DECIZIA nr. 201 din 7 aprilie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 745 din 25 iulie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 530 12/12/2013
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 530 12/12/2013
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 530 12/12/2013
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 9
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 9
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 16
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 16
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 530 12/12/2013
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 16
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 15
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 530 12/12/2013
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Sebastian Hriban în Dosarul nr. 2.683/110/2019 al Tribunalului Bacău – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 896D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că, în prezenta cauză, nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013. Ceea ce a condus la reconsiderarea jurisprudenței Curții, prin decizia enunțată, a fost faptul că sancțiunea excluderii din partid produce efecte juridice asupra unor situații juridice ale membrilor de partid excluși din perspectiva mandatelor obținute prin alegeri, ducând la încetarea acestor mandate. Ca urmare, excluderea era cauză a unor modificări de situații juridice exterioare vieții partidului. Nu orice sancțiune din interiorul partidului, care poate viza aspecte politice, este de natură să se repercuteze în exterior, ducând la înlăturarea dintr-o demnitate publică a membrului de partid. De asemenea, aplicarea sancțiunii a fost urmarea nerespectării unor norme de conduită internă ale partidului, iar analiza aplicării și a respectării acestora, prin controlul efectuat de o instanță judecătorească, ar contraveni principiului separației puterilor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 10 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.683/110/2019, Tribunalul Bacău – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Excepția a fost ridicată de Sebastian Hriban într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii de suspendare dintrun partid politic.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, prin imposibilitatea accesului la o instanță judecătorească, lăsând comisiilor de arbitraj din cadrul partidelor, în exclusivitate, rezolvarea diferendelor apărute între membrii acestuia și organele de conducere, diferende care vizează, printre altele, și criterii de legalitate a deciziilor emise de către organele de conducere ale partidului. Autorul susține că și în cazul speței pendinte se impune transpunerea mutatis mutandis a argumentelor avute în vedere la pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, având în vedere că dreptul reclamantului de a-și soluționa cauza într-o procedură echitabilă, loială și într-un termen rezonabil în fața comisiilor de arbitraj intern din cadrul partidului, precum și dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești au fost complet anihilate. Astfel, nu se oferă nicio garanție din partea comisiilor de arbitraj din cadrul partidelor politice în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare și soluționarea diferendului ivit, în conformitate cu principiile democratice, în mod imparțial și întrun termen rezonabil, în contextul în care în Regulamentul de funcționare a comisiilor de arbitraj se prevăd termene de soluționare a cauzelor înregistrate, însă nu se prevăd și sancțiunile ce urmează a le fi aplicate acestor comisii de arbitraj care nu respectă propriile prevederi statutare.6.De asemenea, se creează o situație discriminatorie între membrii de partid. Astfel, dacă în privința sancțiunii cu excluderea din partid, membrul nemulțumit de decizie are posibilitatea de a se adresa unei instanțe imparțiale și independente în orice moment de la emiterea deciziei de excludere și înainte de soluționarea cauzei de către comisia de arbitraj, excluderea din partid fiind tot o sancțiune disciplinară ca și celelalte sancțiuni disciplinare prevăzute de statutul partidului politic, membrul de partid care a primit o sancțiune, alta decât cea a excluderii, nu ar beneficia de posibilitatea reală și efectivă ca o instanță imparțială și independentă să verifice legalitatea și respectarea normelor statutare de către cei ce aplică sancțiunile disciplinare, creând astfel o situație discriminatorie între membri de partid care au aceleași drepturi și obligații. Statutele partidelor politice, deși sunt obligatorii, nu conțin și nu prevăd proceduri de urmat în cadrul unei acțiuni disciplinare de la data sesizării și până la emiterea unei decizii de sancționare, astfel încât să fie garantat și respectat dreptul cetățeanului la apărare.7.Autorul arată că situația generatoare a excepției este dată tocmai de modalitatea în care comisiile de arbitraj din cadrul partidelor politice înțeleg să soluționeze diferitele contestații care sunt depuse împotriva unor sancțiuni ce sunt luate împotriva unor membri de partid. Din această perspectivă, se solicită a se avea în vedere faptul că „împotriva reclamantului s-a luat decizia suspendării din partid pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 22 august 2019, timp în care s-au găsit tot felul de subterfugii, astfel încât contestația depusă împotriva deciziei să nu fie soluționată, formulându-se o cerere de abținere de către unii dintre membrii Comisiei de arbitraj“. Astfel, deși prin Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de arbitraj se stabilesc termene imperative în soluționarea acestor cereri, au trecut 9 luni și nici măcar cererea de abținere nu a fost soluționată. În raport cu faptul că perioada de suspendare a fost de 6 luni, iar contestația nu a fost soluționată în termen de 9 luni, se consideră că maniera Comisiei de arbitraj de soluționare a contestației este neconformă cu dispozițiile legale.8.Tribunalul Bacău – Secția I civilă consideră că excepția este neîntemeiată. Instanța apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, organizarea unor astfel de comisii de arbitraj reprezentând adevărate organe proprii cu atribuții jurisdicționale, după cum, de altfel, constată și Curtea Constituțională în Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013. Or, art. 