DECIZIA nr. 201 din 3 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Ioana Carmen Popescu în Dosarul nr. 37.259/215/2016 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.244D/2017. ... 2.->La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.  ... 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că liberarea condiționată este o vocație a persoanei condamnate, și nu un drept, motiv pentru care legiuitorul este îndreptățit să stabilească condițiile acordării sale. Se arată că, de altfel, liberarea condiționată constituie și o formă de motivare a persoanei condamnate să îndeplinească astfel de măsuri, în vederea reducerii pedepsei. Se conchide că reglementarea unor condiții precum cea criticată în prezenta cauză nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate.  ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 159 din 16 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 37.259/215/2016, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Ioana Carmen Popescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulată de autoarea excepției împotriva unei sentințe penale, prin care a fost respinsă cererea de liberare condiționată a contestatoarei. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat este ambiguu, lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, contravenind standardelor de calitate a legii, impuse de dispozițiile constituționale și de cele convenționale, cu consecința încălcării drepturilor fundamentale invocate în prezenta cauză. Se arată că, așa fiind, prevederile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 permit instanței judecătorești învestite cu soluționarea cererii de acordare a liberării condiționate să refuze dispunerea acesteia, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru acordarea sa, transformând, astfel, dreptul persoanei condamnate de a fi liberată condiționat într-un drept teoretic și iluzoriu, supus hazardului. Se susține că, potrivit textului criticat, instanței judecătorești îi este atribuită o competență discreționară, care permite reaprecierea faptelor pentru care persoana condamnată a fost judecată și reindividualizarea pedepsei, prin adăugarea unui spor, la fracția din pedeapsă care se impune a fi executată, pentru dispunerea liberării condiționate. … 6.Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că liberarea condiționată nu reprezintă un drept al persoanei condamnate de a nu executa pedeapsa închisorii, în întregime, ci un instrument juridic prin care instanța de judecată constată că nu mai este necesară executarea pedepsei cu închisoare în regim de detenție, până la împlinirea perioadei prevăzute în hotărârea de condamnare, întrucât condamnatul, prin conduita sa, pe parcursul executării pedepsei, a dovedit că a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, iar liberarea sa anticipată nu prezintă pericol pentru societate.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că liberarea condiționată nu este un drept al persoanei condamnate, ci un mijloc al instanței de judecată de a constata că nu este necesară executarea întregii pedepse cu închisoarea, în regim de detenție, și că punerea în libertate a persoanei condamnate nu prezintă pericol social. Se arată că legiuitorul este liber să stabilească condițiile care trebuie îndeplinite pentru liberarea condiționată, în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, și că posibilitatea judecătorului de a aprecia cu privire la îndeplinirea acestor condiții are în vedere atingerea scopului final al instituției liberării condiționate, cel al reintegrării sociale a condamnatului. Pentru aceste motive, se susține că textul criticat este clar, precis și previzibil.  … 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 sunt constituționale. Se arată că textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și că își menține punctele de vedere exprimate în deciziile Curții Constituționale nr. 84 din 28 februarie 2013 și nr. 1.037 din 14 iulie 2011. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, care au următorul cuprins: „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.“  … 13.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (9) și alin. (12) cu privire la libertatea individuală, precum și prevederilor art. 5 și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la libertate și la siguranță și la dreptul la un proces echitabil.  … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, fiind pronunțate cu privire la acestea mai multe decizii, dintre care, Decizia nr. 84 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 17 aprilie 2013, Decizia nr. 1.037 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, și Decizia nr. 1.699 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 10 februarie 2010, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 15.Prin Decizia nr. 84 din 28 februarie 2013, Curtea a constatat că dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferențieri pe considerente arbitrare, precum și faptul că este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condițiilor în care poate fi acordată liberarea condiționată, aceasta nefiind un drept al condamnaților, ci doar o vocație pe care o au aceștia, prin voința legiuitorului. Prin aceeași decizie, s-a reținut că toți condamnații care satisfac condițiile impuse de lege, fie sub aspectul fracțiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie prin încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură de același tratament fără discriminări. O asemenea reglementare este în concordanță cu principiul egalității, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalității nu presupune uniformitate, așa încât toate situațiile să fie tratate în același fel, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. … 16.De asemenea, prin Decizia nr. 1.699 din 17 decembrie 2009, Curtea a reținut că textul criticat consacră liberarea condiționată ca măsură de politică penală de mare importanță pentru realizarea scopului pedepsei închisorii, întrucât este concepută ca un stimulent pentru condamnații care dau dovezi de îndreptare și constă în reducerea perioadei de privare de libertate, fiind destinată să accelereze procesul de reeducare și de reinserție socială a condamnatului. Prin aceeași decizie, s-a arătat că liberarea condiționată este, totodată, un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, având în vedere că privește faza executării acesteia, și că instanța este liberă să aprecieze asupra temeiniciei și necesității acordării liberării condiționate. … 17.Codul penal în vigoare reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite pentru liberarea condiționată a persoanei condamnate, la art. 100, care, la alin. (1) lit. d), prevede, printre acestea, convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Această condiție a fost criticată, din perspectiva acelorași critici de neconstituționalitate, formulate în prezenta cauză, ocazie cu care Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 638 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 14 februarie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate astfel invocată.  … 18.Prin decizia anterior arătată, paragraful 15, Curtea a reținut, în ceea ce privește lăsarea la aprecierea instanțelor judecătorești a îndeplinirii condiției existenței „dovezilor temeinice de îndreptare“, că acest drept al instanței de a verifica, în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele concrete ce pot fi constatate, dacă a survenit îndreptarea conduitei persoanei condamnate, ca urmare a executării unei părți din pedeapsa penală privativă de libertate dispusă în privința sa în cadrul unui penitenciar, corespunde însuși scopului instituției liberării condiționate. Aceasta presupune acordarea, în favoarea anumitor persoane condamnate, care au executat o parte din pedepsele penale în stare de detenție, a dreptului de a executa părțile rămase din respectivele pedepse în stare de libertate, cu respectarea anumitor obligații, expres prevăzute de legiuitor, în situația îndeplinirii anumitor condiții, care sunt, de asemenea, prevăzute prin lege. Astfel, liberarea condiționată nu este un drept absolut al persoanelor condamnate, ci unul a cărui acordare depinde de îndeplinirea condițiilor anterior referite, printre care și cea criticată de autorul excepției, cerință ce nu poate fi verificată decât de către organele judiciare. Prin urmare, legiuitorul a consacrat, în acest caz, dreptul de apreciere al judecătorului cu privire la îndeplinirea condițiilor referitoare la liberarea condiționată, drept care se înscrie în marja sa de apreciere in concreto a situației persoanelor condamnate. De altfel, o eventuală enumerare de către legiuitor, în cuprinsul textului criticat, a tuturor conduitelor ce pot duce la concluzia îndreptării persoanei condamnate, în sensul realizării scopului pedepsei penale, nu este practic posibilă. … 19.Distinct de cele reținute de instanța de contencios constituțional, prin jurisprudența anterior invocată, Curtea reține că liberarea condiționată este o instituție de drept penal ce nu reglementează un drept, ci o vocație a persoanelor condamnate de a fi puse în libertate, ca urmare a constatării de către instanța de judecată competentă a îndeplinirii condițiilor reglementate prin textul criticat, liberare ce produce efectele prevăzute la art. 61 din Codul penal din 1969.  … 20.Condițiile reglementate la art. 59 din Codul penal din 1969, care trebuie îndeplinite cumulativ, în vederea acordării liberării condiționate sunt următoarele: executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani; condamnatul să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare. La acestea se adaugă o apreciere a instanței de judecată asupra antecedentelor penale ale persoanei condamnate.  … 21.Astfel, pentru acordarea liberării condiționate, legiuitorul a prevăzut, în cuprinsul Codului penal din 1969, un criteriu obiectiv, constând în executarea de către persoana condamnată a unei anumite fracțiuni din pedeapsa dispusă în privința sa, și patru criterii a căror îndeplinire este lăsată la aprecierea instanței de judecată chemată să soluționeze cererea de liberare condiționată. Aceste din urmă criterii sunt reglementate de legiuitor având în vedere scopul pedepselor penale, acela al reeducării persoanei condamnate, al conștientizării acesteia asupra pericolului prezentat de faptele săvârșite, dar și al scopului instituției liberării condiționate, constând în reintegrarea în societate a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Prin raportare la acestea, condițiile impuse de legiuitor, prin textul criticat, referitoare la stăruința în muncă a persoanei condamnate, la disciplina și la dovezile temeinice de îndreptare de care aceasta dă dovadă, precum și la antecedentele sale penale, constituie criterii relevante de apreciere a îndeplinirii scopului celor două instituții de drept penal anterior menționate. … 22.Aprecierea îndeplinirii acestor condiții nu poate fi făcută însă decât în mod concret, în contextul fiecărei cauze având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată. Așa fiind, cum executarea pedepselor penale constituie o etapă a procesului penal, această apreciere nu poate să revină decât instanțelor judecătorești, având în vedere rolul activ, pe care acestea trebuie să îl exercite în desfășurarea procesului penal.  … 23.În aceste condiții, lăsarea de către legiuitor la aprecierea instanței judecătorești învestite cu soluționarea cererii de liberare condiționată a aprecierii cu privire la îndeplinirea de către persoana condamnată a condițiilor enumerate în cuprinsul dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu constituie o soluție arbitrară, de natură a determina pronunțarea unor soluții discreționare, ci o soluție reglementată în aplicarea principiului legalității procesului penal, prevăzut la art. 2 din Codul de procedură penală. Aceasta cu atât mai mult cu cât capitolul VIII din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează detaliat procedura liberării condiționate, prevăzând, printre altele, la art. 97 alin. (13), dreptul instanței de a consulta dosarul individual al persoanei condamnate, întocmit în cadrul penitenciarului în care aceasta a executat pedeapsa, și de a solicita copii ale actelor și documentelor din acest dosar.  … 24.Având în vedere argumentele mai sus formulate, precum și considerentele deciziilor Curții Constituționale invocate, care sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, Curtea reține că dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu sunt de natură a restrânge, în mod discreționar, libertatea individuală a persoanelor condamnate, ci instituie reguli de drept penal în materia pedepsei penale a închisorii, ce presupun restrângeri ale libertății individuale reglementate în acord cu dispozițiile art. 53 din Constituție. De altfel, dreptul fundamental pretins a fi încălcat, prin textul criticat, așa cum acesta este prevăzut la art. 23 din Constituție și la art. 5 din Convenție, nu instituie un drept absolut al persoanei de a fi liberată condiționat.  … 25.Mai mult, Curtea constată că procedura de soluționare a cererilor de liberare condiționată, mai sus analizată, constituie o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2), conform cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. … 26.Nu în ultimul rând, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru liberarea condiționată a persoanelor condamnate, impuse de legiuitor, constituie opțiunea acestuia, exprimată conform politicii sale penale și în acord cu prevederile constituționale ale art. 61 alin. (1) și în marja de apreciere prevăzută de acestea. … 27.În fine, referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție și art. 6 din Convenție, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 reglementează o normă de drept penal substanțial, iar accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil sunt drepturi fundamentale a căror garantare este asigurată prin norme de drept procesual.  … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Carmen Popescu în Dosarul nr. 37.259/215/2016 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 aprilie 2018.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU ->
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop ->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește