DECIZIA nr. 202 din 30 martie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 549 din 12 iulie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 40
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 40
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 132
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 132
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 131
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 40
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 132
ART. 5REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 40
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 132
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 0
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 850 18/10/2012
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 855 23/06/2011
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 488 20/04/2010
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1385 29/10/2009
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 0
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 40
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 0
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 132
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 5
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 38
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 131
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 80 16/11/2016 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 0
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 850 18/10/2012
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 131
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 901 17/06/2009
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 0
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Venus Anton Tuțescu în Dosarul nr. 43.693/299/2012 (1.547/2015) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 182D/2016.2.La apelul nominal răspunde partea Oana-Ruxandra Giosan, personal și în calitate de avocat al părților Antoanela Giosan și Dan Mihai Giosan, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc autorul excepției și celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Având cuvântul, partea Oana-Ruxandra Giosan, personal și în calitate de avocat al părților Antoanela Giosan și Dan Mihai Giosan, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale, astfel cum a precizat și în notele scrise depuse la dosar.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 43.693/299/2012 (1.547/2015), Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5, art. 38 alin. (1) lit. a), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost invocată de recurentul-reclamant Venus Anton Tuțescu, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei decizii civile a Tribunalului București prin care sa soluționat definitiv o cauză având ca obiect succesiune.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin stabilirea taxei de timbru Curtea de Apel București părtinește statul, acționând ca o „instanță finală“. Astfel, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece „funcția instanței de judecată nu trebuie să fie dependentă în organizare, administrare și financiar de puterea executivă“, și anume de Ministerul Justiției. Prin prorogarea punerii în aplicare a prevederilor art. 136 din Legea nr. 304/2004 se întârzie, prin imixtiunea Guvernului, preluarea funcțiilor Ministerului Justiției de către instanțele judecătorești. Serviciul de interes public în administrarea justiției trebuie să fie efectuat de către instanțe independente și autonome. Or, Ministerul Justiției este implicat în gestionarea bugetului Curții de Apel București, a Tribunalului București și a Judecătoriei Sectorului 1, iar personalul acestor instanțe este remunerat de către Guvern, astfel încât nu este respectat principiul separației puterilor în stat.7.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece atât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și destinația sumelor încasate cu acest titlu sunt stabilite prin lege, iar instanțele determină cuantumul taxelor judiciare ce se datorează în concret, în exercitarea atribuțiilor ce îi sunt proprii, respectiv de a aplica legea. Aspectele de natură administrativă invocate de autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt de natură a afecta exercitarea activității de judecată, și, implicit, dreptul părților de a beneficia de acces liber la justiție, un astfel de acces nefiind unul absolut – astfel cum s-a constatat în mod repetat în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului – el putând fi supus unor condiționări legale.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă, în esență, deciziile Curții Constituționale nr. 850 din 18 octombrie 2012 și nr. 855 din 23 iunie 2011.10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că pretinsa lipsă de independență a judecătorului determinată de subordonarea sub aspect financiar a instanțelor judecătorești față de Ministerul Justiției, întărită de prorogarea repetată a termenului la care atribuțiile Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului instanțelor vor fi preluate de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi reținută. Calitatea de ordonator principal de credite a ministrului justiției nu este de natură a afecta înfăptuirea justiției și nici nu poate afecta statutul constituțional al judecătorilor. Prin definiție, justiția este un serviciu public, fiind firesc și necesar ca activitatea instanțelor și parchetelor să fie finanțată de la bugetul de stat. Faptul că ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și că bugetul instanțelor judecătorești este gestionat de Ministerul Justiției constituie doar un aspect legat de administrarea financiară, printr-un organ de specialitate al puterii executive, a activității desfășurate de acestea, fără a se crea astfel un raport de subordonare între cele două categorii de entități aparținând unor autorități publice distincte. Instanțele judecătorești aparțin puterii judecătorești și nu au în competențele proprii activități de execuție bugetară, acestea fiind specifice puterii executive. Principiul separației și echilibrului puterilor statului nu poate fi afectat prin aceea că latura bugetară a activității de natură administrativă a instanțelor judecătorești este atributul unei instituții ce aparține Guvernului. Cât privește soluția legislativă de prorogare a termenului prevăzut de art. 136 din Legea nr. 304/2004, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.385 din 29 octombrie 2009 și nr. 488 din 20 aprilie 2010.