9 din Legea nr. 14/2003 prevede că fiecare partid politic trebuie să aibă statut și program politic proprii. În realizarea programului politic propriu, forurile de conducere pot aduce la ordine orice membru de partid care, implicit sau explicit, desfășoară fie activități contrare programului politic al partidului, fie activități care prejudiciază imaginea publică a acestuia, prin stipularea faptelor care sunt contrare statutului, a sancțiunilor aferente și organizarea de jurisdicții interne. O astfel de jurisdicție nu este contrară dispozițiilor din Constituție mai sus expuse, din moment ce legea partidelor politice dispune, prin art. 15 alin. (3), că această comisie de arbitraj este organizată și funcționează conform unui regulament aprobat de organul statutar, care trebuie să asigure părților dreptul la opinie și dreptul de a se apăra, precum și proceduri echitabile de decizie. Posibilitatea contestării hotărârii comisiei de arbitraj în justiție nu ar însemna decât amestecul unei puteri a statului – puterea judecătorească – în treburile interne ale unui partid politic, ceea ce contravine principiului separației puterilor în stat.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, care au următorul cuprins: „Pentru soluționarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceștia și conducerile organizațiilor partidului se constituie comisii de arbitraj la nivelul partidului și al organizațiilor sale teritoriale.“13.În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 instituie reguli specifice referitoare la organizarea partidelor politice, în sensul stabilirii obligației acestora de a constitui comisii de arbitraj la nivelul fiecărui partid și al organizațiilor sale teritoriale, pentru soluționarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceștia și conducerile organizațiilor partidului. Așadar, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 prevede organele competente pentru soluționarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceștia și conducerile organizațiilor partidului (comisiile de arbitraj la nivelul partidului și al organizațiilor sale teritoriale, care reprezintă, în realitate, organe proprii cu atribuții jurisdicționale). Totodată, dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 instituie obligația organului statutar al partidului de a aproba un regulament referitor la organizarea și funcționarea comisiilor de arbitraj, care trebuie să asigure părților dreptul la opinie și dreptul de a se apăra, precum și proceduri echitabile de decizie. Curtea reține, așadar, că asemenea aspecte sunt reglementate prin norme cu caracter infralegal și fac obiectul controlului judecătoresc în cadrul verificării îndeplinirii condițiilor cerute pentru constituirea legală a partidelor politice.15.Referitor la sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate membrilor unui partid politic, Curtea observă că, în afara sancțiunii excluderii din partid, ce are ca efect pierderea calității de membru, la care face referire expresă art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, stabilirea acestor sancțiuni nu este de rang legal. Astfel, sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor sunt reglementate prin statutul partidului politic [a se vedea art. 10 lit. g) din Legea nr. 14/2003], act supus controlului judecătoresc cu prilejul verificării îndeplinirii condițiilor cerute pentru constituirea legală a partidelor politice. 16.Având în vedere criticile formulate și conținutul normativ al dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, Curtea reține că, în prezenta cauză, nu se argumentează o veritabilă neconformitate a acestor dispoziții de lege cu prevederile Constituției. În realitate, susținerile autorului se referă la adăugarea unei ipoteze normative, neavute în vedere de legiuitor, sugerând o completare a legii în sensul stabilirii unui mecanism legal care să permită contestarea în fața unei instanțe judecătorești a oricărei sancțiuni disciplinare aplicate membrilor partidului de către conducerile organizațiilor acelui partid politic. Or, o asemenea solicitare este o problemă de reglementare, care ține de competența organului legislativ și care nu se poate realiza pe calea contenciosului constituțional. Având în vedere art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite și nici nu își poate asuma rolul de a crea sau modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituție.17.De asemenea, Curtea observă că nemulțumirea autorului excepției referitoare la modul de organizare și funcționare efectivă a comisiei de arbitraj la nivelul partidului politic nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate. 18.Cât privește invocarea Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, Curtea observă că prin considerentele acestei decizii a fost vizată o ipoteză juridică distinctă de cea avută în vedere prin dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, criticate în prezenta cauză. Prin decizia precitată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 încalcă prevederile art. 21 din Constituție, deoarece cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid, sancțiune ce are ca efect juridic încetarea mandatului de consilier local, rezultat din alegeri, nu putea fi examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent, sub aspectul respectării regulilor procedurale.19.Reținând că în Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, precitată, nu se statuează asupra mecanismului de reglementare a jurisdicției interne a partidelor politice și că prin această decizie a fost sancționată prevederea legală care excludea în mod expres controlul judecătoresc cu privire la respectarea normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii excluderii din partid și la asigurarea efectivă a dreptului părții la apărare și la opinie, Curtea constată că nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele acestei decizii.20.În consecință, întrucât excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, vizează aspecte referitoare la modificarea și completarea legii, de competența legiuitorului și nu a instanței de contencios constituțional, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Sebastian Hriban în Dosarul nr. 2.683/110/2019 al Tribunalului Bacău – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bacău – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x