DECIZIA nr. 200 din 28 mai 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 4REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 10REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 13REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2011
ART. 13REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2006
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 46
ART. 16REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 25REFERIRE LAHOTARARE 11/10/2007
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 479 30/06/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 466 28/06/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 279 10/05/2016
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 30REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 31REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 31REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 719 09/11/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 279 10/05/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 649 11/10/2014
ART. 32REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 32REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 37REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 811 06/12/2018
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 476 12/07/2018
ART. 39REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 39REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 39REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 567 15/09/2015
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 118 06/03/2014
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 231 19/04/2016
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 253 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 174 04/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 150 04/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 277 22/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 860 14/12/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Geanina Știrbu și Alina Popa-Gavrilovici în Dosarul nr. 9.464/180/2017/a1 al Judecătoriei Bacău – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 152D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 323D/2018 și nr. 470D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și ale art. 3 alin. (1) lit. e) și f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ridicată de Monica Locoviște în Dosarul nr. 16.215/302/2017/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă și de Ion Dragoș Talianu în Dosarul nr. 29.170/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 323D/2018, autoarea excepției a depus concluzii scrise, prin care, solicitând admiterea excepției de neconstituționalitate și judecarea cauzei în lipsă, invocă în fața Curții Constituționale și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) lit. a) și b) și ale art. 42 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii cu privire la extinderea obiectului excepției de neconstituționalitate. 6.Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate Monica Locoviște, în sensul extinderii obiectului excepției, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (…)“, și alin. (4) al aceluiași articol, potrivit căruia „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (…)“. Cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate este cel fixat în fața instanței judecătorești în cauza în care a fost ridicată excepția, astfel că, în fața Curții Constituționale, obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin actul de sesizare.7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 323D/2018 și nr. 470D/2018 la Dosarul nr. 152D/2018, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate, astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional prin numeroase decizii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.464/180/2017/a1, Judecătoria Bacău – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Geanina Știrbu și Alina Popa-Gavrilovici cu prilejul formulării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite într-o cauză având ca obiect o cerere de reducțiune a liberalităților excesive.10.Prin Încheierea din 31 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 16.215/302/2017/a1, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Monica Locoviște cu prilejul formulării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite într-o cauză având ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală.11.Prin Sentința civilă nr. 4.557 din 11 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 29.170/3/2017, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. e) și f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Ion Dragoș Talianu într-o cauză având ca obiect anularea unui contract de credit și a unui contract de garanție reală imobiliară.12.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reglementează noi taxe, în cuantumuri mult mai mari, iar rațiunile pentru care legea anterioară a fost extrem de criticată din perspectiva limitărilor aduse accesului la justiție nu numai că subzistă, ba chiar sunt și mai numeroase. Prin dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se stabilesc în continuare taxe excesive în materia litigiilor patrimoniale. Astfel, art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituțional în condițiile în care justițiabilului român nu i se asigură accesul la justiție în vederea apărării efective a drepturilor sale, principiul fiind golit de substanță, reglementările constituționale devenind superflue, iar drepturile garantate devin iluzorii. Ca atare, reglementarea din materia taxelor judiciare de timbru, care fixează taxele de timbru la un nivel ce depășește cu mult posibilitățile de plată ale justițiabililor, conduce indubitabil la limitarea accesului liber la justiție.13.Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile pronunțate în cauzele Weissman și alții împotriva României – 24 mai 2006, Iorga împotriva României – 25 ianuarie 2007 și Rusen împotriva României – 8 ianuarie 2009, se consideră că dispozițiile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 tind să anuleze sau să limiteze liberul acces al persoanelor la justiție, impunând condiții nerezonabile de exercitare a acestui drept.14.Se afirmă că aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în mod diferențiat, în sensul că acțiunile evaluabile în bani au un cuantum diferit față de acțiunile neevaluabile, ar crea premisele unei discriminări între persoanele care, deși se găsesc în situații asemănătoare, având speranțe legitime să obțină o restituire a pretențiilor sale, ajung să beneficieze de un tratament juridic diferit.15.De asemenea se susține că asigurarea accesului la instanță doar petenților care își pot achita taxele judiciare de timbru reprezintă o încălcare a egalității în fața justiției a tuturor cetățenilor. Prevalența normelor Convenției asupra prevederilor din dreptul intern se stabilește prin analiza concursului dintre legile interne și reglementările internaționale. Modul de soluționare a acestui concurs de legi este dat de art. 20 din Constituția României. Modalitatea în care judecătorul constituțional face aplicarea normelor mai favorabile este constatarea neconformității dispozițiilor ordonanței de urgență în raport cu prevederile constituționale. În acest mod, judecătorul național constituțional ar trebui să aplice Recomandarea (2004)5 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind verificarea compatibilității proiectelor de lege, a legilor în vigoare și a practicilor administrative cu standardele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.16.Ca atare, se poate aprecia că prin restricția accesului la justiție se aduce atingere implicit și dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 alin. (1) din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, precum și dreptului la moștenire garantat de art. 46 din Constituție.17.Prin prisma cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru, aceasta nu reprezintă o contraprestație în raport cu serviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândește caracterul unei sancțiuni care nu are nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către stat. Ca rezultat al nerespectării art. 56 alin. (2) din Constituție, dispozițiile legale criticate încalcă și dreptul de proprietate privată al creditorilor asupra creanței lor, dacă din cauza taxelor ridicate sunt împiedicați să acționeze în justiție debitorii.18.Se consideră că întreg actul normativ contravine accesului liber la justiție și dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, întrucât persoana în cauză nu are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului în cadrul unui proces care nu va putea avea loc sau aceasta va fi obligată să recunoască toate pretențiile adversarului, pentru a nu fi pus în situația de a timbra dacă va contesta.19.Se susține că sumele încasate cu titlu de taxă judiciară de timbru ar trebui să ajungă direct la prestatorul serviciului, așa încât finanțarea instanțelor să nu fie la îndemâna executivului. 20.Se afirmă că limitările aduse accesului la justiție au fost semnalate și prin „Apelul Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din iunie 2013 privind necesitatea asigurării garanțiilor efective ale dreptului de acces la instanță“. 21.În Dosarul nr. 323D/2018, autoarea excepției susține, în esență, că în orice acțiune care are ca obiect încălcarea unui drept al personalității (drept nepatrimonial), drept pentru a cărui apărare sau reparare se solicită stabilirea și acordarea de despăgubiri sub forma unei sume de bani cu titlu de daune morale, nu se datorează taxa judiciară de timbru sau, in extremis, se va datora o taxă judiciară într-un cuantum fix de 100 lei.22.În final, se menționează că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile și libertățile prevăzute de Legea fundamentală, iar prin art. 115 alin. (6) din Constituție se urmărește reglementarea expresă a limitelor de admisibilitate a ordonanțelor de urgență în domeniile respective. 23.Judecătoria Bacău – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, în condițiile în care accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Mai mult decât atât, pentru persoanele lipsite de mijloace materiale sau venituri a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, condiții în care, probând lipsa sau insuficiența veniturilor ori a mijloacelor materiale, acestea pot obține reduceri, scutiri sau eșalonări ale plății taxei judiciare de timbru. În speță, autoarele excepției de neconstituționalitate au beneficiat de dispozițiile acestei ordonanțe de urgență, taxa judiciară de timbru stabilită pentru cererea inițială a fost eșalonată în mai multe tranșe lunare. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.24.Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă apreciază că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru în raport cu valoarea cererii.25.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă apreciază că dispozițiile contestate nu sunt neconstituționale. În acest sens se reține jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a analizat dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. În acest context, instanța europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii. De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, definitivă în 11 martie 2008, pronunțată în Cauza Larco împotriva României, Curtea Europeană a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanță, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei. Opțiunea legiuitorului român de a calcula taxa de timbru aferentă acțiunilor în pretenții, cum este cazul prezentei, în raport cu valoarea obiectului cererii nu reprezintă o îngrădire a dreptului de acces la instanță recunoscut fiecărui cetățean de Legea fundamentală, deoarece serviciul asigurat de instanțele judecătorești nu este unul gratuit, iar realizarea actului de justiție dă naștere unor costuri, iar justițiabilul are opțiunea, în cazul în care respectivele taxe sunt prea împovărătoare, să acceseze ajutorul public judiciar.26.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.27.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere formulat anterior și reținut de Curtea Constituțională în Decizia nr. 279 din 10 mai 2016, Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016 și Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, întrucât accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. De asemenea, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.28.