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției prin care solicită admiterea acesteia, notele scrise depuse la dosar de părțile Antoanela Giosan, Dan Mihai Giosan și Oana-Ruxandra Giosan prin care solicită respingerea excepției, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 5, art. 38 alin. (1) lit. a), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, și ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Dispozițiile art. 38 din Legea nr. 304/2004 nu conțin litere, astfel încât, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Dispozițiile criticate din Legea nr. 304/2004 au următorul cuprins:– Art. 5: „Ministerul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public.“; – Art. 38 alin. (1): „Judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică, organizate în județe și în sectoarele municipiului București, potrivit anexei nr. 1.“; – Art. 131 alin. (2): „Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.“; – Art. 132 alin. (1) și (2): (1)Curțile de apel și parchetele de pe lângă curțile de apel elaborează proiectele de buget anual pentru instanțele sau, după caz, parchetele din circumscripțiile lor.(2)Proiectele de buget elaborate potrivit alin. (1) se transmit Ministerului Justiției sau, după caz, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.;– Art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „Termenul prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2017.“ 14.Art. 136 din Legea nr. 304/2004 prevede preluarea atribuțiilor Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție, însă termenul său de aplicare a fost prorogat succesiv, ultima dată prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2016 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale, pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 939 din 22 noiembrie 2016. În prezent, art. 136 din Legea nr. 304/2004 are următorul conținut: „Începând cu data de 1 ianuarie 2018, atribuțiile Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casație și Justiție.“15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, art. 2 alin. (2) potrivit căruia „Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu“, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 privind accesul liber la justiție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși autorul excepției de neconstituționalitate invocă mai multe prevederi din Legea nr. 304/2004, principala critică de neconstituționalitate formulată vizează o pretinsă lipsă de independență a judecătorului și încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, vicii generate de subordonarea sub aspect financiar a instanțelor judecătorești față de Ministerul Justiției. Cu privire la această critică, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 850 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, constatând că aceste dispoziții nu sunt de natură a afecta înfăptuirea justiției în concordanță cu principiile enumerate la art. 124 din Constituție și nici nu pot afecta statutul constituțional al judecătorilor. Prin definiție, justiția este un serviciu public, fiind firesc și necesar ca activitatea instanțelor și parchetelor să fie finanțată de la bugetul de stat, astfel cum prevede art. 131 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Faptul că ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și că bugetul instanțelor judecătorești este gestionat de Ministerul Justiției constituie doar un aspect legat de administrarea financiară, printr-un organ de specialitate al puterii executive, a activității desfășurate de acestea, fără a se crea astfel un raport de subordonare între cele două categorii de entități aparținând unor autorități publice distincte. Instanțele judecătorești aparțin puterii judecătorești și nu au în competențele proprii activități de execuție bugetară, acestea fiind specifice instituțiilor și organelor aflate în structura Guvernului. Principiul separației și echilibrului puterilor statului nu poate fi afectat prin aceea că latura bugetară a activității de natură administrativă a instanțelor judecătorești este atribuită unei instituții ce aparține puterii executive, așa cum acest lucru nu poate echivala nici cu încălcarea independenței judecătorului sau a principiilor ce guvernează realizarea actului de justiție. Atribuția esențială și definitorie a judecătorului, aceea de „a spune dreptul“, concretizată în soluțiile pronunțate și motivate, nu poate avea nicio legătură cu gestionarea bugetului unei instanțe judecătorești.17.Referitor la prorogarea termenului de aplicare a dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 304/2004 care prevăd preluarea atribuțiilor Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, prin care a statuat că, din motivarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului prin care s-a prorogat intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 304/2004, „rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu avea, la momentul respectiv, capacitatea administrativă necesară pentru a prelua gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești. O asemenea capacitate administrativă vizează existența atât a unei scheme organizaționale adecvate, cât și a personalului calificat pentru realizarea obligațiilor care decurg prin preluarea gestionării bugetelor instanțelor judecătorești. […] Se mai reține că independența financiară a justiției nu poate fi afectată de faptul că gestionarea alocațiilor bugetare se face de către Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât independența financiară nu este determinată de existența unui anume titular însărcinat cu gestionarea bugetelor, ci de existența în sine a unor alocații bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcționare a instanțelor.“18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.19.Cât privește invocarea dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauza de față, în care critica de neconstituționalitate vizează subordonarea sub aspect financiar a instanțelor judecătorești față de Ministerul Justiției, iar nu accesul vreunei persoane la justiție. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Constituție privind suveranitatea nu au legătură cu cauza de față.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Venus Anton Tuțescu în Dosarul nr. 43.693/299/2012 (1.547/2015) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x