acestei directive europene și, ca atare, devin aplicabile prevederile constituționale ale art. 148 alin. (2). … 8.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că salariatul beneficiar al stimulentului de inserție se află într-o situație juridică diferită față de restul salariaților, iar măsura este una de protecție socială. Cât privește susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate creează o inegalitate între două categorii de angajatori, aceasta este nefondată, întrucât situația juridică a angajatorului aflat în reorganizare judiciară sau faliment este diferită de cea a angajatorului cu probleme financiare. Referitor la invocarea art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, se arată că motivarea acestei critici ține de prevederile constituționale ale art. 16. Cu privire la critica raportată la art. 45 și art. 135 din Constituție, respectiv că nu se pot concedia salariații aflați în plata stimulentului de inserție, se arată că norma criticată nu exonerează angajatul de răspundere disciplinară, acesta poate fi sancționat, dar nu i se poate aplica sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă. În acest sens, se menționează Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea din 14 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.996/109/2016, Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea RCS RDS – S.A. din București în calea de atac a apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.375 din 20 iunie 2017, pronunțată într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva unei decizii de concediere. … 10.Prin Încheierea din 8 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.263/62/2018, Tribunalul Brașov – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) și alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea Urban și Asociații – S.R.L. din Balotești într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva unei decizii de concediere. … 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 generează o imunitate absolută a salariatului care se află în perioada în care primește stimulentul de inserție și nu poate fi concediat indiferent de motivul concedierii, deci nici pentru fapte care, în temeiul art. 61 lit. a) din Codul muncii, constituie abateri disciplinare, creându-se astfel o situație privilegiată, nejustificată, a acestuia în raport cu ceilalți salariați, contrar art. 16 din Constituție, care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor. … 12.Se apreciază că dispozițiile legale criticate limitează dreptul angajatorului conferit prin art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție și au ca efect crearea unei imunități de răspundere disciplinară și cenzurează dreptul angajatorului de a-și exercita atributele prevăzute de Codul muncii, obligându-l să mențină în activitate un salariat care îi diminuează dezvoltarea și progresul și îi creează prejudicii. … 13.Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, raportată la art. 148 alin. (2) și (4) din Legea fundamentală, se susține că din conținutul acestor prevederi constituționale se deduce că dreptul comunitar are prevalență asupra dreptului intern. Așadar, prin raportare la dispozițiile art. 10 din Directiva 92/85/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, dispoziții care permit angajatorului să dispună desfacerea raporturilor de muncă cu o lucrătoare în timpul perioadei acoperite de textul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, acest din urmă act normativ interzice angajatorului să facă acest lucru. Astfel, câtă vreme dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 intră în contradicție cu textul Directivei 92/85/CEE, intră în contradicție și cu prevederile Constituției. … 14.Se consideră că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt discriminatorii în raport cu art. 25 alin. (4) care prevăd posibilitatea de încetare a raporturilor de muncă ale salariaților în condițiile în care angajatorul se află în faliment sau reorganizare judiciară, deci pentru motive care sunt legate de situația juridică a angajatorului, însă legiuitorul nu a reglementat și posibilitatea de încetare a raporturilor de muncă în cazul prevăzut de art. 61 lit. a) din Codul muncii, respectiv „în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară“. Prin modul de formulare a dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, legiuitorul a hotărât că nu are importanță faptul că angajatorul trece prin situații dificile din punct de vedere financiar și că poate să decidă concedierea angajatului doar în ultima etapă a acestor dificultăți, respectiv în situația falimentului sau a reorganizării judiciare, iar până atunci nu contează cât de gravă este situația sa economică, fiind obligat să îl mențină pe beneficiarul stimulentului de inserție chiar și în situația în care creditează firma cu banii săi proprii.  … 15.În consecință, se consideră că dispozițiile art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 încalcă art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât societatea care trece prin situații economice dificile este supusă unei spolieri suplimentare, în timp ce societatea care și-a pus la adăpost averea prin apelarea la prevederile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență are în plus libertatea de a dispune concedierea angajatului, primind astfel o protecție suplimentară. … 16.În final, se consideră că orice limitare a dreptului angajatorului de a efectua o concediere din motive disciplinare în cazul salariatului aflat în plata stimulentului de inserție trebuie să fie proporțională, justificată și rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit. … 17.Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă arată că se impune verificarea constituționalității dispoziției legale criticate în raport cu principiul constituțional privitor la libertatea economică, respectiv stabilirea conținutului acestui drept și în sensul dacă este cuprinsă alături de alte prerogative și posibilitatea angajatorului de a denunța unilateral contractul individual de muncă sau dacă în anumite condiții dreptul poate să fie limitat ca în cazul reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, pentru protejarea unui interes de ordin public, acela al stimulării creșterii natalității și protejarea intereselor familiei. … 18.Tribunalul Brașov – Secția I civilă apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, situația angajatorului care întâmpină dificultăți financiare fiind diferită de cea a angajatorului aflat în reorganizare judiciară sau faliment, astfel că se justifică tratamentul diferențiat al acestora. Instanța apreciază că, deși normele criticate constituie o ingerință în dreptul de proprietate al intimatei ocrotit de art. 44 din Constituție, această ingerință este proporțională cu scopul urmărit, respectiv ocrotirea intereselor salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție, fiind astfel respectat art. 41 din Constituție, care prevede dreptul neîngrădit la munca și dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. Totodată, se arată că normele criticate nu contravin nici dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, principiul priorității reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne fiind aplicabil tocmai în temeiul acestor norme constituționale.  … 19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise, susținerile părților, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) și alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare, care la data sesizării Curții prevedeau că:(2)Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:[…]b)salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7. … […](4)Prevederile alin. (2) și (3) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condițiile legii. … 23.Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 89/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri privind recuperarea debitelor reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 3 mai 2019, art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat astfel: „salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7 alin. (1);“.  … 24.În opinia autoarelor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi coroborate cu cele ale art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitor la libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia, precum și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. … 25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, paragrafele 24-26, a observat că, „potrivit Notei de fundamentare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, prin reglementările sale, asigură o aplicare corespunzătoare a prevederilor Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului, încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, și de abrogare a Directivei 96/34/CE, care a fost adoptată în scopul încercării de a reconcilia viața profesională cu cea personală a lucrătorilor. Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului prevede la Clauza 5 pct. 1 că: «La sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, lucrătorii au dreptul de a se întoarce la același loc de muncă sau, dacă acest lucru nu este posibil, la un loc de muncă echivalent sau similar care să corespundă contractului sau raportului lor de muncă.» Analizând reglementarea în ansamblul ei, Curtea a reținut că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 permit salariatei/salariatului să își întrerupă activitatea profesională pentru a se consacra responsabilităților familiale, asigurându-i, prin dispozițiile legale criticate, că își vor regăsi postul la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului.“ … 26.Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, angajatorul are obligația de a aproba concediul pentru creșterea copilului, stabilind de comun acord cu angajatul perioada de acordare, și îi este interzis să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei/salariatului care se află, după caz, în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și în cazul salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7. Interdicția se extinde, o singură dată, cu 6 luni, după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate, însă interdicția de concediere nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condițiile legii. … 27.Potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, persoanele care, în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului, obțin venituri supuse impozitului au dreptul la un stimulent de inserție în cuantum lunar de 50% din cuantumul minim al indemnizației de concediu, stimulent care se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv a vârstei de 4 ani, în cazul copilului cu handicap. Așadar, dreptul la stimulentul de inserție se cuvine persoanelor care, în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul (și indemnizația lunară aferentă) pentru creșterea copilului, obțin venituri supuse impozitului. Prin urmare, stimulentul de inserție se cuvine persoanelor îndreptățite care revin în activitate înainte de epuizarea concediului pentru creșterea copilului solicitat și se acordă pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv 4 ani în cazul copilului cu handicap. … 28.De asemenea, potrivit art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, de indemnizația lunară și stimulentul de inserție beneficiază oricare dintre părinții firești ai copilului, dacă îndeplinește condițiile de acordare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. … 29.Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 raportată la art. 16 din Constituție, Curtea reține că reglementarea supusă controlului nu poate fi privită ca aducând atingere principiului egalității în drepturi, care, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, nu semnifică uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică și chiar impun un tratament juridic diferențiat. Ca atare, ținând cont atât de obiectivele urmărite de legiuitor, cât și de necesitatea de a proteja procesul de creștere și dezvoltare a copiilor, interdicția prevăzută prin textele de lege criticate se aplică tuturor angajatorilor, indiferent de statutul lor juridic, și are un caracter rezonabil și proporțional. … 30.Referitor la existența unui pretins tratament discriminatoriu între salariații/salariatele aflați/aflate în plata stimulentului de inserție și restul salariaților/salariatelor, Curtea reține că la data revenirii din concediul pentru creșterea copilului salariatul/salariata are un statut special, definit de prevederile art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, ceea ce îl/o face să nu se mai afle într-o situație similară cu a altor salariați/salariate. Dispozițiile criticate au menirea de a preveni, în astfel de situații, conduita abuzivă a unor angajatori, soluția legislativă reflectând opțiunea legiuitorului cu privire la protecția socială a unor persoane aflate într-o situație aparte, și anume salariații care se află în perioada de plată a stimulentului de inserție. Ca atare, dispozițiile legale criticate nu contravin principiului nediscriminării, interdicția concedierii salariatei/ salariatului care se află în plata stimulentului de inserție fiind stabilită pentru orice angajator care are încadrat/încadrată un/o astfel de salariat/salariată. Așadar, scopul normei este de a proteja orice angajat/angajată care se află în perioada de plată a stimulentului de inserție. … 31.