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:29.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.30.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Însă, din examinarea notelor scrise depuse de autorii excepției în motivarea criticilor de neconstituționalitate, rezultă că, în realitate, obiectul excepției îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, dispozițiile art. 3 din aceeași ordonanța de urgență, având următorul cuprins:(1)Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:a)până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puțin de 20 lei;b)între 501 lei și 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depășește 500 lei;c)între 5.001 lei și 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depășește 5.000 lei;d)între 25.001 lei și 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depășește 25.000 lei;e)între 50.001 lei și 250.000 lei – 2.105 lei +2% pentru ce depășește 50.000 lei;f)peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.(2)Se taxează potrivit alin. (1) și următoarele categorii de acțiuni:a)în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestor cereri;b)privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial;c)prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora.31.În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) teza întâi care consacră accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moștenire, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului, art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă și art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiției. De asemenea se invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 referitor la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.32.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, precum și dispozițiile art. 3 din acest act normativ au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 719 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 20 februarie 2018, Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 279 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 4 iulie 2016.33.Astfel, Curtea a statuat cu valoare de principiu că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.34.De asemenea, Curtea a statuat că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, Curtea a arătat că plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Curtea a reținut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.35.În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției.36.Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.37.Curtea a mai constatat că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și de legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.38.În ceea ce privește problema clarității și previzibilității stabilirii și achitării taxelor judiciare de timbru, prin Decizia nr. 811 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 12 martie 2019, paragrafele 32 și 33, Curtea a reținut că dreptul național român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa judiciară de timbru, modalitățile sale de calcul și consecințele în caz de neplată, reclamantul putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate. Ca atare, Curtea a apreciat că obligația și modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru prevăzute de prevederile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dispozițiile constituționale invocate, respectiv art. 1 alin. (3) și (5) art. 11,art. 15,art. 16,art. 21,art. 24 și art. 124 din Legea fundamentală.39.Referitor la susținerea încălcării art. 6 pct. 1 și art. 14 din Convenție, precum și a art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție, Curtea a constatat că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției (a se vedea Decizia nr. 476 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 29 octombrie 2018, paragraful 27).40.Față de cele menționate anterior, și critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție este neîntemeiată.41.Cu privire la susținerea referitoare la destinația sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor constituționale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinația impozitelor și taxelor, precum și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii. Totodată, Curtea a constatat că „independența financiară a justiției nu este dată de destinația taxei judiciare de timbru, ci de existența în sine a unor alocații bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcționare a instanțelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestație raportat la actul de justiție, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiției nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinație sumelor de bani provenite din contraprestația efectuată la serviciul public prestat de instanțele judecătorești, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, și Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015).42.În final, cât privește aspectele de fapt invocate de autorii excepției, respectiv aspectele referitoare la calificarea cererilor introduse la instanțele de judecată și la determinarea sumelor ce trebuie achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, acestea nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularitățile fiecărei cauze. A răspunde criticilor autorilor excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016).43.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.44.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Geanina Știrbu și Alina Popa-Gavrilovici în Dosarul nr. 9.464/180/2017/a1 al Judecătoriei Bacău – Secția civilă, de Monica Locoviște în Dosarul nr. 16.215/302/2017/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă și de Ion Dragoș Talianu în Dosarul nr. 29.170/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, dispozițiile art. 3 din aceeași ordonanță de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bacău – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă și Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x