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate au ca efect crearea unei imunități de răspundere disciplinară și astfel este cenzurat dreptul angajatorului conferit prin art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție de a-și exercita atributele prevăzute de Codul muncii, Curtea reține că interdicția legală de concediere prevăzută de art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 nu privește și angajarea în sine a răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei, ci se limitează la concediere, ceea ce în cazul angajării răspunderii disciplinare a salariatului/salariatei implică interdicția de aplicare a sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, nu însă și interdicția de aplicare a unei alte sancțiuni disciplinare. Așadar, dispoziția legală criticată interzice angajatorului să dispună doar încetarea raporturilor de muncă, nu și sancționarea disciplinară a salariatei/salariatului. Ipoteza normativă a textului criticat nu pune în discuție libertatea economică și nu vizează crearea unui impediment cu privire la libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, ci instituie interdicția temporară de încetare a raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010. Prin urmare, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate amână concedierea pentru intervalul cât durează situația la care se referă, în scopul protecției salariatului/salariatei aflat/aflate în perioada de plată a stimulentului de inserție. … 32.În același sens, a se vedea Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, paragrafele 29 și 31-33, prin care Curtea a statuat că angajatorul va putea stabili orice sancțiune disciplinară, mai puțin cea a concedierii, și a reținut că în condițiile în care, de regulă, între părțile contractului de muncă – angajator și salariat – există o discrepanță vădită din punctul de vedere al potențialului economic și financiar în favoarea celui dintâi, statul – și anume statul de drept, democratic și social, așa cum este definită România în termenii art. 1 alin. (3) din Constituție – este ținut să intervină legal în sprijinul celui aflat într-o poziție de inferioritate economică. Obligația statului, în sensul arătat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție. Așadar, din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale criticate, Curtea a constatat că dispozițiile criticate reprezintă o măsură de protecție socială prin care legiuitorul a urmărit protejarea raporturilor de muncă ale salariatului/salariatei pe o anumită perioadă de timp, după revenirea definitivă în activitate, pentru a-i permite readaptarea și stabilitatea în muncă, și au ca scop protecția situației familiale a salariatei/salariatului, respectiv a copilului minor al acestuia, încercându-se evitarea pierderii locului de muncă al părintelui și lipsirea totală de mijloace financiare de creștere a copilului, în perioada imediat următoare revenirii din concediul pentru creșterea copilului. … 33.În ceea ce privește critica potrivit căreia art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 contravine art. 10 din Directiva 92/85/CEE și, prin urmare, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, Curtea reține că dispozițiile Directivei 92/85/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, respectiv art. 10 și art. 12 din aceasta, au fost transpuse în legislația națională prin Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 5 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 27 octombrie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările și completările ulterioare. … 34.Referitor la prevederile constituționale ale art. 148 alin. (2) și (4), Curtea reține că, prin Decizia nr. 790 din 5 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1086 din 21 decembrie 2018, Decizia nr. 451 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, Decizia nr. 64 din 14 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2018, Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, și prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, a statuat, cu valoare de principiu, că „folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției – unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.“ … 35.Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea reține că Directiva 92/85/CEE reglementează măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, iar dispozițiile legale criticate, respectiv art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, reprezintă o normă de protecție socială care reglementează perioada ulterioară revenirii din concediul pentru creșterea copilului, când salariatul/salariata revine în activitate și beneficiază de plata stimulentului de inserție. Prin urmare, norma europeană nu are incidență în cauză. … 36.Având în vedere toate acestea, nu se impune analizarea condițiilor desprinse din jurisprudența Curții Constituționale cu privire la folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate, ca normă interpusă celei de referință, întrucât Directiva 92/85/CEE din 19 octombrie 1992, potrivit art. 1 alin. (1) are ca obiect de reglementare aplicarea măsurilor de promovare a îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, așa încât prevederile constituționale ale art. 148 alin. (2) și (4) nu au incidență în cauză. … 37.Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 creează premisele unui tratament discriminatoriu din punctul de vedere al aplicării legii doar pentru o categorie de cetățeni, Curtea reține netemeinicia acestei susțineri, întrucât, aplicând considerentele de principiu în materie de egalitate și nediscriminare, rezultate din jurisprudența Curții Constituționale, la cauza dedusă judecății, se observă că aceste norme se aplică tuturor categoriilor de cetățeni aflați în ipoteza normei, fără privilegii și discriminări. Textul criticat instituie o excepție de la regula prevăzută de alin. (2) și (3) ale art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, respectiv o excepție de la interdicția încetării raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție, pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau falimentul angajatorului, în condițiile legii. Ipoteza concedierii este justificată de împrejurarea că reorganizarea judiciară, cu atât mai mult falimentul, reprezintă împrejurări obiective care presupun desființarea unor posturi sau chiar, după caz, dispariția angajatorului. Așadar, într-o asemenea împrejurare, contractul de muncă nu mai poate fi menținut, acesta fiind „desfăcut“, în condițiile dispuse de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. … 38.În ceea ce privește solicitarea părții Constantin Cosmin Stăniloiu de a i se acorda cheltuieli de judecată, Curtea constată, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, că aceasta nu poate fi primită, deoarece regulile de procedură civilă referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. … 39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea RCS RDS – S.A. din București în Dosarul nr. 2.996/109/2016 al Curții de Apel Pitești – Secția I civilă și de Societatea Urban și Asociații – S.R.L. din Balotești în Dosarul nr. 2.263/62/2018 al Tribunalului Brașov – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) și alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția I civilă și Tribunalului Brașov – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește